Universitatea Craiova

Rădoi, Mirel

FCSB

Oțelul Galați

FC Botoșani

FK Csikszereda

CFR Cluj

FC Farul Constanța

Petrolul Ploiești

Baiaram, Ștefan

Băsceanu, Luca

Mekvabishvili, Anzor

Screciu, Vladimir

Sebastian Șerban

Cicâldău, Alexandru

Cretu, Alexandru

Teles, Samuel Pereira Nunes da Silva

Rădulescu, Mihnea Gabriel

Matei, David

Houri, Lyes

Băluță, Tudor

Popescu, Laurențiu Iulian

Lung Jr, Silviu

Glodean, Alexandru

Isenko, Pavlo

Goga, Matei

Stevanovic, Nikola

Badelj, Juraj

Ștefan, Florin

Mogoș, Vasile

Romanchuk, Oleksandr

Rus, Adrian

Bancu, Nicușor Silviu

Falcusan, Darius Gabriel

Bassey Etim, Monday

Ninaci, Mihai Razvan

Nsimba, Steven

Mora, Carlos

Luta, Teodor Gabriel

Paradela Diaz, Luis Javier

Al-Hamlawi, Assad Al Islam

Superliga 25/26

Dinamo București

Kopic, Zeljko

AFC Hermannstadt

UTA Arad

FC Universitatea Cluj

Mihai, Cristian

Caragea, Adrian Iulian

Gnahore, Vhakka Eddy Stelh

Milanov, Georgi Ventsislavov

Musi, Alexandru

Mărginean, Andrei Iulius

Licsandru, Cristian Mihail

Armstrong, Daniel Charles

Soare, Casian Ștefan

Pop, Alexandru Mihai Constantin

Ștefan, Mihnea

Soro, Alberto

Kyriakou, Chambos

Bordușanu, Antonio Alexandru

Cîrjan, Cătălin Ionuț

Oncescu, Denis

Gageatu, Yanis Ilie

Epassy, Devis

Stoian, Alexandru

Din Licaciu, Mario

Roșca, Alexandru Vasile

Sivis, Maxime

Tabuncic, Alexandru-Simion

Opruț, Raul Marian

Ikoko, Jordan

Boateng, Kennedy Kofi

Mihnea Ștefan Toader

Stoinov, Nikita

Perica, Stipe

Barbulescu, Luca

Mazilu, Adrian

Karamoko, Mamoudou

Ionuț Tătaru

UCV - DIN (match, Superliga 24/25, play-off)

FINAL! Craiova a învins cu 2-1. Oltenii încheie sezonul pe 3, în timp ce Dinamo va termina play-off-ul pe poziția a șasea.

2-1!În minutul 61, Mitriță a finalizat cu un șut din colțul careului mic o superbă acțiune individuală! Universitatea domină copios repriza a doua.

1-1!La nici măcar un minut de reluarea jocului, gazdele au egalat! Tânărul Barbu, intrat în prima parte în locul lui Baiaram, a înscris cu capul, de la 12 metri, după o centrare a lui Mitriță.

MITRIȚĂ, OMNIPREZENTSperanțele fanilor olteni stau mai departe în Mitriță. Jucătorul gazdelor a fost mai tot timpul la cârma atacurilor Universității, golgeterul craiovean nimerind și bara.&nbsp;

BUCUREȘTENII CONDUC LA PAUZĂDinamo are un avantaj de 1-0 la intrarea la cabine. O primă repriză foarte frumoasă, cu șanse de ambele părți.

Oltenii încearcă să pună-n pericol poarta lui Roșca după golul care le-a retezat din elanul arătat în start. Houri încearcă să mute jocul spre careul alb-roșiilor. Este clar, ne așteaptă o partidă imprevizibilă!

Bucuria dinamoviștilor, surprinsă după golul marcat de Mărginean.&nbsp;

ȘOC! DINAMO MARCHEAZĂ LA PRIMA OCAZIE!Este 1-0 pentru bucureșteni! Mărginean (12) a înscris cu un șut deviat de la 17 metri de Oshima, mingea lovind transversala înainte de a intra în poartă.Golul a venit pe fondul dominării craiovenilor, Mitriță nimerind bara în minutul 10.

&nbsp;A ÎNCEPUT PARTIDA!Egalul nu convine nimănui. Eventuala învingătoare va urca un loc în ierarhia finală a Superligii.Lovitura de start au avut-o oaspeții.

Alb-roșii se pregătesc și ei de un duel care le poate aduce o consolare pe final de sezon

Căpitanul Bancu, concentrat la încălzire

MECI IMPORTANT PENTRU AMBELE FORMAȚIIDupă ce ”U” Cluj și Rapid au remizat (2-2), gazdele pot termina pe poziția a treia, dacă vor trece de Dinamo. Și alb-roșiii pot urca pe 5, dacă vor învinge. Așadar, miză importantă pentru ambele trupe.

