Erika a ieșit într-o zi în curtea școlii la fotbal și de atunci nu a mai putut să facă altceva. Ne-a povestit într-o pauză de la antrenament parcursul ei și cum a învățat să nu îi fie teamă să arate cine e cu adevărat. Joacă pe postul de fundaș stânga, pentru că atunci când iei mingea de la un adversar e ca și cum ai da gol. Face 27 de ani în aprilie și se luptă cu Csíkszereda pentru titlul de campioane în Superliga Feminină. În tricoul naționalei o putem vedea chiar sâmbăta asta, în meciul retur cu Cipru pe Stadionul CSN „Arcul de Triumf”, în preliminariile pentru Campionatul Mondial.
Cum a început pasiunea ta pentru fotbal?
Am început când aveam 10 ani și am jucat cu băieții în curtea școlii. De atunci, n-am mai putut să fac altceva. Apoi am realizat că există Vasas Femina și m-am dus acolo.
Și ce au zis părinții tăi când le-ai spus că vrei să fii fotbalistă?
Ei întotdeauna au știut că eu nu pot să stau într-un loc și trebuie să mă mișc. Era o perioadă când am fost și la handbal, și la fotbal și a trebuit să aleg. Și nu aduce nimic atâta bucurie cum aduce fotball, deci a fost o alegere ușoară.
Cine a fost prima persoană care a crezut în tine?
Mama mea.
Dacă ai putea să te întorci un pic în timp, în copilărie, ce sfat ți-ai da?
Eram o persoană foarte critică, deși și acum sunt, dar atunci și mai și. Mi-aș zice că suntem oameni, greșim și să nu-mi fie teamă să arăt cine sunt.
Simți că fotbalul te-a ajutat să te maturizezi?
Da, da, în tot felul de cazuri, pentru că chiar te ajută să fii într-o echipă, cum să te comporți cu oamenii.
Ce-ți place cel mai mult la tine, cea de pe teren?
Sunt perseverentă și cred că asta mă ajută și pe teren.
Sunt curioasă de ce fundaș? Adică mă gândesc când ești mic că vrei să dai gol, nu?
Da, dar eu îmi amintesc că atunci când eram mică, când puteam să iau mingea cuiva, era ca și cum dădeam un gol.
Ai avut vreodată vreun model?
Da, ceea ce e ciudat că sunt fundaș, dar tot mă uit la cum joacă jucătoarele din atac. Stilul lui Pernille Harder îmi place foarte mult.
Ce stil are?
Este foarte rapidă, gândește repede, nu îi e teamă să dea la poartă. Se vede că, atunci când joacă, numai la gol se gândește.
Ne întoarcem un pic la tine când erai mică. La 11 ani jucai la Vasas. Cât ai stat acolo?
Zece ani. Am făcut facultatea la Cluj, dar am rămas să joc la Vasas. Era o perioadă în care mă antrenam la Cluj și mă duceam doar la meciuri la Vasas. Vasas va fi mereu un club special în inima mea.
Ce ai învățat cel mai mult de acolo?
Atunci când eram acolo, noi nu eram echipa cea mai tare, am avut și meciuri în care pierdeam cu 10-0. Deci, am învățat să nu mă dau bătută și asta m-a ajutat că am continuat.
După Vasas, ai avut o perioadă în Ungaria, corect?
Am fost 3 ani la DVTK. Am învățat lucruri noi despre viață și fotbal. Era un stil diferit și eu am învățat cum e să faci totul singură.
Aici cum e?
Aici e foarte bine, îmi place. Sunt aproape de familie, de prieteni, îmi place și echipa, deci chiar acum mă simt bine.
Cum vezi Csíkszereda în sezonul acesta?
Este un sezon mai strâns, nu e atât de ușor să zic ce o să se întâmple, dar tot ce vreau e ca noi să fim pe primul loc la sfârșitul sezonului.
Care e adversarul tău favorit din Superliga Feminină?
Îmi place să joc contra Farului, pentru că atunci simt că toată lumea din echipă dă maximum. Și din meciurile astea învățăm mai mult.
Care e cel mai frumos moment al carierei tale până acum?
Golul cu Croația de la echipa națională, când am câștigat cu 1-0.
Cum e să fii pe teren, să cânte imnul și să ai tricoul naționalei pe tine?
Sunt foarte mândră și recunoscătoare că sunt acolo. Vreau să dau totul pentru țară și pentru fetele care joacă alături de mine.
Am vorbit de cel mai frumos moment al carierei. Cel mai dificil care a fost?
Accidentarea din 2019. În momente ca acestea te gândești dacă să continui, dacă nu, ce să faci, de ce s-a întâmplat. Te întrebi dacă universul nu are cumva alt plan pentru tine.
Cât ai stat pe margine?
Aproape jumătate de an.
Și primul meci, la revenire, cum a fost?
Am fost mulțumită că puteam să fac din nou acest sport, să merg din nou pe teren.
Ai zis mai demult într-un interviu „chiar dacă nu-mi iese antrenamentul câteodată, la meciuri dau 100%”. Cum se întâmplă asta?
Nu știu, așa sunt construită. Și cred că sportivele care sunt profesioniste, așa trebuie să fie, să nu dea mai puțin decât 100%. Asta nu înseamnă că nu greșesc, înseamnă că încearcă să dea tot ce pot.
Mai joci teqball?
