Ioana Stancu și Antonia Bratu au răspuns provocării Superliga și au extras din Cupa Prieteniei de la Farul Constanța întrebări și teme de discuție. Astfel, le-am descoperit pe campioane dincolo de terenul de fotbal, vorbind despre motivație, eroi, accidentări și pasiuni. Două dintre cele mai importante jucătoare din Superliga Feminină au scos în evidență faptul că din sportul de performanță nu lipsește teama, nu lipsesc riscurile, dar în același timp, performanța nu ar exista fără prietenie și fără bucuria din interiorul lotului. 

Antonia: Ce nu știe lumea despre tine? Că sunt un om bun la suflet.

Ioana: Alege un emoji care o reprezintă pe cealaltă. Stai să mă gândesc. Probabil că aș alege o mână din aceea puternică.

Antonia: Motivație. Hai să discutăm. Ce înseamnă motivația pentru tine?
Ioana: Pentru mine motivația poate să vină din foarte multe locuri. Acum e vorba de ceea ce simt că mă ajută înainte de un meci să mă montez și să dau totul pe teren.
Antonia: La mine este destul de complex pentru că nu prea cred în motivație, dar dacă ar fi să mă motivez de ceva, depinde în contextul în care folosesc motivația. Înainte de meci, de exemplu, melodiile, ai mei.
Ioana: Așa și la mine, motivația poate să fie ori legată de chestii din interiorul meu, adică ceva ce mă motivează pe mine în momentul respectiv, dar și față de ceilalți. Adică cum zici și tu, ai mei sau chiar și lumea din jur.
Antonia: Și crezi în motivație sau în disciplină?
Ioana: Cred în ambele.
Antonia: Dar pe cre o abordezi mai des?
Ioana: Păi cred că disciplina trebuie să fie prezentă tot timpul, în special în antrenamente, ca după să pot să o arăt în meciuri. Și motivația, cred că, trebuie să vină înainte de momentele importante.

Ioana: Eroul tău din afara sportului? Aici o să vorbesc de două persoane și probabil că o să spun părinții mei. Pentru că sunt oamenii pe care pe mine m-au format până acum și cărora vreau să le dau înapoi ceea ce mi-au oferit ei până acum și ceea ce o să mi-au oferit de acum încolo. Și sunt un exemplu și în viața personală și în viața profesională și vreau să mă ridic la nivelul lor.
Antonia: Foarte drăguț! Aproape că m-am emoționat

Antonia: Pentru ce ești recunoscătoare azi? Cred că o să mă leg tot de părinții mei. Sunt recunoscătoare că astăzi am putut să îi mai sun încă o dată. Pentru asta.

Ioana: Răsete. Și atât.
Antonia: Hai să ne gândim la ceva bun.
Ioana: Eu, spre exemplu, cred că râsetele sunt foarte importante într-o echipă, într-un sport de echipă. Cred că e foarte bine să ne simțim bine unii cu ceilalți, ca apoi să avem performanțe pe teren.  

Antonia: Da, să fie o atmosferă bună, dar să nu uităm de echilibru.
Ioana: Da, normal. Peste tot e vorba de echilibru, seriozitate și distracție. Dar până la urmă, cred că nu se poate face nimic fără puțină voie bună.
Antonia: Exact. Și la noi, la echipă, este și voie bună, pe lângă performanță.

Ioana: Teamă. Cuvânt.
Antonia: E complex. Depinde. De obicei, teama vine din pricina unor nesiguranțe, însă e normal să ai teamă în sportul de performanță, pentru că e totul o necunoscută, adică nu știi ce urmează și câteodată e normal să fie și sentimentul de teamă, însă cu puțină încredere în persoana proprie, în forțele proprii, cred că se poate depăși. Tu ce zici?

Ioana: Nu, ai zis foarte bine și eu cred că există multă teamă în sportul de performanță, acum venind din foarte multe puncte de vedere, adică teama de nereușită, teama de accidentare, teama de eșec, sunt foarte multe chestii. Ideea e că în sportul ăsta pe care îl practici într-o echipă cred că sunt foarte multe persoane lângă tine care te pot încuraja și te pot ajuta să treci peste momentele dificile și teama poate fi depășită în primul rând de la tine și în al doilea rând prin prisma celor din jur.