MITRIȚĂ, EROUL SERIICel mai bun jucător al gazdelor va fi premiat înaintea partidei de comunitatea Supporters UCV. Goleadorul oltean va primi trofeul pentru cel mai bun fotbalist al ”juveților” în acest sezon, respectiv pentru cel mai frumos gol marcat.

ECHIPELE DE START Avem și cele două formule de început. Iată, ambele formații mizează pe tot ce au mai bun din punct de vedere ofensiv.

19:20Suntem la arena din Bănie! Am intrat în cele două vestiare, pregătite pentru venirea jucătorilor.

În afara unui succes contra alb-roșiilor, oltenii au nevoie ca U Cluj să nu câștige cu Rapid, pentru a prinde locul 3. În același timp, Dinamo merge în Bănie cu speranța că va reuși să evite ultimul loc în play-off, unde a strâns doar 5 puncte până acum. Duelurile directe din actuala ediție de campionat au stat sub semnul echilibrului. În sezonul regular, ”Câinii” au câștigat cu 2-1 acasă și au remizat la Craiova (1-1). În turul din play-off, echipa lui Mirel Rădoi s-a impus cu 2-0 în Capitală.

Oltenii au răsturnat scorul după pauză prin golurile lui Barbu și Mitriță

LIVE BLOG Craiova-Dinamo 2-1. Craiovenii termină sezonul pe locul 3

Levente Balint

ANALIZĂ

La ora la care se va încheia această rundă, se va fi jucat și ultima restanță, Csikszereda - CFR Cluj, partidă contând pentru etapa a cincea, astfel că ierarhia Superligii nu va mai avea niciun asterisc. Etapa începe vineri seară, la Ovidiu, cu meciul Farul - FC Argeș, și se va încheia luni, la Ploiești, unde Petrolul este gazdă pentru CFR Cluj. Să vedem pe ce ar trebui să stăm cu ochii în zilele următoare.

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid02SFVzZcAXbRfiqnjVaJkqN6yNE2b3zN2CwhLiMBXVcBk2TexcmSdetHNjrgEsU7kYl

Dinamo și Rapid sunt adversare în derby-ul etapei, pe Arena Națională. Un meci ca pe vremuri, când cele două formații se aflau în luptă pentru titlu sau măcar pentru cupele europene. Acum, sunt despărțite de două puncte, cu alb-roșiii pe locul 4 și giuleștenii aflați pe poziția secundă. În funcție de jocul rezultatelor, câștigătoarea poate deveni liderul campionatului. Așadar, pe lângă orgoliu, și o miză reală și importantă. ”Câinii” nu au mai câștigat în fața rivalilor din Giulești de 10 ani și cu siguranță sunt bine plasați pentru a pune capăt acestei seri negative.

https://www.facebook.com/reel/1881566302795062

<h2>Cum va gestiona FC Botoșani presiunea locului 1?</h2>

FC Botoșani s-a bucurat probabil cel mai mult de această pauză pentru naționale, pe care a petrecut-o pe primul loc, însă acum trebuie să gestioneze postura de lider al campionatului. Moldovenii merg în Ardeal, la Cluj, pentru duelul cu Universitatea, o echipă în dificultate. Abia pe locul 10, fără victorie de patru etape și învinsă de Csikszereda în runda trecută, gruparea clujeană a fost aproape să-și piardă și antrenorul. După eșecul de la Miercurea-Ciuc, Ioan Ovidiu Sabău a declarat că a propus conducerii rezilierea contractului, dar, deocamdată, ”Moțul” rămâne pe banca ”Șeprcilor roșii”, sperând totuși să iasă din criză. Nu va fi ușor, contra unui adversar pe val. care are patru succese la rând și cel mai bun atac al campionatului (24 de goluri marcate). Însă presiunea locului 1 ar putea fi mai mare decât și-ar imagina cineva...

<h2>Se oprește criza Universității Craiova?</h2>

Mirel Rădoi speră că pauza a venit la timp pentru echipa sa, în evidentă pierdere de viteză după un start de sezon entuziasmant. Oltenii au pierdut primul loc în Superliga, după ce au luat un singur punct în precedentele trei runde, iar eșecul cu Rakow, la debutul în faza princiaplă din Conference League, nu a făcut decât să adauge alte dubii în tabăra fostului lider. Sâmbătă, alb-albaștrii sunt gazde pentru Unirea Slobozia, echipă aflată în Top 6, care nu a mai pierdut în deplasare de la sfârșitul lunii iulie (0-4 cu actualul lider, FC Botoșani). Așadar, un alt test serios pentru Universitatea Craiova, în tentativa de a evita prelungirea crizei.

