La doar 20 de ani, Rotund se poate lăuda că a lucrat cu un. nume important precum Claudiu Niculescu, a ajuns la Dinamo și a dat golul unei victorii cu FCSB. O reușită venită chiar în Ghencea, în tricoul Unirii Slobozia, și care a făcut posibilă una dintre marile surprize din acest sezon de Superliga.

Ialomițenii au încheiat 2025 într-o notă pozitivă, reușind să câștige cu ultima clasată, Metaloglobus, scor 3-2, și punând astfel capăt unei serii de nouă înfrângeri în campionat. Un succes care poate fi un nou început, iar Rotund este convins că el și colegii săi vor reuși să o mențină din nou pe Unirea în prima ligă. Până atunci, atacantul de 20 de ani împrumutat de la Dinamo și-a spus povestea, într-un interviu pentru superliga.ro.

Să începem cu începutul. Spune-ne cum a început fotbalul pentru tine.
Fotbalul pentru mine a început când aveam 4 ani, aproape 5. Era un antrenor de la CFR și împărțea pliante pentru înscriere la fotbal. Așa au hotărât ai mei. Aveam foarte multă energie și ai mei au hotărât să mă dea la fotbal.

Pliante de la CFR și fan U Cluj? Cum s-a întâmplat asta?
Nu știu. La 5 ani nu realizezi. Dar după mi-a intrat în sânge acel spirit.

Îți amintești primul tău meci pe stadion?
Da, a fost tot așa, chiar după ce am început fotbalul la 5 ani. A jucat România un meci, dar nu mai știu cu cine. Știu sigur că a fost pe Cluj Arena. Și mi-a plăcut foarte mult. A fost și plin stadionul, a fost o atmosferă foarte frumoasă.

Dacă ar fi să-i întrebăm pe părinții tăi cum era Raul când era mic, ce ne-ar răspunde?
Nu am fost un copil problemă, să zic așa. Am fost destul de cuminte, la locul meu. Nu am făcut și nu am creat probleme.

Ce sacrificii ai spune că au făcut părinții tăi pentru cariera ta?
Au făcut destul de multe sacrificii, și în legătură cu banii, și cu timpul, să fie tot timpul lângă mine. Chiar și acum vin destul de des la mine și când am fost la Sibiu a fost o perioadă destul de grea. Fiind plecat pentru prima dată de acasă, încercau să vină cât mai mult la mine, să nu mă simt singur.

Ți-era dor de casă?
Și acum îmi e, dar și atunci a fost destul de greu. Așteptam pauza să pot să plec acasă.

Părinții tăi te-au susținut dintotdeauna în cariera pe care ai vrut să o urmezi sau și-ar fi dorit o altă carieră pentru tine?
Nu, m-au susținut 1000% în cariera asta. Deci nu s-a pus problema, au fost alături de mine tot timpul.

Ai fost din totdeauna atacant sau ai început mai din spate?
Nu, cam tot timpul. De la juniori mi-a plăcut să fiu atacant, să marchez goluri, să joc în față.

Cum a fost perioada pe trecută în liga secundă, la Șelimbăr?
A fost o perioadă frumoasă pentru mine, fiind primul sezon la seniori și reușind să fiu cel mai bun marcator U21 din ligă. A fost o perioadă bună.

Ai simțit presiune?
Nu, presiune nu. Mai ales că și Mister Claudiu Niculescu a fost tot timpul lângă mine, îmi dădea foarte multe indicații, sfaturi. Și am simțit așa, nu am simțit o presiune, am simțit un ajutor.

Claudiu Niculescu a cântărit și în decizia ta de a merge la Dinamo?
Poate a fost și o vorbă spusă de el acolo...

Ți-a dat sfaturi?
Da, sfaturi da, dar în legătură cu Dinamo, nu. A fost bucuros când a auzit și a zis să fiu cum mă știe el de la Șelimbăr.

Cum a fost trecerea de la liga a doua la Superliga României?
A fost un pas înainte pentru mine, doar că este alt ritm în Superliga față de liga a doua, altă intensitate la antrenamente. Mai ales făcând pasul și la Dinamo. A fost puțin mai grea adaptarea, dar a fost totul bine.

Îți mai amintești momentul debutului alături de Dinamo și ce ai gândit în momentele alea?
Da, a fost la Oțelul, cred că nu o să-l uit niciodată. Eram la încălzire, mă așteptam, fiind foarte mulți accidentați, să conteze pe mine antrenorul. Și m-a chemat, m-am schimbat și nu m-am gândit foarte mult la ce va fi. Am intrat în teren și am arătat ce pot.

