CFR Cluj

Mandorlini, Andrea

Petrolul Ploiești

FK Csikszereda

FC Universitatea Cluj

Metaloglobus

Oțelul Galați

FC Botoșani

Universitatea Craiova

FC Argeș

Deac, Ciprian

Muhar, Karlo

Djokovic, Damjan

Fică, Alin Răzvan

Sfait, Andres Emil

Radu, Alexandru

Kun, Viktor

Perianu, Ovidiu

Keita, Tidiane

Păun, Alexandru

Islami, Drilon

Emerllahu, Lindon

Gal, Rareș

Pînzariu, Mihai

Hindrich, Otto

Micai, Alessandro

Valceanu, Octavian

Omeruo, Kenneth

Țîrlea, Alexandru Mircea

Abeid, Aly

Peteleu, Andrei

Sinyan, Sheriff

Zouma, Kurt

Camora, Mario

Kresic, Anton

Rocha, Simao

Avram, Costel

Ilie, Matei Cristian

Biliboc, Lorenzo

Ciubăncan, David Bogdan

Cordea, Andrei

Coco, Marcus

Slimani, Islam

Munteanu, Louis

Kamara, Mohammed

Cernigoi, Iacopo

Badamosi, Mohamed

Korenica, Meriton

Superliga 25/26

FCSB

Charalambous, Elias

Unirea Slobozia

FC Farul Constanța

FC Rapid București

Dinamo București

Toma, Mihai

Cisotti, Juri

Alhassan, Baba

Olaru, Darius

Lixandru, Mihai

Șut, Adrian

Edjouma, Malcom

Tănase, Florin Lucian

Udrea, Mihai Răzvan

Popa, Matei

Zima, Lukas

Târnovanu, Ștefan

Kiki, David

Ngezana, Siyabonga

Chiricheș, Vlad

Dăncuș, Andrei

Pantea, Grigoraș Alexandru

Crețu, Valentin

Graovac, Daniel

Tchakonte, Joyskim Dawa

Radunovic, Risto

Cercel, Ionuț

Popescu, Mihai Cristian

Politic, Dennis-Dorian

Stoian, Alexandru

Miculescu, David Raul

Alibec, Denis

Thiam, Mamadou

Popescu, Octavian

Bîrligea, Daniel

Ana-Maria Popescu

CFR - FCSB (match, Superliga 24/25, play-off)

Un cartonaș roșu al lui Korenica nu a sabotat meciul lui CFR, ci i-a îndârjit și mai puternic într-un joc deschis, spectaculos, în care portarii au ieșit la rampă.

<h2>FCSB, invincibilă?</h2> Pentru FCSB, meciul de astăzi reprezenta și un potențial motiv de mândrie. Reușita de a fi invincibili în acest play-off, chiar și după o ultimă etapă în care a trimis majoritatea titularilor în vacanță, alegând să înceapă cu Stoian, Cercel sau Baba Alhassan pe postul de fundaș central din postura de titulari, înseamnă că roș-albaștrii chiar au un lot cu totul și cu totul special la dispoziție, indiferent cine joacă într-un meci. CFR era deja calificată în Europa League, dar o victorie în fața rivalei din Superligă, alături de care și-a împărțit 7 din ultimele 8 trofee de Superligă, ar fi reprezentat un final pozitiv de campionat.