<h2>FCSB și CFR Cluj sunt obligate să lege rezultatele pozitive</h2>

Ultima etapă înainte de pauza pentru naționale a fost prima din acest sezon al Superligii în care atât FCSB, câtși CFR Cluj au reușit să câștige. Cumva, un mic semn de normalitate, într-o ediție de campionat evident neobișnuită pentru principalele forțe ale anilor precedenți. Dar ambele echipe încă sunt departe de play-off, astfel că sunt obligate să lege rezultatele pozitive, pentru a pune presiune pe adversarii mai puțin experiementați, în cursa pentru unul dintre primele șase locuri. Campioana are, teoretic, o misiune ușoară, urmând să joace în deplasare cu ultima clasată, Metaloglobus, singura formație fără victorie până acum. În schimb, pe ardeleni, care joi seară joacă restanța de la Miercurea-Ciuc cu Csikszereda, îi așteaptă apoi deplasarea de la Ploiești, unde Petrolul, cu un moral solid, vrea să confirme succesul de pe terenul lui FC Argeș.

<h2>Farul are nevoie și de rezultate</h2>

La începutul campionatului, după ce a pierdut primele două meciuri, antrenorul celor de la FC Argeș, Bogdan Andone, nu a ezistat să ”amenințe” că va renunța la jocul plăcut și ofensiv în favoarea „autobazei”, pentru că important pentru echipa lui era să facă puncte. Piteștenii au început să câștige din runda următoare, fără a fi nevoie ca tehnicianul să treacă la fapte, iar acum sunt revelația sezonului, ocupând locul 5, chiar dacă vin după un eșec, 0-1 cu Petrolul. Vineri seară, nou-promovata merge la Ovidiu pentru duelul cu Farul, care se află, cumva, în situația în care erau piteștenii la startul stagiunii. Elevii lui Ianis Zicu oferă multe momente de fotbal bun, dar rezultatele nu vin. Cel mai recent exemplu, eșecul din Giulești cu Rapis (1-2). Constănțenii au făcut o repriză secundă excelentă, însă au rămas cu mâna goală. Fosta campioană nu câștigă de patru runde și a coborât pe poziția a noua, iar un alt pas greșit ar complica și mai mult o situație deloc confortabilă.

Stadionul Central Ovidiu

<h2>Întoarcerea lui Laszlo Balint la Arad</h2>

Vecine de clasament, pe locurile 7-8, la egalitate de puncte, UTA și Oțelul se întâlnesc la Arad, într-un meci special pentru Laszlo Balint. Tehnicianul gălățenilor a pregătit-o mult timp pe ”Bătrâna Doamnă”, reușind să o promoveze în Superliga, în 2020. La Galați, fostul antrenor al arădenilor a construit o echipă capabilă să se bată de la egal la egal cu forțele campionatului, dar doar pe teren propriu. Dunărenii încă nu au câștigat în deplasare în actuala stagiune și speră să o facă în acest weekend, profitând și de ușorul recul al gazdelor, care nu au nicio victorie în precedentele șapte etape.

<h2>Hermannstadt și nedoritul ”derby” al supraviețuirii</h2>

Probabil nici cei mai pesimiști fani ai sibienilor nu și-ar fi imaginat că, în etapa a 13-a, Hermannstadt joacă acasă împotriva nou-promovatei Csikszereda un meci care ar putea să o ducă pe loc retrogradabil, în cazul unui alt eșec. Ciucanii au un moral solid, oferit de primul succes din istoria lor în Superliga, 2-1 cu U Cluj, și speră să profite de problemele echipei lui Marius Măldărășanu, care are patru eșecuri în ultimele cinci runde și continuă să nu-și găsească ritmul care, în stagiunea trecută, a făcut-o o candidată la un loc de play-off.

