Carlos Mora și drumul de la motociclete la fotbalul profesionist

Nu orice este rotund este o minge. Acest principiu însă nu i s-a aplicat lui Carlos Mora, în copilărie, care lovea absolut orice vedea prin casă, chiar cu prețul de a-i sparge mamei sale bunurile. Însă, înainte de fotbal, costaricanul a avut o altă pasiune: motocicletele. Mora sau Moradona, așa cum a fost poreclit în țara natală datorită driblingurilor cu care își amețește adversarii, a ajuns în România în iulie 2024, chiar prima sa aventură departe de casă.

Tot driblând și-a făcut și loc între titularii Universității Craiova, devenind, în unele cazuri, chiar indispensabil echipei. Decisiv adesea în momente cheie, jucătorul de 25 de ani știe deja cum se câștigă titlul de campion, după ce a reușit asta cu Alajuelense, iar acum visează să facă același lucru și în Superligă. Carlos, care are și prenume „românesc”, Andrei, își spune povestea așa cum joacă, cu poftă de viață și zâmbet pe buze.

„Motocicleta era tot ce voiam, apoi a început să îmi placă fotbalul’

Bună, Carlos, te mai numești și Andrei, este un nume comun în Costa Rica? Pentru că în România este unul dintre cele mai frecvente.
Da, păi, în România mi-am dat seama că este foarte, foarte comun, dar în Costa Rica este comun, dar nu chiar atât de mult. Dar când mi-am dat seama că aici era foarte comun, am zis, am nume românesc, dar nu, eram liniștit cu asta, deci foarte fericit pentru că sunt într-o țară în care de asemenea mă simt foarte fericit, mă simt foarte confortabil și, ei bine, foarte fericit și pentru asta.

Spune-ne, te rog, cum a fost copilăria ta?
Ei bine, cred că la fel ca a oricărui copil, foarte fericită, foarte palpitantă, cred că am trecut prin etape foarte bune, momente ca totul în viață, în care există momente bune, momente rele, dar cred că rămâi cu ce e bun, cu ce s-a întâmplat când erai mic, cu toți oamenii care m-au susținut, familia mea, care a fost mereu acolo de asemenea, și ei bine, acum că sunt mare și văd toate acestea, unele lucruri m-au ajutat să fiu ceea ce sunt astăzi și, ei bine, pe măsură ce am crescut și am cunoscut oameni noi de asemenea, am învățat mult mai multe lucruri.

Cum este locul de unde vii? Din moment ce nu îl cunoaștem, trebuie să ni-l descrii.
Ok, este un loc ca de munte, este un loc un pic răcoros, nu este atât de cald, este un pic muntos, este un sat mic, se numește San Antonio de Escazú, acesta este ca centrul orașului, înainte ploua mai mult în munți, mai sus, dar bine, este un loc în care te duci, în orice loc în care te-ai duce, ai niște vederi incredibile asupra orașului, asupra capitalei, asupra multor locuri, și ei bine, în sine este un loc mic unde poți să fii liniștit, este foarte sigur, poliția își face treaba foarte bine acolo de asemenea și, ei bine, ai și locuri de recreere, parcuri, terenuri, ceea ce este foarte bine pentru copii, pentru sport de asemenea, și bine, foarte fericit că mi-a fost dat să fiu în acel sat, mă simt foarte mândru să îl reprezint și, ei bine, sper ca într-o zi să mă pot întoarce și să fiu acolo liniștit.

Îți e dor de casă?
Da, desigur, cred că la fel ca orice jucător când pleacă foarte departe, pentru că este foarte departe aici, comparat cu Costa Rica, este foarte mare distanța, dar sigur că îți este dor un pic, dar este normal, cred că trebuie să trăiești acest proces, pentru că este ceea ce îți dorești, disciplina pe care vrei să o ai, deci, sunt liniștit, știu că într-o zi ne vom întoarce pe acolo, în Costa Rica, la casa noastră, și ei bine, deocamdată să fim concentrați aici în România.

