Oțelul Galați

Balint, Lazlo

Dinamo București

FC Farul Constanța

Petrolul Ploiești

Postelnicu, Radu

Bordun, Denis

Santos Lameira, Joao Pedro

Ciobanu, Andrei Virgil

Zivulic, Diego

Chira, Mihai Octavian Cristian

Joao Paulo

Bană, Ștefan Daniel

Dur-Bozoancă, Cosmin Andrei

Popescu, Iustin Alin

Paharnicu, Darius

Farcas, Stefan

Trif, Răzvan Alin

Stevanovic, Nikola

Rus, Andrei

Lopes, Manuel

Bonilla, Tovar Julian Andres

Neacsu, Iustin

Kaju

Zhelev, Milen

Sandu, Daniel

Fernandes, Patrick

Andronache, Luca Cristian

Bicfalvi, Eric

Andrezinho

Unirea Slobozia

Prepelita, Andrei

FC Botoșani

Csikszereda Miercurea Ciuc

CFR Cluj

Bărbuț, Cristian

Lopez Varela, Ariel Ignacio

Hamdiu, Valon

Florescu, Eduard

Antoche, Marius

Deaconu, Octavian Ronaldo Andrei

Coadă, Ionuț

Purece, Florin

Aganovic, Adnan

Pop, Vlad

Lemnaru, Mihăiță

Dorobanțu, Andrei

Rusu, Denis

Dragu, Andrei

Negru, Radu

Ibrian, Florinel

Șerbănică, Daniel Marius

Medina, Paolo

Dinu, Alexandru Ionuț

Toma, Constantin

Garutti, Rafael Gomes

Afalna, Christ

Ilie, Filip Mihai

Ana-Maria Popescu

OTE - SLO (match, Superliga 24/25, play-out)

<h2>Oțelul cu Balint, drum perfect</h2> Primele trei meciuri cu Laszlo Balint la cârma echipei au adus împrospătarea mult dorită asupra echipei, un efect motivator care a condus la 3 victorii consecutive, iar meciul de acasă împotriva Unirii Slobozia a prezentat șansa de a face 12 puncte din 12 posibile din momentul șocului produs asupra echipei. Marșul Oțelului deja se îndreaptă spre primele locuri din play-off și evitarea completă a oricărei emoții cu salvarea de la retrogradare.

<h2>Unirea, subordonată de gazde</h2> Unirea Slobozia a intrat mai bine în meci, reușind să preseze și să obțină nu mai puțin de patru cornere în primele zece minute. În minutul 13, Arabuli a ratat o ocazie uriașă din doar câțiva metri, trimițând slab și irosind șansa deschiderii scorului. Oțelul a început să răspundă treptat, iar Bicfalvi a semnalat prezența ofensivă cu două șanse bune: o lovitură de cap peste poartă și un șut de la distanță, care a trecut puțin pe lângă buturile lui Krell. În minutul 24, Maciel a fost aproape de gol cu un șut din prima, deviat subtil de Antoche, care a făcut ca mingea să treacă milimetric pe lângă bară. Gazdele au primit un penalty în minutul 33, după ce Blazek a comis un fault neglijent asupra lui Bourard. Bicfalvi a executat, însă, slab, iar Krell a apărat fără probleme. Cu toate acestea, veteranul Oțelului avea să-și răscumpere greșeala înainte de pauză. În minutul 43, Maciel a centrat din flancul stâng, iar Bicfalvi a reluat cu capul spre poartă. Mingea a fost deviată ușor, posibil de Antoche, însă reluările nu au fost concludente, astfel că reușita a fost trecută în contul atacantului gălățean. 1-0 pentru Oțelul la pauză, după o repriză în care ambele echipe au avut momentele lor. Începutul de parte a doua a fost dominat clar de gazde. În minutul 51, Maciel a dublat avantajul cu o execuție precisă din careu, după o pasă spectaculoasă cu călcâiul de la Bourard. Portughezul a trimis cu stângul, fără șanse pentru Krell. Doar cinci minute mai târziu, Răzvan Tănasă a fost la un pas de 3-0, dar lobul său din fața portarului a fost salvat de pe linia porții de un fundaș advers. Slobozia nu a reușit să construiască nimic în ofensivă în repriza a doua. Oțelul a mai avut o ocazie prin Stiven Plaza, care a șutat din unghi în minutul 81, fără a prinde spațiul porții. Meciul s-a încheiat cu 2-0 pentru Oțelul Galați, care bifează o nouă prestație solidă în play-out și confirmă că este una dintre cele mai bine organizate echipe în această fază a sezonului. De cealaltă parte, Unirea Slobozia a arătat bine doar în primele minute, dar a cedat complet după pauză, fără reacție în fața unui adversar superior fizic și tactic.

Unirea a început meciul cu elan bun, însă a căzut pradă formei excelente a unei echipe care e în formă maximă sub comanda lui Laszlo Balint.

Oțelul Galați 2-0 Unirea Slobozia | Balint on fire!