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid02M8ELZwmzZzPHcqofeD1NQpiHfiQShS5YvmXKVF2mW5eFDDuapUxo9M8vnodt9kijl

Pauza pentru naționale s-a încheiat, iar Superliga revine în forță. Meciul vedetă al etapei a 13-a este Dinamo - Rapid

Lucruri de urmărit în etapa a 13-a din Superliga

INTERVIU

Mijlocașul portughez și-a început aventura în România la Oțelul Galați, sub comanda lui Dorinel Munteanu. Ulterior a intrat pe radarul oltenilor, care l-au transferat în vară, atunci când înțelegerea sa cu formația gălățeană a expirat. Și-a făcut rapid loc în echipa pregătită de Mirel Rădoi, iar acum, după ce l-am văzut ce poate pe teren, am decis că este momentul să îi aflăm povestea. Samuel, ne poți spune tu povestea ta? Povestea mea? Povestea mea e simplă. E despre un tip care iubește fotbalul, îi place să joace fotbal. A început să joace în Portugalia, în fotbalul portughez. Și a avut prima experiență aici, în România, la Oțelul Galați, apoi a ajuns aici, la Craiova. Cum e orașul în care te-ai născut? Orașul în care m-am născut se numește Espinho. E aproape de Porto, în Portugalia. E un oraș cu plajă la ocean. M-am născut pe plajă. Îmi place să merg la ocean, la mare. E foarte plăcut. Ce ar trebui să știe cineva din România dacă ar vrea să viziteze Espinho? Ar trebui să știe că mâncarea e nemaipomenită. Mai ales fructele de mare. Ar trebui să știe că în orașul acela e mult vânt pe plajă. Așa că să-și ia ceva ca să se protejeze de vânt. În rest, se va simți minunat acolo. Spune-ne cum a fost copilăria ta? A fost frumoasă. A fost o copilărie frumoasă. Am locuit acolo, la Espinho, în Portugalia. Ca și copil... Cum să zic? Cred că aveam un lucru bun care azi nu mai e la fel. Îmi amintesc copilăria mea. Mereu eram pe afară. Alergam, ne jucam fie fotbal, fie diverse mici jocuri pentru copii. Nu stăteam prea mult pe telefoane sau PlayStation. Și cred că... Dacă privesc înapoi, cred că a fost foarte bine din punctul ăsta de vedere. Era mai multă libertate pentru noi, când eram copii. Care este prima amintire din copilărie pe care o ai? Am atât de multe. Nu știu! Îmi amintesc că, atunci când eram mai tineri, obișnuiam să-mi chem prietenii, pe cei mai apropiați prieteni, de fapt, prima echipă în care am jucat... Veneau la mine acasă, dormeau acolo, era ceva important pentru noi. Dimineața ne trezeam foarte devreme, mergeam la plajă să facem câteva scufundări în ocean, când răsărea soarele. Era foarte frumos. Cum a început pasiunea ta pentru fotbal? A început foarte devreme, la școală. Aveam aceste terenuri... Am început să joc la școală, între ore și după ore. Mi-a plăcut foarte mult. Îmi amintesc că aveam un prieten foarte bun care juca la un club de acolo, ca o academie, să zicem așa, se numea Os Baixinhos. Atunci îmi amintesc că a zis: „Joc după școală acolo”. Serios? Cum e posibil asta? Și apoi am început să merg și eu acolo. Și m-am îndrăgostit. Când eram copil, am făcut multe sporturi. Am făcut și înot. Am făcut și karate. Pe măsură ce am crescut, a trebuit să aleg între sporturi, pentru că începeau să-mi ocupe tot mai mult timp, și întotdeauna am pus fotbalul pe primul loc, pentru că era pasiunea mea, lucrul pe care îl iubeam cel mai mult. Când ai știut că vrei să devii fotbalist profesionist? Ca să fiu sincer, cred că eu am știut mereu că e pasiunea mea, că eu... N-am privit-o niciodată ca pe o obsesie de a deveni fotbalist profesionist. Întotdeauna am trăit momentul de a juca. Când eram copil, îmi doream mereu să joc în locuri mai bune, dar doar pentru bucuria pe care mi-o dădea. Și cred că momentul în care mi-am dat seama că pot să fac asta ca meserie și că e pe bune, ce îmi doream, a fost când jucam la Braga și am fost chemat la prima echipă. Doar o săptămână. Doar să stau cu ei. Și am văzut realitatea băieților pe care îi admiram, care aveau cariere bune și jucau la un nivel bun. Și am zis: „Uite! Sunt ca mine. Sunt oameni. Sunt oameni normali. Au acel lucru, au viața pe care mi-o doream cu adevărat”. Și cred că acolo a fost momentul. Ce sacrificii au făcut părinții tăi pentru tine? O mulțime. Cred că, la fel ca majoritatea părinților noștri, ei mereu m-au încurajat să joc fotbal, dar și să învăț. Întotdeauna au încercat, nu doar sacrificiile pe care le-au făcut, nu doar pentru fotbal, ci pentru ca eu să am o viață bună. Eu și sora mea. Au muncit mult. Am văzut asta. Și ne-au transmis mie și surorii mele spiritul de a munci din greu, că nimic nu e ușor, dar simt că ei au prioritizat lucrurile bune. Cum ar fi să avem mâncare bună, condiții bune acasă... Și, poate, să nu facă vacanțele pe care și le doreau, să nu aibă alte plăceri în viață, pentru a se concentra pe lucrurile care sunt mai importante. Cred că, atunci când privesc înapoi, asta e ceea ce au făcut. Au fost de acord de la început cu faptul că faci fotbal? Da. M-au susținut mereu. Singura condiție pe care am avut-o când eram mai mic a fost să am note bune la școală, să învăț engleză, să învăț alte limbi, să învăț matematica, pentru că pentru ei era important să am un plan B. Și am văzut. Am crescut cu mulți prieteni care aveau visul să joace fotbal și nu toți am reușit. Și poate fi greu pentru cei care nu au altă opțiune. Așa că mereu au spus: „Te susținem”. Fotbalul e prioritatea noastră, dar la școală trebuie să treci. Și trebuie să ai note bune, pentru că trebuie să ai un plan B, în caz că se întâmplă ceva. Apropo de planul B. Dacă nu erai fotbalist, ce carieră ai fi ales? Cred că aș fi ales între două. Una dintre ele - a fi antreprenor, să am propria afacere. Am studiat management, acum sunt cumva „înghețat”, nu am o diplomă, pentru că fotbalul îmi ocupă tot timpul, și am „înghețat” studiile, nu am terminat, dar între asta și ceva foarte diferit, ceva ca armata, o altă pasiune pe care am avut-o din copilărie. Cred că ceva de genul acesta.