Cum sunt părinții tăi?
Foarte bine, cred că etapa mea de copilărie au petrecut-o foarte bine, cred că a existat un moment dificil, da, dar după aceea totul trece în viață, cred că m-au crescut foarte bine, m-au susținut mereu în fotbal, mai ales că încă de mic copil toți erau acolo susținându-mă, dându-mi totul pentru ca eu să pot merge să mă antrenez, să pot merge să joc, cumpărându-mi ghete, încălțăminte și, ei bine, le mulțumesc mult pentru acel efort.

Mi-ar plăcea să ne spui cum ai început să joci fotbal.
Da, păi, cred că totul a fost de când eram copil, am început, tatăl meu este un mare pasionat de motociclete, prima dată am început pe la patru ani, tatăl meu mi-a cumpărat o motocicletă mică, și eu cu motocicleta era tot ce voiam, doar motociclete și motociclete, dar după aceea a început să-mi placă fotbalul la acea vârstă fragedă, am început să mă antrenez, deja ceream la petrecerile de zi de naștere, le ceream cu o echipă de acolo, ei bine, cu echipa mea, cea care îmi place cel mai mult în Costa Rica, care se numește Liga Deportiva Alajuelense, de unde vin, mereu ceream petreceri de copii cu acea echipă de fotbal, totul era fotbal, vedeam orice lucru, nu era o minge, dar era rotund, și îl loveam, spărgeam ferestrele casei, mamei mele i-am spart obiecte de sticlă din casă pe care le cumpăra noi, iar a doua zi le spărgeam, și cred că s-a văzut foarte emoționant, cred că cu multă pasiune, și cred că îmi place la nebunie asta.

Care este relația ta cu motocicletele acum?
Nu, acum nu mai am treabă, evident este foarte periculos, acum a trebuit să las asta, dar cred că poate în viitor, când nu voi mai juca fotbal, se va întoarce, dar deocamdată nu.

„Superliga e un campionat care proiectează jucători către alte echipe mari din Europa”

Cum a fost perioada pe care ai petrecut-o la Alajuelense?
Cred că este clubul care mi-a oferit totul, clubul pe care îl iubesc, cred că este un club pe care îl port foarte adânc în inima mea, pentru că acolo am trăit multe lucruri, multe progrese, acolo am crescut, personal, și am învățat să văd cu adevărat fotbalul profesionist, cred că am multă dragoste pentru acel club, le mulțumesc pentru tot sprijinul pe care mi l-au acordat, pentru tot ce au fost ei pentru mine, mi-au dat totul, resursele, tot ce aș fi putut avea pentru a mă îmbunătăți, ei aveau, și le sunt foarte recunoscător, din toată inima le mulțumesc, sunt foarte bucuros pentru ei și îi felicit, pentru că până în ziua de azi îi urmăresc în continuare și au făcut o treabă grozavă în continuare.

Cum a apărut oferta de la Universitatea Craiova?
Cred că asta vine pe baza efortului de zi cu zi, de la fiecare meci, cred că la momentul respectiv, am vorbit cu agentul meu, au apărut mai multe locuri unde aș fi putut veni, dar cred că ne-a atras atenția aici, cred că este o ligă bună, cred că este o ligă care proiectează mulți jucători către alte echipe mari din Europa, cred că se compară mult și cu profilul meu, pentru a putea veni și a face lucrurile bine, și pentru a putea avea un plus extra pentru a aspira la alte lucruri mari, așa că cred că pentru moment am luat cea mai bună decizie, cred că m-am adaptat super repede, super bine, îmi plac tradițiile de aici de asemenea, sunt foarte diferite în țară, dar îmi place țara, îmi place lumea, am cunoscut oameni foarte buni, și ei bine, sunt mulțumit de asta, pentru că de fiecare dată învăț mai multe lucruri și învăț în fiecare zi mai mult.