<h2>Zima și Popa, spectacol total</h2> În chiar secunda 20 a meciului, FCSB a deschis scorul prin Alex Stoian, tânărul transferat de la Farul. Acesta a finalizat cu sânge rece după o acțiune rapidă în flancul drept a lui Lixandru. Un început fulminant pentru oaspeți, care reușeau să dea lovitura la prima acțiune din meci. În minutul 19, Kamara a gestionat egoist o situație favorabilă de 3 contra 2, alegând să finalizeze singur din flancul stâng. Șutul său a fost respins în corner de Zima, care ia intervenit sigur. În minutul 28, CFR Cluj rămânea în inferioritate numerică. Korenica fiind eliminat direct după ce, în urma unei execuții spre poartă, a ajuns cu talpa pe pe gamba lui Kiki. Decizie dură, dar p se poate spune că Moroiță a fost acoperit de regulament, iar FCSB avea parte superioritate numerică timp de mai bine de o oră. În minutul 43, Louis Munteanu a șutat spectaculos din voleu, de la distanță, dar Mihai Popescu a deviat providențial mingea, care trecea puțin pe lângă poartă. O intervenție salvatoare care a păstrat avantajul FCSB-ului. În minutul 49, Louis Munteanu restabilea egalitatea pentru CFR Cluj, după ce s-a demarcat la limita offside-ului și a finalizat, elegant, prin stânga lui Zima. Scorul devenea 1-1, iar partida se reechilibra. În minutul 61, FCSB a construit frumos o acțiune colectivă care îl găsea pe Gele în unghi, însă finalizarea sa pe lângă portarul Popa a fost imprecisă și mingea nu a găsit cadrul porții. În minutul 71, FCSB a primit un penalty după intervenția VAR, în urma unui contact în careu între Gele și Matei Ilie. Moroiță a acordat lovitura de la 11 metri, dar Octavian Popescu a ratat execuția – Mihai Popa ghicea colțul și apăra extraordinar. Scorul a rămas 1-1. În minutul 75, Zima a avut încă o intervenție de senzație la o lovitură de cap periculoasă a lui Nkololo, reușind să devieze mingea în bara transversală. Portarul FCSB-ului a ținut echipa în joc cu o paradă spectaculoasă. În minutul 85, FCSB a comis o eroare gravă în apărare, iar mingea a ajuns la Louis Munteanu. Acesta a finalizat din interiorul careului, dar șutul său era pe direcția lui Zima, care intervenea din nou excelent și păstra egalitatea. Final de sezon pentru primele două clasate, care au demonstrat un fotbal foarte plăcut ochiului chiar și în ultima etapă, deși miza era mai mult orgoliul de a nu pierde. FCSB este campioană, rămâne neînvinsă în Superligă din iarnă încoace și poate ataca un al treilea titlu consecutiv din postura de mare favorită, părând foarte greu de învins și surclasat pe parcursul unui sezon întreg de Superligă.

Campioana a încheiat play-off-ul neînvinsă, deși a în Gruia a folosit multe rezerve

CFR Cluj - FCSB 1-1. Meci foarte încins și disputat în Ardeal

Ionuț Tătaru

CRONICĂ

A fost o rundă a oaspeților, care s-au impus în jumătate dintre meciuri și au obținut și o remiză. Singura echipă aflată în Top 6 care a câștigat este Universitatea Craiova, oltenii punând astfel capăt unei serii negative în urma căreia au pierdut poziția de lider în Superliga. O poziție pe care se menține FC Botoșani, urmată de Rapid, învingătoare în fața lui Dinamo, și de gruparea din Bănie. Cele trei de pe podium s-au rupt puțin de urmăritoare, diferența între locurile 3 și 4 fiind acum de 4 puncte. Oțelul a confirmat momentul foarte bun și a reușit din nou scorul etapei, urcând pe loc de play-off, însă probabil rezultatul despre care s-a vorbit cel mai mult a fost victoria obținută de Metaloglobus în fața campioanei FCSB. Prima în Superliga pentru formația nou-promovată. A fost și runda în care U Cluj a rămas fără antrenor, lucru care probabil se va întâmpla și la rivala CFR, învinsă la Ploiești în meciul care a închis etapa. Probleme și la Hermannstadt, care a ajuns pe loc retrogradabil, după eșecul cu Csikszereda, a cărei serie pozitivă se prelungește.

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid09azepdVqzNF3eLBQRfQN497aB3VVdMCLM2QwKfu2SaBAT5ZGPSizuba2G4r1xxJrl

Așadar, o etapă 13 cu noroc pentru unii, ghinion pentru alții și cu multe evenimente. Cu ce rămânem la finalul ei?