<h2>„Aveam 16 ani când am jucat cu seniorii prima dată”</h2>

Îți amintești debutul tău? Am citit că a fost la o vârstă foarte fragedă, Pepa era antrenorul care te-a debutat? Îți amintești încă de debutul tău? Da, da. A fost la un club numit Sanjoanense. Eram foarte tânăr. Cred că aveam 16 ani, când am jucat cu seniorii pentru prima dată. Eram acolo, am început să mă antrenez cu echipa, nu știam că voi juca, să fiu sincer. Dar el a avut încredere în mine, m-a băgat să joc și a fost ceva special pentru mine, pentru că nu era ceva obișnuit atunci să se parieze pe copii atât de tineri. Eram atât de fericit. Eram puțin agitat, dar m-a făcut să mă simt confortabil și mi-a dat încredere. Și a fost foarte bine. Ai simțit presiunea acelui moment? Când am aflat, chiar atunci am zis: „Uau, e bine”. Am simțit emoții și un fel de presiune, dar puțină. Dar îmi amintesc că a ținut un discurs înainte de meci și m-a inspirat foarte mult. Să nu am presiune. A vorbit despre viața lui personală și despre unele probleme prin care a trecut și a spus ce înseamnă presiunea reală, despre lucruri care contează cu adevărat în viață. Și, pentru mine, asta m-a făcut să privesc din altă perspectivă și m-am simțit mai liniștit. Și chiar cred că lucrurile au mers bine. Spune-ne despre perioada ta la Sporting Braga. Cum a fost acea perioadă pentru tine? Ce ai învățat din acea perioadă? La Braga, a fost o perioadă foarte bună. A fost prima dată când m-am mutat din orașul meu și de la părinții mei. Am venit la Braga să locuiesc singur. Câți kilometri? Nu e atât de departe. Aș zice o oră și jumătate cu mașina. Dar nu de făcut zilnic. Și eram tânăr. Așa că m-am mutat acolo. Mi-au dat un apartament pentru mine și alți jucători și cât am stat acolo, am avut condiții foarte bune. De fapt, era normal. Antrenori mai buni, condiții mai bune... Și am învățat multe. Cum funcționează lucrurile în fotbal, chiar și în afara terenului, să ai grijă nu doar ce se întâmplă pe teren, ci și în afară. Am început să simt că e un club bun în Portugalia, cum e să fii de partea unei echipe care e la mijlocul clasamentului sau a unei echipe care luptă pentru mai mult. Presiunea diferită, abordarea diferită pe care trebuie să o ai în meciuri. Și a fost o experiență foarte frumoasă. Am cunoscut mulți oameni, jucători cu mai multă calitate, de la care înveți multe, și începi să cunoști lucrurile ca la prima echipă de la Braga. Îmi amintesc, când eram acolo, în acea săptămână, ei jucau împotriva... Era pentru Europa League, cred că Fenerbahce. Era o echipă turcească. Și noi analizam adversarul. Pentru mine era totul nou. Și, cu ceva timp înainte, nu mi-aș fi imaginat niciodată să fiu acolo, să văd acești jucători pe care îi priveam ca pe niște mari fotbaliști. Și acum să le analizez punctele forte, slăbiciunile, modul în care văd jocul, cum încearcă să planifice meciul. Pentru mine, a fost uimitor.