Cum a fost pentru tine schimbarea din Costa Rica în România? Pentru că ai venit pe alt continent...
Da, a fost dificil, din cauza a ceea ce îți spun, că tradițiile sunt complet altceva față de ceea ce este în Costa Rica, mâncarea de asemenea este total diferită, dar cred că trebuie să vii și să te adaptezi la asta, așa cum ți-am spus înainte, cred că încerci să guști lucruri noi și, ei bine, la momentul când am venit, i-am spus soției mele, mergem în altă țară, sunt lucruri diferite, dar noi trebuie să luptăm pentru viitorul nostru, acum și pentru viitorul fiicei noastre de asemenea, deci trebuie să ne adaptăm super repede, trebuie să facem lucrurile bine, iar cu mâncarea ne-am adaptat super bine, de asemenea este o mâncare foarte bună, când deja guști lucrurile, uneori spui că nu vrei să guști, dar când le guști, te încântă, este foarte bună, și de asemenea țara în sine, cred că mi-a plăcut mult, pentru că în ceea ce privește copiii este foarte sigur de asemenea, deci mi-a plăcut mult asta în ceea ce o privește pe fiica mea, pe soția mea de asemenea, deoarece fiind jucător uneori pleci mult de acasă, multe zile, le lași singure pe ele, iar ele pot să stea liniștite că nu li se va întâmpla nimic, asta pentru mine este cel mai important în acest sens, și ei bine, foarte bucuros că învăț aici.

„Când te accidentezi te simți trist că nu poți fi în teren să îți ajuți echipa”

Spune-mi cum te-ai simțit când v-ați calificat în faza grupelor Conference League?
Cred că atunci când am venit aici nu m-am gândit că voi trăi asta cu Conference atât de repede, cred că totul s-a întâmplat foarte repede, dar cred că am simțit multă emoție, multă fericire de asemenea pentru țară, pentru echipă, deoarece uneori în turneu ieșeam foarte repede, nu se calificau în turneu, și faptul că am putut să dăm totul în play-off, am putut să câștigăm, am putut să marcăm multe goluri, jucând bine, și cred că asta este foarte important pentru țară, pentru echipă, care de asemenea cred că a marcat ceva în istoria echipei de asemenea, deci cred că asta a fost foarte important, și de asemenea pentru fani care veneau mereu la stadion să susțină, cred că este o mare fericire și pentru ei, să le oferim o bucurie, că până la urmă asta este ceea ce vrem, să oferim o bucurie tuturor, deci cred că s-a văzut foarte emoționant, foarte fericit, și nu, un lucru care a fost foarte, foarte, foarte uimitor.

Dar finalul drumului către Conference League a fost unul foarte trist, spune-mi cum te-ai simțit, cum a fost pentru tine eliminarea?
Da, ei bine, cred că a fost un moment foarte trist, din cauza modului în care s-a întâmplat totul, conduceam cu 2-0 în minutul 70, și a venit acel 2-2, cred că cu 2-2 intram, cu egalul, dar la final cu 3-2, cred că face parte din fotbal, trebuie să câștigi, trebuie să pierzi, și cred că dacă ești un bun perdant, trebuie să accepți înfrângerea, la final este trist, este dur, și trebuie să te analizezi dacă ai jucat bine, dacă ai jucat prost, după meci, dar cred că fiecare are responsabilitatea de a-și asuma lucrurile în această echipă, cred că are calitatea, are suficientă mentalitate să învețe din asta de asemenea, pentru că din aceste înfrângeri putem învăța ca într-un următor turneu, să știm că trebuie să ne străduim mai mult în acele minute, în acele momente ale meciului, pentru ca să nu ni se mai întâmple, iar acestea sunt minimele detalii care ne ajută să creștem, deci cred că a fost foarte trist și tot, dar cred că din asta de asemenea am putut învăța, și de asemenea a fost o bucurie pentru că am putut face un pas lung în turneu, și am obținut destule puncte, și am învins niște echipe care sunt mari de asemenea, cred că a fost foarte important.

