„Am ajuns profesionist de la un club de amatori!” Joyskim Dawa își spune povestea

Joyskim Dawa a ajuns în România în urmă cu cinci ani, în 2021, după ce a petrecut un an în Letonia. Prima echipă românească pentru care a jucat a fost FC Botoșani, dar a stat doar un an în Moldova, fiind intrat pe radarul celor de la FCSB. De-a lungul timpului s-au făcut multe transferuri pe ruta Botoșani - FCSB, dar fundașul central camerunez este, probabil, unul dintre cele mai bune.

A devenit rapid un stâlp în apărarea roș-albastră, cucerind două titluri la rând în Superligă. Cariera sa era într-o reală ascensiune când a suferit o accidentare care l-a ținut departe de teren o bună perioadă de timp, în timp ce evolua pentru naționala Camerunului. Dawa a vorbit despre această accidentare deja, dar acum este momentul să îl cunoaștem pe fundașul FCSB-ului.

Joyskim, dacă fiul tău te-ar ruga să-i spui povestea vieții tale, cum ai face-o? Ce i-ai spune?
Să muncești din greu. Să muncești din greu este întreaga poveste a vieții mele. Pentru că eu, nu știu, nu vin dintr-o academie sau ceva de genul, am devenit profesionist la un club de amatori, înainte de un club de amatori, mergeam la școală, practicam fotbal pe stradă, știi? Deci, doar să lupți și să muncești din greu. Asta e povestea vieții mele.

Dacă am compara viața fiului tău la vârsta asta și viața ta la vârsta lui?
Nu e același lucru, acum fiul meu are totul. Mama avea ceva, dar nu era bogată, a luptat mult ca să ne ofere mie și fraților și surorilor mele o viață bună, dar nu a fost același lucru, știi. Eu am mai mulți bani decât mama când era tânără, știi. Deci fiul meu are de toate. Școala, hainele, mâncarea, tot ce are. Dar încerc să-l fac să fie modest. Să nu devină răsfățat.

Ce ai vrea să învețe de la tine?
Să fie pozitiv și să se bucure de viață, cred că asta e principalul lucru.

Ai spus că atunci când erai mic, tatăl tău ți-a dat un tricou cu Henry de la Barcelona. Ce a însemnat acel tricou pentru tine?
Pentru că atunci când eram copil, eram fan al Barcelonei, așa că mă uitam la fiecare meci și îmi plăcea acest tip de tricou și când i-am spus tatălui meu, mi-a cumpărat. Era la Paris, mi-a cumpărat din magazin și a fost primul meu tricou, ca un tricou de echipă. Nu știu dacă îl mai am, dar îmi amintesc în fiecare zi că aveam acest tricou cu mine.

Și știai pe atunci că vrei să devii fotbalist?
Da, de când eram copil.

Ce înseamnă pentru tine acum, să vezi că copiii vor tricoul tău?
Înseamnă că am reușit, înseamnă că am reușit în viață, în fotbal. Sunt un exemplu pentru unii copii, sunt mândru de mine, știi.

Te-ai născut în Franța, dar spune-mi, când ai mers prima dată în Camerun și care este prima ta amintire?
Am mers cu mama în Camerun când eram bebeluș, nu-mi amintesc pentru că eram bebeluș, dar când m-am întors, a fost prima dată. Am jucat cu echipa națională sub 23 de ani și m-am întors, aveam vreo 17, 17, 18 ani și m-am întors și toate amintirile mele erau legate de fotbal. Primul meu antrenament, primul meu meci cu echipa sub 23 de ani. A fost foarte frumos. O experiență foarte bună.

Având în vedere cât de privilegiați sunt fotbaliștii, fotbaliștii profesioniști, cum este să vezi cât de grea este viața în Africa?
Dar e o viață diferită, știi. În Africa, în fiecare țară, nu doar în Camerun, se luptă mult pentru că nu au bani. În unele țări, sunt foarte săraci. Pot fi o țară bogată, dar în ceea ce privește politica și tot restul, știi, dar când am văzut niște copii, nu aveau nimic și când merg în Camerun, pentru mine, trebuie să le ofer ceva. Înseamnă că reușesc în ceea ce fac. Deci, pentru mine, este foarte important să văd acești copii fericiți. De aceea, de fiecare dată când merg în Camerun, încerc să le ofer niște mâncare, niște haine. Tot ce pot face, încerc să fac.

Ce sacrificii au făcut părinții tăi pentru tine și cariera ta?
Poate cu școala, pentru că eram inteligent, dar nu-mi plăcea școala, așa că de fiecare dată, de la școală o sunau pe mama și spunea: „O, Dawa nu e aici, s-a dus să joace fotbal cu prietenii lui și a lipsit de la chestia aia”. La început, mama nu era fericită, dar apoi a înțeles și a spus: „Bine, concentrează-te doar pe fotbal. Dacă nu vrei să mergi la școală, concentrează-te doar pe fotbal. Dar trebuie să reușești”. Și, până la urmă, cred că este un mare sacrificiu, pentru că nu toți părinții pot permite astfel de lucruri, știi.

Franța, Portugalia, Ucraina, Letonia și acum România. Ce te-a învățat fiecare țară despre tine?
Cum să fii singur. Pentru că în toate aceste țări am fost singur, am trăit singur, am început să gătesc, am început să mă disciplinez. Toate aceste țări m-au învățat să fiu singur în această viață.

Ce înseamnă pentru tine să reprezinți Camerunul?
În primul rând, familia mea, pentru că sunt foarte mândri că reprezint Camerunul. Pentru că m-am născut în Franța, nu m-am născut în Camerun, așa că sunt foarte fericiți și foarte mândri de mine. Îmi place să primesc acest tip de mesaj. Când spun: „Sunt foarte mândru de tine pentru că reprezinți țara”.

A fost un sezon foarte dificil pentru FCSB, după două sezoane foarte bune. Am spus că echipa a ajuns în play-out pentru prima dată. Ce crezi că nu a funcționat în acest sezon?
Cred că începutul sezonului, începutul sezonului înseamnă totul. Dacă începi bine, nu poți să nu termini bine, poți avea momente în care joci bine, dar începutul a fost foarte dificil și acum avem rezultatul.

În concluzie, aș dori să continui propoziția: La FCSB, mă simt...
Mă simt bine, mă simt ca într-o familie.