<h2>„A fost un șoc când am ajuns la Galați!”</h2>

Cum a apărut oferta din România, oferta de la Oțelul? Eram în Portugalia, în liga a doua, la Feirense. E un club foarte bine organizat, un club foarte bun. Mai ales în primul an. Am încercat să promovăm în prima ligă din Portugalia. Și aproape am reușit. Dar, la final, ne-am clasat pe locul imediat de sub linie. Iar în al doilea an lucrurile nu au mers la fel de bine, dar am terminat contractul în al doilea an și am vorbit și cu agentul meu despre cariera mea și ce îmi doream. Și i-am spus: „Uite, aici, în Portugalia, ori merg în prima ligă, la un proiect bun, ceva în care să creadă în mine, ori vreau să încerc o experiență în străinătate”. Vreau să văd alt fotbal, să am alte experiențe. Am vorbit despre asta. În fotbal, trebuie să fie momente potrivite. Atunci echipa din România a venit repede, am vorbit despre proiect, am vorbit cu câțiva prieteni care jucau în România și mi-au spus lucruri bune despre România, lucruri pe care nu le știam. Ca să fiu sincer, cât eram în Portugalia, nu aveam idee cum era campionatul din România. Și mi-au spus că ar putea fi bine pentru mine, să încerc. Și am vorbit cu agentul meu și apoi l-am sunat pe Júnior Pius, era un jucător care jucase în Portugalia și aici juca la Botoșani. Și am vorbit mai ales cu el. Cum a fost când ai ajuns prima dată la Galați? La ce te gândeai? A fost un șoc pentru mine. Era o realitate diferită, foarte diferită. Orașul, oamenii, totul era nou. Îmi plăcea. Cum să zic, erau două lumi diferite. Nu pot spune că una e bună și cealaltă e rea, doar diferite. Dar am descoperit un oraș, cum e și țara, România, cu pasiune pentru fotbal. Mi-a plăcut mult acest lucru. Oamenii mereu își arată dragostea pentru echipă, susținerea, chiar dacă au problemele lor, mereu încearcă să găsească soluții. Ți-a fost greu să te adaptezi? La început, ca să fiu sincer, am avut un mare ajutor, pentru că am venit cu încă 3 portughezi. De fapt, 4, dar unul a plecat acasă. Era João Serrão, care a stat acolo 6 luni și apoi a plecat. Mai erau Frédéric Maciel, João Lameira, care e încă acolo, și Miguel Silva, care acum joacă la „U” Cluj. Ne uitam la această lume nouă pentru noi și aveam aceeași experiență. Și eram așa: „Uite asta, cât de diferit e totul”. Priveam lucrurile cu optimism. Și ne-am adaptat ușor, ajutându-ne unii pe alții. Și, la final, când ne-am întors, îmi amintesc că vorbeam toți de bine despre experiența asta. Cum este fotbalul românesc diferit de fotbalul portughez? E diferit. Modul de a juca fotbal. Din nou, sunt jucători foarte buni și în Portugalia, și în România. Cred că în România este puțin mai competitiv. În Portugalia, există o diferență mare între echipele mari, Benfica, Sporting și restul. E o diferență și mai mare. Dar aici, în România, e un campionat mai competitiv, să zicem. Multe echipe au calitate. Sunt mulți suporteri care sunt pasionați și asta e foarte bine pentru competiție. În Portugalia, poate sunt meciuri cu mai multe întreruperi, iar aici cred că încearcă să joace mai mult, să pună mai multă emoție în joc. De aceea, îmi place mult fotbalul românesc. Ai lucrat cu Dorinel Munteanu. Cum a fost să-l ai ca antrenor? Dorinel Munteanu e un om bun. E un om bun. A fost un antrenor dur, într-un fel, e foarte strict, pentru că vrea să fie în formă maximă. Vine dintr-o școală foarte disciplinată, îi place să aibă control. Dar e un antrenor foarte bun. Și este și un om bun. E greu să lucrezi cu el, pentru că în fiecare zi trebuie să dai maximum. Uneori, poate, unii jucători au conflicte... Dar cred că, până la urmă, e un antrenor bun. E un om bun. Nu e ușor să lucrezi cu el. Pentru că, așa cum ți-am spus, e așa, dar până la urmă încearcă să scoată ce e mai bun din fiecare.