Antonia: Compune textul din bio pentru Instagram pe contul celeilalte. Tu n-ai scrie, că ești foarte diplomată așa.
Ioana: Chiar așa e. Eu n-am găsit descriere pe Instagram.
Antonia: Eu vreau să zic, de exemplu, cea mai bună jucătoare.
Ioana: Da, n-aș scrie asta.
Antonia: The best. Vamos! Andiamo!
Ioana: Asta sună ca ceva ce poate ar scrie ea despre mine, dar eu sigur n-ar scrie pentru descrierea mea asta.

Ioana: Ce ai vrea să înțeleagă lumea despre fotbaliste? În primul rând, aș vrea să înțeleagă că fotbalul e un sport pentru toată lumea și că poate fi jucat și de băieți, și de fete, și de oricine își dorește să joace acest sport, pentru că, în primul rând, e vorba de plăcerea în sine a jocului, pe care o putem simți fiecare în parte și faptul că ar trebui urmărit pe viitor pentru că o să crească din ce în ce mai mult.

Antonia: Completează: Fotbalul e ca… Fotbalul e ca viața. Pentru mine fotbalul e tot. Tot ceea ce fac e datorită fotbalului și ceea ce voi face pe viitor va fi tot pentru fotbal. Pentru tine?

Ioana: Fotbalul e pasiune.

Ioana: Cafea sau ceai? Cafea, sigur. Antonia nu o să fie de acord cu mine pentru că aici mă întreabă și cum îmi place să-mi beau cafeaua sau ceaiul, doar că mie îmi place să beau mai mult cafea rece decât cafea caldă.
Antonia: Da, cafea rece. Ice latte cu caramel pentru Ioana Stancu.
Ioana: Dar aici pe Antonia trebuie să-mi întrebați pentru că ea e experta în cafea.
Antonia: Nu, Ioana bea cafea rece. Nu pot să înțeleg de ce, dar e ok. Ea bea cafea rece, însă mie îmi place cafeaua caldă și cafeaua scurtă. Espresso, de obicei.
Ioana: Și, de fapt, ea vorbește foarte mult despre cafea și este foarte pasionată de chestia asta
și face foarte mult research în acest domeniu, dar nu vrea să vă spună.
Antonia: Da, așa e. Pentru că e o pasiune cu care nu mă prea expun, însă știi și tu că pentru mine e mai mult decât a bea cafea în sine. E o experiență. Da, mult mai deep.

Ioana: Ce ai învățat de la cealaltă? Eu la Antonia apreciez foarte mult modul de pregătire și din afara terenului, dar este mereu focusată și mereu concentrată la ceea ce are de făcut și petrece foarte mult timp încercând să evolueze și să fie mai bună la ceea ce face.
Antonia: Apreciez. Dacă totul a fost întrebarea asta pentru tine, preiau legătura. Vreau să spun că apreciez enorm de mult felul Ioanei de a gestiona tot ce se întâmplă în viața ei din teren, în viața ei profesională și în viața ei personală, deoarece încearcă să bifeze cât mai multe lucruri în viața personală, cum ar fi facultatea, dezvoltarea personală. Ea este un sportiv care se împarte pe mai multe fronturi și are performanță pe fiecare dintre ele, pentru că e devotată și are o capacitate extraordinară de a-și gestiona dorințele și obiectivele. Deci ești de apreciat.

Antonia: Dragă fetiță pasionată de fotbal, te rog să nu renunți și să știi că nu o să fie ușor, însă dacă nu ai pasiunea aceea de a îți urma visul, asta e singurul impediment pe care ți-l poți pune, de a nu avea încredere în tine.

Ioana: Să faci ceea ce îți place și să muncești pentru visul tău și să nu lași obstacole să te dărâme.

Ioana: Imită-ți colega. Deci, în primul rând, Antonia are anumite momente în care ea o față foarte serioasă peste tot. Adică, în antrenament, în mod special. Concentrată și serioasă și nu mai face nimic.
Nu știu, mai sunt anumite gesturi sau dacă ar fi să avem spațiu aici, v-aș imita modul ei de alergare,
dar totuși suntem restricționați, deci o să mă abțin.
Antonia: Da, mulțumesc.