<h2>Victoria istorică a lui Metaloglobus</h2>

Dacă tot aștepți atât pentru un prim succes în Superliga, măcar să fie ceva memorabil, nu-i așa? Și ce poate fi mai bun pentru o debutantă decât să câștige în fața campioanei? E adevărat, o campioană în criză, însă diferența dintre cele două echipe rămâne una uriașă. Măcar pe hârtie, pentru că pe teren lucrurile au stat cu totul altfel. Nici măcar atunci când a deschis scorul - din nou, din penalty, așa cum se tot întâmplă în ultima vreme -, FCSB nu a dat senzația că e în control. Metaloglobus nu a renunțat la stilul curajos impus de Mihai Teja și a fost răsplătită după pauză, când a întors rezultatul și a sărbătorit o victorie memorabilă (2-1). Din punct de vedere al clasamentului, nu se schimbă foarte mult pentru formația nou-promovată, care rămâne ultima, la o distanță apreciabilă de locurile de baraj. Însă un astfel de rezultat poate da un alt sens parcursului ulterior din acest sezon. În ceea ce-i privește pe roș-albaștri, eșecul de la Clinceni readuce dubiile și grijile care păreau să se fi îndepărtat după cele două succese consecutive din campionat. Deși semnele că situația rămâne una complică nu au dispărut niciodată cu adevărat.

https://www.facebook.com/reel/2188217281688208

<h2>FC Botoșani a gestionat presiunea primului loc în stil de mare echipă </h2>

Se spune că e mai ușor să ajungi în vârf decât să te menții acolo. FC Botoșani a ajuns liderul Superligii și s-a putut bucura de acest statut timp de două săptămâni, cât a durat pauza pentru naționale. O perioadă destul de lungă pentru o echipă pe val, care îi putea face pe elevii lui Leo Grozavu să-și iasă din ritm sau sa-și piardă din concentrare. Nu a fost cazul! Moldovenii au mers în Ardeal și au învins-o cu 2-0 pe Universitatea Cluj, una dintre reprezentantele României în cupele europene în acest sezon. O victorie convingătoare, fără dubii, care a arătat că presiunea locului 1 a fost gestionată corect de către surprinzătorul, dar meritatul lider al campionatului. De cealaltă parte, de această dată nu mai e cale de întors: Ioan Ovidiu Sabău a plecat de pe banca ”Șepcilor roșii”.

Cîmpanu, George Alexandru

<h2>Hegemonia rapidistă în derby-urile cu Dinamo continuă</h2>

Rapid și-a întărit candidatura la titlu prin victoria cu 2-0 din derby-ul cu Dinamo, de pe Arena Națională. Astfel, giuleștenii rămân neînvinși din 2015 în fața rivalilor din Ștefan cel Mare. A fost un succes al cinismului și al pragmatismului (un șut pe poartă, două goluri), obținut în inferioritate numerică, ceea ce arată forța mentală a elevilor lui Costel Gâlcă. Alb-vișiniii nu joacă cel mai efervescent fotbal, însă au un joc solid, bazat în primul rând pe o apărare greu de depășit (doar nouă goluri primite, cele mai puține în Superliga) și o constanță necesară într-o cursă de anduranță, așa cum e o bătălie pentru titlu.

https://www.facebook.com/reel/2039544716449695

<h2>Craiova câștigă, dar încă e în convalescență</h2>

Fostul lider, Universitatea Craiova, a pus capăt seriei negative - patru meciuri fără victorie în toate competițiile -, dar băieții lui Mirel Rădoi mai au de tras până să ajungă din nou la nivelul de încredere din startul sezonului. Acest 3-1 cu Unirea Slobozia s-a conturat abia pe final, în superioritate numerică și după ce ialomițenii au irosit o șansă incredibilă de a trece în avantaj, deși jucau deja în 10 oameni. Pentru alb-albaștri era crucial un rezultat pozitiv, iar contextul actual face absolut irelevant modul în care a fost obținut. Faptul că succesul din weekend a permis și o ușoară detașare față de următoarea clasată, Dinamo, e un bonus binevenit.

<h2>Laszlo Balint s-a întors la Arad și nu a avut milă</h2>

Oțelul arată din ce în ce mai bine sub comanda lui Laszlo Balint. A obținut a doua victorie consecutivă cu 4-0, are trei succese în ultimele patru etape și a urcat pe poziția a șasea. În weekend, gălățenii au câștigat pentru prima oară în deplasare în actuala ediție a Superligii și au făcut-o de manieră impresionantă. O victorie specială pentru antrenorul dunărenilor, care are un trecut important la Arad, unde a reușit o promovare cu UTA. Acum, a mers ca adversar pe Arena Francisc Neuman și nu a avut milă de fosta sa echipă.