<h2>„Finala Cupei e una dintre cele mai triste zile din fotbal pentru mine”</h2>

Finala Cupei, cu Oțelul - ce a însemnat acel moment pentru tine, pentru cariera ta? Ca să fiu sincer, nu am jucat finala. Am jucat fiecare meci până la finală. Eram atât de fericit. Credeam cu adevărat că putem câștiga. Ar fi fost un lucru enorm pentru club și pentru oraș. Pentru că nu mai câștigaseră ceva din 2011. A fost foarte bine pentru noi, o echipă ca Oțelul Ca să-ți răspund la întrebare: simt această tristețe. Una dintre cele mai triste zile din fotbal, pentru mine, exceptând accidentările. A fost foarte greu. Pentru mine și pentru toți de acolo, dar mai ales pentru mine, pentru că nu am putut face nimic. Am mers la meci, simțeam emoțiile, am simțit cum e echipa, cum sunt fanii, orașul. Toată lumea era atât de entuziasmată de acel moment. Simțeam că putem face ceva special. La final, am pierdut la penalty-uri. Nu am putut ajuta. M-am simțit și mai rău. Azi, între ceilalți portughezi, încă vorbim despre acea zi cu multă tristețe. Ai fost eliminat chiar de ziua ta iarna asta. Cum te-ai simțit atunci? A fost ca un carusel de emoții în acea zi. Era ziua mea, primeam o mulțime de mesaje frumoase, aveam energia aceea bună și eram foarte concentrat pe meci. Apoi a venit acea fază și am fost eliminat. Am simțit că totul s-a prăbușit într-o clipă. A fost greu să accept, pentru că voiam doar să ajut echipa. Dar, în același timp, m-a făcut să fiu și mai motivat, să arăt că a fost doar un moment și că pot să revin mai puternic.

<h2>„Oblemenco îmi dă aceeași senzație pe care am simțit-o când am intrat pe Estádio do Dragão”</h2>