Cum ai luat decizia de a pleca sub formă de împrumut de la Dinamo?
Decizia a fost luată cu oamenii din staff-ul lui Dinamo și cu impresarul meu. Să vin aici, să prind mai multe minute, să joc mai multe meciuri și până acum se dovedește a fi o decizie bună.

Andrei Nicolescu a spus despre tine că ești ”câine” adevărat și voiam să te întreb, știind că țineai cu U Cluj când erai mic, te consideri ”câine” adevărat?
Da, mi-a intrat în sânge acest fenomen de ”câine”. Da, pot să spun asta.

Cum a fost pentru tine trecerea la Unirea Slobozia?
Colegii m-au primit bine, mă și cunoșteam cu unii jucători. M-am acomodat repede. Fiind foarte mulți români în echipă, e mai ușor să te acomodezi.

Și dacă te-aș pune să închizi ochii și să te gândești la amintirea care ți-e cea mai dragă pe care o ai din momentul în care ai ajuns la Unirea Slobozia, la ce te-ai gândi?
La golul cu FCSB, nici nu trebuie să mai închid ochii.

Cum a fost pentru tine momentul în care ai înscris tocmai în poarta FCSB-ului? Și în Ghencea...
Da, și în Ghencea. Multă lume îmi adresează întrebarea asta, dar rămân fără cuvinte când mi se adresează întrebarea asta. Este un sentiment de mândrie. Și o bucurie pentru mine, mai ales că am și câștigat acel meci.

Ai conștientizat ce s-a întâmplat?
Da, conștientizez ce se întâmplă.

Ai spus că, după acel gol, îți doreai foarte tare să te întâlnești cu părinții tăi. Și voiam să te întreb dacă ai reușit să te întâlnești cu ei. Și cum au trăit ei bucuria acelui gol?
Nu am reușit să mă întâlnesc cu ei, doar pe telefon, pe cameră. Mă întrebau cum am reușit. Nu știu, am făcut preluare și am tras la poartă și de acolo...

Ce obiective ți-ai setat în acest sezon, alături de Unirea Slobozia?
Să fiu sănătos, în primul rând, cu ajutorul lui Dumnezeu să mă feresc de accidentări și cu echipa să ne îndeplinim obiectivul. Personal, să am realizări, goluri, assist-uri.

O pasiune de mii de euro

Ce-ți place să faci în timpul liber?
În timpul liber îmi place să stau în casă, să mă uit la seriale, filme. Cam atât.

Și nu te relaxezi cumva și pescuind?
Și la pescuit îmi place, doar că acum nu e sezonul, e frig și nu prea îmi place frigul.

Cum a început pasiunea ta pentru pescuit? La vârsta ta este o activitate surprinzătoare.
Eram cu un antrenor la juniori. Aveam șapte sau opt ani. Ceva de genul. Și am mers cu mai mulți colegi. Eram la ”Liviu Antal”, așa se numea școala de fotbal. Și ne-am strâns așa și am mers la pescuit. Și nu știu, a fost totul așa foarte... Nu știam nici măcar să țin mâna și am prins un pește. Și de atunci a fost senzația aia. Am prins un pește și așa a devenit o pasiune.

Cum ai răbdare să faci asta?
Răbdare? Nu știu, am foarte multă răbdare în general. Mai ales acolo, îmi place să stau și să mă relaxez. Chiar și singur.

Și ai și echipament, tot ce-ți trebuie, pentru pescuit?
Da, am investit foarte mulți bani, da.

Ce înseamnă foarte mulți bani?
Nu știu să zic așa o sumă, nu pot să o calculez pe toată, dar undeva la câteva mii de euro.

Și de câte ori mergi la pescuit într-un an?
Nu știu, aș zice de cinci, șase ori pe an, ceva de genul.

Care e cea mai mare captură cu care te lauzi?
Recent a fost un crap de vreo 12 kg.

Te-ai pozat cu el?
Da.

Trebuie să ne trimiți poza.
A și apărut, am pus-o pe Instagram și a apărut pe TikTok. Eram cu Mărginean, cu prietenul meu cel mai bun și cu Costin, ce a plecat de la Dinamo.

Dacă ai putea să faci schimb de tricouri cu oricare fotbalist din lume, care ar fi acela și de ce?
Cu Cristiano Ronaldo. De mic am așa o pasiune și îl urmăresc în ceea ce face și cum se comportă pe teren, cum se antrenează. Este idolul meu până la urmă.

Și echipa favorită?
Real Madrid.

Un mesaj pentru fanii Sloboziei?
Îi așteptăm lângă noi, să fie încrezători pentru că ne vom îndeplini obiectivul, simt asta. Avem o echipă bună și aștept să fie alături de noi, mai ales de la anul când vom și juca acasă, pe stadion, o să fie în număr mult mai mare alături de noi.