Stadionul Oțelul

Nu a durat mult până când mâna lui Eugen Neagoe a început să se vadă (și) la Petrolul. Ploieștenii au obținut a doua victorie consecutivă, 1-0 cu CFR Cluj, și au perspective tot mai bune, chiar dacă atacul e în continuare cel mai slab din Superliga (nouă goluri marcate). Momentul critic pare să fi trecut, iar acum ”Lupii galbeni” pot spera că în curând vor reveni în zona sigură a clasamentului. În schimb, în Gruia situația este tot mai dramatică. După egalul din restanța cu Csikszereda (2-2), eșecul de pe Ilie Oană va duce aproape sigur la despărțirea de Andrea Mandorlini și revenirea lui Dan Petrescu pe bancă. Rămâne de văzut dacă ardelenii doar se învârt în cerc sau modificarea schimbării va aduce revirimentul dorit.

<h2>Csikszereda a uitat să mai piardă </h2>

Nou-promovata din Miercurea Ciuc e într-o serie formidabilă: nu pierde de șapte meciuri în Superliga. Un parcurs impresionant, chiar dacă cinci dintre aceste partide s-au terminat la egalitate. Csikszereda a câștigat în ultimele două etape - 2-1 cu U Cluj și 2-0 cu Hermannstadt -, iar între aceste partide a remizat în restanța cu CFR Cluj. Succesul de la Sibiu a dus la rocada din clasament cu formația pregătită de Marius Măldărășanu, ajunsă acum penultima în clasament, după trei eșecuri consecutive.

<h2>Argeșul, în pierdere de viteză?</h2>

FC Argeș rămâne pe locul 5, dar remiza de la Ovidiu cu Farul (0-0) a fost al doilea meci consecutiv în care elevii lui Bogdan Andone nu au reușit să marcheze. E prematur să vorbim despre o criză. Până la urmă, e vorba de o nou-promovată și astfel de momente mai puțin reușite sunt normale. Însă odată cu trecerea timpului, lupta pentru Top 6 va deveni tot mai dură și e nevoie de fiecare punct. Lucru pe care constănțenii - fără victorie de la începutul lui septembrie - îl știu foarte bine.

Metaloglobus a spart gheața cu un succes istoric, Rapid a câștigat derby-ul etapei, iar FC Botoșani rămâne lider