Ai avut o accidentare, spune-mi cum a fost pentru tine să nu îți poți ajuta echipa.
Da, cred că a fost foarte dificil deoarece accidentarea a fost la națională, de asemenea la națională ne jucam o calificare la Mondial, vrei de asemenea să mergi în țară să dai totul, pentru că este un Mondial, este cel mai important turneu din lume și, ei bine, am încercat să dau totul, și am zis, ei bine, se poate întâmpla, mă simțeam bine în acel moment, nu m-am gândit că mă voi accidenta, dar face parte din fotbal, eu în mod normal am grijă de mine foarte bine, în mod normal nu am multe accidentări, cred că aceasta, în tot anul cred că a fost prima accidentare, și cred că asta se datorează și efortului, sunt multe meciuri, de asemenea călătoriile sunt foarte lungi cu avionul, cred că totul vine de acolo, de la oboseală un pic, dar cred că a fost foarte trist, când am mers la națională și m-am accidentat și nu am putut să ne calificăm la Mondial, cred că a fost foarte trist, iar când m-am întors la Craiova de asemenea, cred că a fost foarte trist să văd că ei jucau, și te simți trist să nu poți fi acolo, să nu poți fi pe teren, ajutând, eu sufeream afară pe stadion, în tribună, spunând, trebuie să fiu acolo, aici afară eu sufăr, dar bine, cred că face parte din fotbal de asemenea, cred că face parte din procesul de învățare și, ei bine, uneori îți vine rândul să aștepți, și cred că fiecare are capacitatea de a juca în această echipă.

Vorbind un pic despre selecționata ta, joci cu Keylor Navas. Spune-mi ce ai învățat de la el, pentru că este o legendă.
Da, este o legendă, desigur, așa cum spuneți, și cred că multe lucruri, a venit să aducă foarte mult, experiența pe care o are de la echipele mari, cred că este lucrul cel mai fundamental pe care el a venit să îl aducă, cred că este un lider înnăscut al tuturor, cred că toți îl urmează, în plan personal eu încerc să vorbesc mult cu el pentru a învăța lucruri, cred că mie îmi place să ascult mereu lucruri de la toate legendele, de la toți jucătorii care au fost la cluburi mari, care au experiență ca și Keylor, de asemenea avem și alții în selecționată care au jucat la cluburi foarte mari, și i-am ascultat, am învățat multe de la ei, și am pus în practică la antrenamente, acasă, încercând să mă gândesc la asta și să o am mereu în minte, și cred că asta este foarte important, iar eu sunt recunoscător pentru tot ce mi-a oferit fotbalul la o vârstă atât de fragedă, și pentru faptul că pot vorbi cu legende ca acestea.

În final, spune-mi ce părere ai despre fanii Craiovei și transmite-le un mesaj.
Da, cred că e foarte bine, cred că s-a văzut că ne susțin, că ne susțin mult, că merg la stadion, că își plătesc biletul, iar noi încercăm să le întoarcem efortul cu o bucurie, cu o victorie, sau jucând bine pe teren, cred că toți încercăm să dăm totul în meci, și le mulțumim enorm că merg, că susțin echipa, pentru că eu cred că pentru noi este un plus, cred că asta ne motivează, faptul că ei sunt acolo, când îi vedem în tribună, poate nu jucăm bine, sau poate pierdem, și îi vedem pe ei cântând, susținând și dând totul, cred că pentru noi să îi vedem pe ei ne motivează să vrem să câștigăm meciul, să avem acea motivație extra pentru a putea câștiga meciul, să putem egala un meci pe care îl pierdem sau ceva, sau să jucăm bine, și cred că este foarte important pentru noi, și cred că mesajul este să continue să susțină, că au mai rămas șase luni pentru a ne îndeplini obiectivul, dar cred că trebuie să luăm meci cu meci, prezentul este astăzi, și este meciul care urmează, și să lucrăm la antrenamente cât mai puternic posibil pentru a atinge obiectivele pe care le avem ca echipă.