Andreea Cio

Superliga feminină

După un sezon intens, în care Farul Constanța a cucerit <a href="https://www.superliga.ro/articole/farul-campioana-neinvinsa-ultimul-act-al-unui-sezon-memorabil-417286d9">titlul național </a>feminin pentru a doua oară consecutiv, fundașul central Antonia Bratu își deschide sufletul pentru superliga.ro. Între amintiri din copilărie, accidentări și timp petrecut în Italia, Antonia dezvăluie ce înseamnă, pentru ea, conceptul de disciplină și cum victoria e mai mult decât un rezultat: este o lecție grea și necesară în formarea ei de sportiv și om.Am cunoscut-o pe Antonia înainte de ultimul meci din <a href="https://www.superliga.ro/articole/farul-campioana-neinvinsa-ultimul-act-al-unui-sezon-memorabil-417286d9">Superliga Feminină</a>, cu U Cluj, un meci după care fetele Ralucăi Simes au primit trofeul de campioane. Antonia nu a jucat, fiind încă în recuperare după o accidentare la călcâi. Jucătoare și în echipa națională a României, Antonia, la cei 20 de ani ai ei, mă privea sigură pe ea, pe ce poate, pe ce a învățat de la viață. „Eu sunt un pierzător care a mai încercat o dată și pentru mine titlul ăsta înseamnă mult.” L-a câștigat de două ori cu Olimpia Cluj, dar ce rămâne mai pregnant în amintire e cum l-a pierdut cu Poli Timișoara. Pentru asta și poate pentru toate momentele în care a pierdut, Antonia Bratu a ridicat trofeul într-o zi călduroasă de mai și a strigat. Tare. Să se audă în toată țara, până la Timișoara.

„Bine ai venit în lumea victoriei” scrie într-o postare la Antonia pe Instagram, o poză dintr-o carte pe care a citit-o. Am întrebat-o cum e în lumea victoriei. Și ne-a zis că nu se culcă pe o ureche, că victoria asta e doar o cărămidă pusă în casa pe care o construiește. Antonia privește victoria cu bucurie, dar și ca pe o provocare. Ca pe un semnal de alarmă că nu te poți opri aici, la borna asta. <h2 style="text-align:center;">Ștacheta se ridică mai sus, disciplina rămâne la fel, iar determinarea crește. Asta face victoria pentru Antonia.</h2> Antonia s-a născut în Râșnov, a practicat sărituri cu schiurile și a fost campioană națională la juniori. A ales fotbalul, dar a rămas cu o lecție de la sărituri: „Acum, de fiecare dată când cad, indiferent cât de tare cad, am învățat să mă ridic.” De la fotbal în echipa de băieți din Râșnov, unde juca și fratele ei, a ajuns la Olimpia Cluj, cu care a câștigat două titluri naționale, o Cupă a României și a participat și în Women's UEFA Champions League. De la Olimpia Cluj, la aproape 16 ani, a plecat la Sassuolo. „Când am ajuns în Italia, acolo m-a lovit viața cu adevărat. Am coborât cu picioarele pe pământ și m-am reeducat atât personal, cât și profesional.” S-a întors în țară la Poli Timișoara, apoi a ajuns la malul mării, la Farul Constanța, unde a petrecut momente frumoase în acest sezon: „Uite, ăsta e un lucru pe care ți-l oferă fotbalul. Viața asta de vestiar, viața din autocar. Petrecem aproape non-stop timp împreună și se formează niște legături. Asta e un lucru fain la fotbal.”Ne-a mai zis amuzată că e important ca un fotbalist sau fotbalistă să se gândească și la altceva în afară de fotbal. Deoarece învățătura nu a încurcat pe nimeni. O zice din experiența cărților citite și discuțiilor cu tatăl ei, care le-a insuflat ei și fratelui său ideea că trebuie să fii curios, să-ți placă să vezi lumea cum e ea de fapt. <h2 style="text-align:center;">Îmi place muzica din perioada interbelică, îmi plac trupele vechi, ABBA, Quincy Jones îmi place maxim,&nbsp; Phil Collins. Sunt old school. Îmi place viața pe stil vechi.</h2> Te uiți la Antonia și vezi o puștoaică de 20 de ani. Apoi o asculți și, din senin, parcă ți se deschide în fața un întreg univers. Unul în care încap toate trăirile ei. De la recunoștința pentru părinți și frate, până la emoția pierderilor cu care a luptat. Și pe care le-a îmblânzit. Departe de casă, s-a construit într-un om matur, care își respectă valorile și își cunoaște valoarea. Și tocmai de asta te miri unde încap atâtea trăiri, visuri și putere în doar 20 de ani de viață. Ce nu știm noi e că lumea victoriei e mult mai mare decât pare. Iar Antonia a găsit cheia de la poarta ei. Și o ține bine. Iar dacă te îndoiești pentru o secundă, îți zice senin: „Sunt un zid acolo, nu luăm gol.” Și o crezi pe cuvânt.

Campioana de la Farul Constanța vorbește despre lumea victoriei, sacrificiu și disciplină

Antonia Bratu: “Sunt un zid acolo, nu luăm gol”

Ionuț Tătaru

INTERVIU

S-a născut în Argentina, unde a fost botezat Alejandro, dar odată cu sosirea în România a devenit Alexandru Mihai Constantin Pop. Acum, vrea să le ofere motive de satisfacție fanilor lui Dinamo.

SuperLiga