Cu ce rămânem după etapa a 13-a din Superliga

INTERVIU

Iulie 2011 este momentul în care cel pe care îl cunoaștem drept Mario Camora a ajuns în România pentru prima dată, iar de atunci nu a mai plecat decât în vacanțe. Avea 24 de ani pe atunci și jucase doar în țara natală, în Portugalia. A semnat cu CFR Cluj din postura de jucător liber de contract și a dat totul clubului care și-a pus încrederea în el. 565 de meciuri a strâns în tricoul echipei la care a ajuns să poarte și banderola de căpitan și alături de care a câștigat nu mai puțin de 10 trofee. În 2020, Mario Camora și-a luat și cetățenia română, având și 10 meciuri pentru naționala României. L-am vizitat pe Mario la Cluj și l-am rugat să își spună povestea. Mario, în primul rând îți mulțumim că ne-ai primit. Aș vrea să mergem puțin vizual în Samora Correia. Spune-ne cum arată locul în care te-ai născut. E un oraș așa mic. Acum s-a dezvoltat foarte mult. La fel ca cred că orice țară s-a dezvoltat. Dar în timp ce eram copilaș acolo, era un oraș mai micuț. Toată lumea se știa. Diferență în cazul de ziua de astăzi. Dacă ieși dintr-un bloc sau ceva de genul, tu nici nu știi cum îi cheamă pe vecinul tău. Era un oraș mic, dar foarte fain. O copilărie faină. Nu te cheamă Camora. Aș vrea întâi să ne spui numele tău complet și spune-ne și de unde a ajuns să ți se spună așa. Numele meu complet e Mario Jorge Malico Paulino, ca la telenovelă, multe nume. Dar porecla vine de când eram mai mic. Mă duceam la meci la fratele meu, care a fost și el fotbalist și juca atunci în oraș. Și nu știau bine să spună Camora. Samora, scuze. Și spuneam eu Camora. Și atunci a rămas Camora, Camora în loc de Samora. Și mama ta cum te strigă? Mario. Ce înseamnă mama ta pentru tine? E tot. Am crescut și cu ea. Frații mei sunt toți mai mari. Au plecat foarte devreme de acasă, că și-au făcut familie. Și am fost unicul care am rămas cu mama care m-a crescut. A avut și ea momente grele, în care a divorțat și de tata. Și atunci am crescut până la 8 ani, până a cunoscut și ea pe cineva, am rămas numai cu ea. Și înseamnă tot pentru mine. Un rol important în cariera ta și în cine ești acum l-a avut tatăl tău vitreg, cu care mergeai la termopane atunci, când erai mic, înainte de antrenamente. Ce anume din felul lui de a fi ai preluat și tu în postura de tată? Eu la început și de relații, în căsătoria pe care o am acum, am învățat mult de la el. În primul rând, și nevasta mea avea un copil care avea și el un an și jumătate, pe care eu îl consider la fel ca pe Santiago, îl consider copilul meu la fel. Și cred că asta am învățat cel mai mult. Că nici el nu avea copil atunci și am fost copilul lui. Cred că asta, afecțiunea asta de a oferit-o unui copil, cred că asta m-a făcut să învăț și mai mult de la el și e o persoană foarte caldă, la fel cum sunt eu. Ai crescut ca portughez și ai făcut foarte multe pentru fotbalul românesc. Cum simți că ți se împletesc identitatea portugheză și cea românească în viața de zi cu zi? Nu e diferență prea mare. Sunt două popoare care se descurcă foarte bine oriunde sunt. Și portughezii și românii. Sunt persoane calde. Ce am simțit aici, mă simt ca acasă. Nu am văzut o diferență foarte, foarte mare de popor. Sunt popoare cărora le place să trăiască și viața. Ce element din cultura fotbalistică portugheză ai dori să-l vezi mai mult în fotbalul românesc? Poate de la început, de la copii. Multe baze sportive, academii, aproape toate cluburile din prima ligă au academii adevărate. Noi vedem multe, se vede forma cum crește un copil în fotbalul românesc și diferența care e în fotbalul portughez. Cred că de acolo îi învață toate diferențele ce prinzi de la început până ajungi la seniori. Cred că asta de academii și lucruri adevărate, condiții pe care trebuie să le aibă un copil să ajungă fotbalist, cred că asta e diferența cea mai mare. Dacă ar fi să iei ceva din fotbalul românesc să-l duci în Portugalia, care ar fi? Aici se lucrează sincer mai mult fizic, mai mult sală, cu care în Portugalia nu eram obișnuiți mult cu asta. Dar în ziua de astăzi oricum, în orice țară și orice club sunt mai profesioniști, au toate astea, vitaminizare, au centrul de recuperare care înainte nu erau. Și cred că poate agresivitatea care e aici să fie acolo. În termeni de joc, cred că acolo poate e un joc mai plăcut din cauza că sunt mai mulți bani, se investește mai mult și cred că jucătorii atunci... asta e diferența cea mai mare. Nu putem compara, un exemplu, bugetele a trei echipe mari de acolo cu trei echipe mari din România. De-a lungul timpului ai demonstrat că ești un jucător versatil în teren. Există o nouă poziție pe care ți-ai dorit să o joci? La vârsta asta joc oriunde unde antrenorul crede că pot ajuta echipa. Deja sunt și pe final de carieră, poate un sistem de trei să joace al treilea fundaș central, nu știu. M-aș putea adapta acolo pentru experiența pe care o am. Dar mă gândesc acum la fiecare meci să mă bucur de meci și să mă simt fericit la ce fac.