Ce ai simțit când ai venit prima dată pe „Ion Oblemenco”, dar ca adversar? Îmi amintesc. Era al doilea meu meci în România. Mai întâi am jucat acasă și apoi am venit la Craiova. Și eram așa: „Uau! Ce stadion frumos!” Azi joc aici, dar în acea zi...” Eu sunt dintr-un oraș aproape de Porto. Îmi dă aceeași senzație pe care am simțit-o când am intrat pe Estádio do Dragão. Acolo e un stadion mai mare, dar aici e aceeași energie. Nou, mare și apoi cu fanii. Creează o atmosferă frumoasă. A fost o senzație foarte plăcută. Cred că acum este stadionul meu preferat din România. Și cum a apărut oferta de la Craiova? Totul a început la finalul sezonului trecut. Îmi terminam și contractul cu Oțelul, încercam să văd ce aveam să fac în continuare. Și atunci au venit cei de la Craiova. Foarte devreme. Nici nu era deschisă perioada de transferuri încă. Dar când știi că e o opțiune bună, trebuie să aștepți. Cunosc clubul, cunosc istoria, știu ce se cere aici și, de asemenea, după ce am vorbit cu antrenorul, m-a făcut să cred și mai mult în proiect. Vrea să schimbe lucrurile, într-un mod bun. În ultimii ani, au făcut lucruri bune, desigur, dar a fost important pentru mine să ascult și să primesc asta. A fost ca ceva cu care m-am identificat, să lupt pentru ceva. Deși, așa cum ți-am spus, și la Oțelul am fost foarte fericit. Ești în România de ceva timp deja. Se spune și se știe că aici, în Oltenia, fotbalul se trăiește diferit. Lucruri pe care le simt și eu atunci când sunt pe stadion. În rest, nu văd. Nu îmi place să citesc, să văd nimic, pentru că asta mă ajută să rămân concentrat pe ceea ce am de făcut și pe lucrurile care sunt importante. Dar pot simți aici că e o atmosferă diferită. De asemenea, când joci bine, te susțin și e uimitor. Și sper să continue mereu să ne susțină. Să fie și mai greu pentru adversari. Pentru că, dacă adversarii simt că nu suntem împreună, că nu suntem toți împreună, ca fani, jucători, și chiar și suporterii mai vechi, e o slăbiciune pe care o pot exploata. Dar dacă simt că acest club e unit, că e o atmosferă bună, că toată lumea e împreună, împingând echipa, putem face lucruri frumoase aici. Cum ai compara ceea ce ai găsit aici la Craiova cu experiența de la Oțelul? Ambele au fani pasionați. Evident, sunt două cluburi foarte diferite, ambele sunt cluburi istorice, dar aflate în momente diferite. Am doar lucruri bune de spus despre ambele cluburi. Ambele au fost foarte importante pentru mine. Și aici e o situație diferită. La Craiova, au mai multe resurse cu care pot lucra. Și asta face diferența. Cred că asta e tot. Dar ambele cluburi sunt cluburi foarte bune. Acum că l-ai cunoscut pe Mirel Rădoi, cum îl vezi ca antrenor? Cum l-ai descrie? Îmi place. Îmi place mult. Pentru mine, un antrenor înseamnă două lucruri: cum e ca om, ca persoană, ca lider, și, în afară de asta, ceea ce știe despre fotbal. Și cred că le are pe ambele. Are o relație bună cu noi toți. Mereu încearcă să ne dea încredere, așa că am doar lucruri bune de spus despre el. E un antrenor foarte bun. De top. Care este cel mai frumos moment pe care l-ai trăit în fotbal? Întrebare grea. Voiam să spun cupa cu Oțelul, dar acum nu știu. Poate, aș spune, debutul meu. Pentru că a fost locul unde a început totul pentru mine. Și am început să văd că lucrurile îmi pot schimba viața. Am acest moment. Am și un alt moment. Când eram mai tânăr, am jucat pe Estádio do Dragão, în Portugalia. Când eram copil mergeam să văd meciuri pe acel stadion. A fost special pentru mine. Dar să merg acolo ca jucător, și nu ca fan, a fost de asemenea un moment special pentru mine. Și cel mai greu? Cel mai greu moment. Din fericire, nu am avut accidentări sau lucruri de genul acesta. Pentru mine, asta e cel mai rău. Dar, ca să fiu sincer, aș spune că cel mai greu l-aș pune pe acesta cu Oțelul, când am pierdut cupa. Pentru că eram foarte entuziasmați. Simțeam orașul foarte entuziasmat. Voiam să facem ceva special. Și lucrurile nu s-au întâmplat. Așa că l-aș pune ca cel mai greu. Ce îți place să faci în timpul liber? În timpul liber îmi place să mă uit la filme, să mă relaxez, să ies să iau prânzul sau cina cu niște prieteni. Să mă bucur de lucrurile simple, să fiu cu familia, cu iubita mea. Genul acesta de lucruri. Poate e o întrebare copilărească, având în vedere că ești din Portugalia, dar cine a fost idolul tău din copilărie și de ce? Desigur. Știi deja răspunsul. Cel mai mare. Desigur, Cristiano Ronaldo. Este un ambasador al Portugaliei. Mentalitatea pe care o are... Este o inspirație pentru toți portughezii. Este incredibil ceea ce a reușit el pentru generația noastră, pentru toți, pentru că vezi că e posibil ca o țară mică precum a noastră să producă atât de mulți jucători buni. Cred că el are o contribuție mai mare decât își dau oamenii seama. Cât de mare inspirație este el pentru întreaga noastră generație. Eu fac parte din acea generație. Și când mă uit la el, e uimitor tot ce a realizat. Dacă ar fi să rezumi într-un cuvânt parcursul tău cu Craiova, în preliminariile europene, până acum, care ar fi acel cuvânt? Vrei un singur cuvânt? Aș spune „credință”. Dacă vrei să explic... Știm că e greu. Dar noi am crezut mereu că putem reuși, chiar și în momente dificile. Așa cum ați văzut cu toții. Dar am rămas împreună. Am încercat să construim această atmosferă, mai ales acasă, cu fanii noștri. Să reprezentăm cum trebuie Craiova, țara, tot. Să încercăm să ducem acest club în competițiile europene, acolo unde merită. Pare că 3-0 e un scor periculos pentru Craiova. Ești de acord? Sau te simți ca Barcelona? Pentru că sezonul trecut erau conduși cu 2-0 și a început remontada. Știu, cred că e foarte simplu. Fiecare meci are povestea lui. Și, vorbind despre ce s-a întâmplat cu Spartak Trnava, au fost 2 meciuri diferite, 2 povești diferite. Și lucrurile se schimbă foarte repede, așa că trebuie să fim pregătiți. Și ce iau eu de aici? Desigur am avut 3-0. Știam că nu va fi ușor. Dar, desigur, nu putem să ne punem în situația asta. Dar ce iau eu de acolo? Este felul în care echipa reacționează. Când avem meciul în mână și deodată ei egalează. Și noi câștigăm. Și cum reacționează echipa la asta. Pentru mine, asta e cel mai bun lucru. A fost cel mai important. Să mergem din nou și să luptăm, și am reușit să trecem mai departe. Pentru mine, arată cât de mult caracter are această echipă. Că și în cele mai grele momente am rămas împreună și am putut să luptăm. Și pentru mine a fost foarte important. Cu multe emoții. Asta e.

Samuel Teles (28 ani) a ajuns la Universitatea Craiova în această vară, la doi ani și jumătate distanță de momentul în care venea pentru prima dată în România