Antonia: Spune un lucru pe care crezi că nu îl ar spune cealaltă niciodată. Ioana e foarte modestă și este un om foarte umil, însă cred că nu ar spune niciodată cât de mult se străduiește să fie cea mai bună versiune în fiecare zi.
Ioana: Chiar mă emoționează răspunsurile astea. Nici nu știu cum să reacționez la ele, de aia par așa.

Ioana: Accidentări.
Antonia: Da, asta e un domeniu destul de delicat pentru noi.
Ioana: Tu cred că ai puțin mai multă experiență decât mine.
Antonia: Da, însă nu știu. Nu ți-a fost ușor, așa că cred că putem să discutăm destul de profund.
Deci pentru tine ce a însemnat accidentarea de anul trecut, de la gleznă?
Ioana: Nu pot spune că a fost o accidentare foarte gravă sau care nu e destul de frecventă în sport, mai ales în fotbal, doar că a venit într-un moment în care chiar mă simțeam foarte bine pe teren și în afara terenului și cumva a fost greu să stau departe de fotbal atât de mult timp, în special pentru că eram pe final, eram deja în play-off și practic era prima dată când jucam în postura de a deveni campioană sau a încerca să devin campioană și poate că mai mult m-a afectat momentul în care a venit decât accidentarea în sine. A fost destul de greu. Mă bucur că a trecut. Și am mai avut o accidentare la mână care nu are neapărat legătură cu… adică am făcut-o la fotbal, dar nu la un turneu final între meciuri când mă jucam fotbal cu colegele, încă nu jucam la Farul și de fapt de ce am menționat este pentru că accidentarea aia e motivul pentru care am ratat prima convocare la națională.
Antonia: Și eu m-am accidentat anul acesta tot în play-off și mi-a fost foarte greu să nu fiu alături de voi, însă oricum apreciez tot ce ați făcut și ai făcut ca să-mi puneți și mie la gât medalia de campioană.
Chiar apreciez. 

Antonia: Dacă n-aș fi fost fotbalistă... probabil că aș fi continuat să fac sărituri cu schiurile. Chiar mi-a plăcut foarte mult adrenalina pe care mi-a dat-o acest sport și chiar cred că v-aș fi făcut sărituri cu schiurile. Însă n-avea cum, deoarece întotdeauna am avut mingea la picior. Oricum, oriunde, jucam fotbal. Și la tine? Dacă n-ai fi fost fotbalistă?
Ioana: Nu știu dacă ar fi fost foarte multe lucruri diferite, pentru că în continuare vreau să continui și cu facultate și să merg pe ambele drumuri, pentru că nu știi niciodată ce-ți rezervă viitorul. Nu mi-ar fi imaginat viața fără fotbal și poate că dacă n-ar fi fost fotbal, aș fi vrut oricum să practic un sport,
pentru că pentru mine întotdeauna prima pasiune a fost fotbalul, dar dincolo de asta, am fost o fire destul de energică și sportul a reprezentat o parte din viața mea constant.

Antonia: Și acum îți spun o întrebare. Consideri că educația este esențială pentru noi ca sportivi de performanță?
Ioana: Cred că educația este esențială pentru oricine și chiar dacă poate că sunt anumite lucruri pe care le poți face cu mingea fără anumită educație, sunt anumite chestii pe care le poți face oricum și oricând. Cred că în gestionarea tuturor lucrurilor care se întâmplă și în afara terenului, și pe teren,
a emoțiilor, a obstacolelor, chiar și a momentelor fericite și de reușită, cred că ai nevoie de un pic mai mult decât doar talent.

Ioana: Un sfat, una pentru cealaltă. Tu începi.
Antonia: Să ai mai multă încredere în tine pentru că poți să faci lucruri mărețe și știi și tu asta.
Puțin mai multă încredere.
Ioana: Eu cred că ți-aș zice să, nu știu, lași unele lucruri să treacă cu mai multă ușurință.

Antonia: Descrie-o pe cealaltă în trei cuvinte. Disciplinată. Talentată și ambițioasă.

Le mulțumim fetelor că au făcut o pauză de la cel mai frumos joc ca să participe și la jocul bilețelelor. Dincolo de cuvinte și răspunsuri, concluzia e că fotbalul se joacă mai bine atunci când între jucători și jucătoare există prietenie. Parcă eforturile, sacrificiile și momentele dificile devin mai ușoare împreună.