<h2>„Mă simt cum mă simțeam la 30-31 de ani!” </h2>Ce obiceiuri ai preluat de când ești la Cluj care te-au ajutat să-ți păstrezi atât forma fizică? Asta nu numai la Cluj, asta vine deja de mic, adică de la 16-17 ani, când deja știi tu ce vrei să faci, cred că acolo a fost secretul. Asta am vrut să fac: să fiu fotbalist. Sincer, nu mă așteptam să ajung la această vârstă să joc în continuare, să mă simt așa fizic, dar eu cred că asta e și norocul meu, în primul rând de organismul pe care îl am. Nu sunt jucător care ține niște diete sau o recuperare prea mare, încerc normal. Știu că fotbalul de astăzi nu mai e ce a fost, dar eu cred că mare parte e noroc cu organismul și cu fericirea că nu am avut accidentări grave. Dacă ar fi să îți dăm o vârstă pentru cum te simți tu fizic, ce vârstă ar fi? Sincer, mă simt cum mă simțeam poate la 30-31 de ani și deja sunt mulți ani înainte. Ai hobby-uri mai puțin cunoscute care te relaxează în afară de sport? Ce mă relaxează cel mai mult este să stau cu prietenii, să ies la masă cu ei, să stau, să râdem. Avem și un cuplu, două de prieteni, cei mai buni, cu care mergem fiecare săptămână la masă, fără copii, să stăm numai noi, să vorbim, să râdem, și cred că asta mă relaxează cel mai mult, să petrec timp cu ei în afară de timpul normal cu familia și copiii. Dar să simți relaxare totală, cu prietenii, la masă, cu aceste cupluri care sunt cei mai buni prieteni ai noștri — cred că asta mă relaxează cel mai mult. Reușești să te deconectezi total de fotbal? În vacanță, da. Am încercat acum în ultimii trei ani, noi avem obiceiul să mergem o săptămână în vacanță fără copii și numai cu prieteni și alta cu copii. Deci săptămâna aia în care suntem fără copii încerc să mă distrez, să fac tot ce nu pot să fac în timp aproape de 10-11 luni, și încercăm să nu vorbim de fotbal. Asta e cea mai importantă — să stăm, să mă relaxez, să îmi încarc bateriile. Dacă stai tot timpul să vorbești de fotbal, tot te încarcă, și încercăm așa. Ești unul dintre veteranii echipei. Spune-ne cum îți alegi cuvintele atunci când trebuie să le vorbești jucătorilor tineri. Încerc să le spun să fie interesați de fotbal în primul rând, să vadă alte meciuri și la echipe mai mari — au mult de învățat de acolo. La noi, pe terenul de antrenament, să fie ca un meci. Și ce e cel mai important pentru mine, după acest lucru, să fie serioși 100%, și la antrenamente, să fie economici. Vorbesc mult cu ei: primul salariu sau ce iau primă de semnătură, să nu facă prostia aia de a lua direct o mașină. Încerc să le spun: mai bine luați un apartament sau ceva de genul, că fotbalul se termină foarte repede, nu știi ziua de mâine dacă, Doamne ferește, ai o accidentare sau ceva — măcar să ai unde să stai. Și când termină fotbalul prietenii dispar și să profite de asta și să aleagă bine și prietenii din afara fotbalului. Ai vreun exemplu concret când ți-ai dat seama că un sfat pe care l-ai dat unui dintre jucătorii tineri a ajutat imediat pe teren? Da, și au fost câteva înainte. În primul rând cu Costache. Costache, când a venit, era mai... nu vorbea foarte mult, mai rușinos. Dar la antrenament făcea chestii excelente, și eu de multe ori stăteam față în față cu el la antrenament. Dribla și după, la meci, nu știu, poate îi era frică sau ceva de genul să nu greșească, și atunci greșea mai mult. Atunci i-am spus: te luam tare de la antrenament dacă nu faci la meci. Și adevărul e că se vede că are și el deja altă maturitate și face un sezon foarte bun. Dacă te-ai întoarce în timp, ce decizie fotbalistică sau de transfer ai schimba dacă ai putea? Sincer, absolut nimic. Nu îmi pare rău de absolut nimic din ce am făcut. Am trecut prin momente foarte bune, am trecut printr-un moment foarte rău la acest club. Cum știți, am avut multe șanse de a pleca atunci. Nu am plecat, nu îmi pare rău și sper să termin și aici. Clujul și zona Transilvaniei sunt foarte diferite față de Portugalia. Spune-mi ce provocări ai întâmpinat în adaptarea ta, în momentul în care ai ajuns aici, și ce locuri din zonă îți plac? Cea mai mare a fost frigul, prima iarnă pentru mine. Acum e mai bine, dar când am venit în 2011, atunci era multă zăpadă, frig pe care noi, în Portugalia, în zona mea, nu îl aveam. Asta a fost cel mai greu: la meciuri, la antrenament. Cred că se vedea la antrenament, arătam numai ochii, că eram tot camuflat. Cred că asta a fost cel mai greu pentru mine în primul an și al doilea. Ce îmi place cel mai mult? Multe chestii îmi plac, dar eu zic că multe locuri sunt plăcute — depinde cu cine ești și cum te simți.

<h2>„Dan Petrescu mi-a spus să fac cursul de antrenor!” </h2>Ce visezi să faci după ce îți închei cariera de jucător? Te-ai gândit? Te vezi antrenor? Manager? Implicat în zona de academie, poate?Asta m-am gândit. Asta e primul pas pe care vreau să-l fac — cursul de antrenori. E un lucru care îmi place foarte mult. Și în primul rând, ce mă gândesc să fac: următorul proiect după ce termin cu fotbalul. Acum vom vedea când va fi. Și dintre toți antrenorii pe care i-ai avut, care te-a inspirat cel mai mult în zona asta, să urmezi și cursul de antrenor? Sincer, învăț cu toți. Fiecare are forma lui de gândire, de a face. Dar cel care mi-a spus clar să fac cursul de antrenor a fost Mister Dan Petrescu. Am avut o discuție cu el în care mi-a spus să fac cursul de antrenori, poate și pentru câteva păreri când m-a mai întrebat, cred că am fost de acord cu el. Cred că de asta a fost vorba. Dar încerc și notez și acasă — am și acasă un caiet pe care trec fiecare antrenor, un antrenor care ți-a plăcut, de altul, care ai vorbit, cum a reacționat cu jucătorii. Încerc să scot ce e mai bun din fiecare antrenor pe care l-am avut, și fiecare are plus și contra, dar scot plus din fiecare, că poate așa mă ajută în viitor. Te simți mai mult străinul cu cele mai multe meciuri în Superliga sau unul dintre românii cu cele mai multe meciuri din istoria campionatului? Poate unul dintre români. Poate pentru alții, în continuare, străin. Am văzut și acum, în ultimii 2-3 ani, tot la lista aia, când a fost făcută, că eram văzut ca străin acolo. Dar sunt un român ca oricare. Am pașaport, plătesc taxa ca oricare, așa că mă bucur foarte mult că am dublă naționalitate. Normal că nu pot uita și Portugalia, că acolo am crescut și acolo am familie, dar tot ce am în viață, practic, mi-a dat România, și le mulțumesc, și încerc să fac tot ce mai bine, să fiu un plus, să fiu un ajutor, și dacă după ce termin fotbalul să fiu un ajutor pentru sportul românesc. Acum o întrebare de baraj: cine se lasă primul? Tu sau Deac? Asta nu știu. Eu acum încerc, sincer, pot să vorbesc de mine: încerc să fiu, să văd anul plus an, să vedem cum mă simt în primul an. Adevărul e că anul ăsta mă simt foarte bine, cred că fac un sezon foarte bun, mai bun ca ultimul sezon. Îmi fac și eu autocritică și văd acest lucru. Acum mă simt bine. Dacă ar fi să mă întrebați, în acest moment mă simt bine să mai joc un an. Dar mai e până la final de campionat și, Doamne Ajută, să fiu în primul rând sănătos și să continui cu forma în care sunt și să pot să ajut echipa să atingem obiectivul. Care este cea mai importantă lecție pe care jucătorii lui CFR, actualii și viitorii, o pot învăța de la Camora? ADN-ul ăsta, poate ADN de campion. Cred că astăzi jucătorul care vine trebuie să știe că vine la un club care e obișnuit să câștige. Într-adevăr, în ultimii 2-3 ani nu am mai luat campionatul, dar am luat tot o cupă, care e importantă pentru noi. Dar trebuie să învețe că vine la un club care e obișnuit să câștige. Să intre pe fiecare antrenament serios și la meci cu gândul și numai la victorie. Mario, ce ți-ai dori să lași moștenire în fotbalul românesc? Să fiu văzut ca un jucător care a fost important în fotbalul nostru. Dar pentru mine cel mai important este să fie familia și copiii mei mândri, și asta e pentru mine. Fiecare are o părere diferită, trebuie respectată, dar pe mine mă interesează mai mult ca copiii mei și familia mea să fie mândri pentru toată cariera pe care am făcut-o. Cum este fiul tău cu fotbalul? Că spuneai acum ceva timp că după meciul cu Celtic Glasgow s-a îndrăgostit de fotbal. Da, merge bine, îi place, mă bucur. Dar el știe oricum că cea mai importantă e școala, și știe că dacă nu e cuminte la școală cea mai mare pedeapsă e cu fotbalul: nu îl ducem la antrenament sau spunem că nu îl ducem la un turneu sau la un meci. El trebuie, în primul rând, să nu facă greșeala pe care mulți o fac. Dacă la academia noastră ajung 2% la echipa mare, cred că deja e foarte bine, și el trebuie să se gândească că dacă nu ajunge acolo, trebuie să ai ceva de făcut. Să aibă o carieră frumoasă în orice își dorește și asta pentru mine e cel mai important. În acest moment e școala, acolo pentru el încă este o distracție fotbalul, vrea să se distreze, dar în primul rând va fi școala. Pe ce post joacă? Calcă pe urmele tatălui? Nu, joacă extremă, e ca mine când am început cariera, ca extremă. Dar, cum am spus eu, acum vreau și el să... e bine că și la grupul lui mai joacă pe extremă, mai joacă pe la mijloc. E bine să vadă altă poziție, să învețe și să fie în primul rând fericit.

<h2>„Mi-ar plăcea să fiu antrenor la CFR” </h2>Mario, dacă ar fi să te pun să alegi un cuvânt care este preferatul tău din portugheză, care ar fi acela? Poate guerreiro, cred că asta mă definește cel mai bine. Am fost o persoană și sunt o persoană care să nu întoarcă fața de la luptă, care încerc să fiu în fiecare zi mai bun, și cred că asta poate fi cuvântul din portugheză cel mai bun — un guerreiro. Și cuvântul preferat în română? Română — luptător. Tot acolo ajungem. Am fost toată cariera mea și așa va fi până termin. În încheiere, spune-mi dacă există vreo întrebare care ți-ar fi plăcut să o primești într-un interviu, dar nu ai primit-o niciodată. Au fost atâtea… Poate și greșesc, sincer. Să mă gândesc… dacă mi-ar plăcea o zi să antrenez pe CFR Cluj. Poate asta. Dacă tot doresc să fiu antrenor, poate asta e o întrebare care nu a fost pusă. Că așa, în rest, nu văd o întrebare care nu a fost pusă până acum. Și ți-ar plăcea într-o zi să o antrenezi pe CFR Cluj? Foarte mult. Cum am spus, e un club care mi-a dat tot. Mi-ar plăcea — cine știe, vreodată — să fiu antrenor la CFR, la echipa mare. Și mi-aș dori foarte mult să câștig trofee și ca antrenor. Pentru mine, asta ar fi momentul cel mai fericit din cariera mea. Ce fel de antrenor ți-ar plăcea să fii? Care abordează un stil ofensiv sau defensiv de joc? Asta depinde și de strategie. Mie îmi place un fotbal ofensiv, de posesie, în care să domini adversarii cu posesie. Dar sunt și meciuri în care trebuie să vezi strategia: dacă joci cu o echipă mult mai puternică decât tine, trebuie să te aperi mai mult. Știi că vei avea mai puțină posesie și atunci trebuie să inventezi ceva — să joci în tranziție ofensivă sau ceva de genul, să pleci mai repede în contraatac, să stai la așteptare. Dar mie îmi place un fotbal mai ofensiv și o echipă care are posesie, care trebuie să fie peste mulți adversari.

Mario Camora (38 ani) este portughezul care s-a îndrăgostit atât de tare de România încât și-a luat și cetățenia și consideră locul în care a ajuns în 2011 ca fiind acasă.