Câteodată, da, dar nu prea am timp. Și dacă am timp, încerc să mă odihnesc. Deci mai mult când suntem în vacanță sau când avem liber.
Mai spuneai într-un interviu că hobby-urile tale sunt gătitul, cititul și învățatul. Să le luăm pe rând. Ce ai gătit ultima oară? Ce ai citit ultima oară? Și ce ai învățat ultima oară?
Am făcut ultima dată cookies. Am citit ultima dată cartea Let Them. Și ce am învățat... noutăți despre viață și despre lumea în care trăim, despre ce se întâmplă în Europa, în America.
Deci este corectă regula că o sportivă ar trebui să se gândească și la altceva în afară de fotbal?
Da, sigur. Nu numai că nu se știe când ți se va încheia cariera, dar este să sănătos să te gândești la hobby-uri.
Vreau să te mai întreb dacă ai un sfat pentru fetițele care ar vrea să se apuce de fotbal, dar poate n-au curaj.
Deci dacă tu crezi că vrei să faci fotbal, nu înseamnă că nu o să înveți sau nu o să poți să faci și o facultatea pe lângă. O să fie greu, asta e clar, dar poți să faci chiar orice. Și dacă nu faci, o să regreti. Deci mai bine încerci și după zici că nu-mi mai place, decât să nu încerci.
Acum sunteți micuțe și nici eu nu mă gândeam la 10 ani că pot primi bani din fotbal feminin. Dar sunt oportunități și o să ne dezvoltăm și mai mult.
Cum ai vrea să fie recunoscută Erika în fotbal?
Ca o jucătoare ambițioasă care ajută pe colegele pe teren.
Sâmbătă, Erika joacă pentru naționala României și toți sperăm la o calificare la Cupa Mondială. În aceeași grupă sunt Cipru și Moldova. În meciul tur cu Cipru am câștigat cu 4-0, iar partida cu Moldova s-a încheiat cu 1-0 pentru noi. Apoi se întoarce în Superliga Feminină, unde are de jucat cu Csíkszereda încă 6 etape până la finalul campionatului. Momentat, echipa din Miercurea Ciuc se află pe locul 2 în clasamentul din Play-Off, la 3 puncte de Farul Constanța. Se anunță o perioadă frumoasă pentru Erika. Și intensă. Mai ales că, orice s-ar întâmpla, nu dă mai puțin de 100%.
Erika a ieșit într-o zi în curtea școlii la fotbal și de atunci nu a mai putut să facă altceva. Ne-a povestit într-o pauză de la antrenament parcursul ei și cum a învățat să nu îi fie teamă să arate cine e cu adevărat. Joacă pe postul de fundaș stânga, pentru că atunci când iei mingea de la un adversar e ca și cum ai da gol. Face 27 de ani în aprilie și se luptă cu Csíkszereda pentru titlul de campioane în Superliga Feminină. În tricoul naționalei o putem vedea chiar sâmbăta asta, în meciul retur cu Cipru pe Stadionul CSN „Arcul de Triumf”, în preliminariile pentru Campionatul Mondial.
Cum a început pasiunea ta pentru fotbal?
Am început când aveam 10 ani și am jucat cu băieții în curtea școlii. De atunci, n-am mai putut să fac altceva. Apoi am realizat că există Vasas Femina și m-am dus acolo.
Și ce au zis părinții tăi când le-ai spus că vrei să fii fotbalistă?
Ei întotdeauna au știut că eu nu pot să stau într-un loc și trebuie să mă mișc. Era o perioadă când am fost și la handbal, și la fotbal și a trebuit să aleg. Și nu aduce nimic atâta bucurie cum aduce fotball, deci a fost o alegere ușoară.
Cine a fost prima persoană care a crezut în tine?
Mama mea.
Dacă ai putea să te întorci un pic în timp, în copilărie, ce sfat ți-ai da?
Eram o persoană foarte critică, deși și acum sunt, dar atunci și mai și. Mi-aș zice că suntem oameni, greșim și să nu-mi fie teamă să arăt cine sunt.
Simți că fotbalul te-a ajutat să te maturizezi?
Da, da, în tot felul de cazuri, pentru că chiar te ajută să fii într-o echipă, cum să te comporți cu oamenii.
Ce-ți place cel mai mult la tine, cea de pe teren?
Sunt perseverentă și cred că asta mă ajută și pe teren.
Sunt curioasă de ce fundaș? Adică mă gândesc când ești mic că vrei să dai gol, nu?
Da, dar eu îmi amintesc că atunci când eram mică, când puteam să iau mingea cuiva, era ca și cum dădeam un gol.
Ai avut vreodată vreun model?
Da, ceea ce e ciudat că sunt fundaș, dar tot mă uit la cum joacă jucătoarele din atac. Stilul lui Pernille Harder îmi place foarte mult.
Ce stil are?
Este foarte rapidă, gândește repede, nu îi e teamă să dea la poartă. Se vede că, atunci când joacă, numai la gol se gândește.
Ne întoarcem un pic la tine când erai mică. La 11 ani jucai la Vasas. Cât ai stat acolo?
Zece ani. Am făcut facultatea la Cluj, dar am rămas să joc la Vasas. Era o perioadă în care mă antrenam la Cluj și mă duceam doar la meciuri la Vasas. Vasas va fi mereu un club special în inima mea.
Ce ai învățat cel mai mult de acolo?
Atunci când eram acolo, noi nu eram echipa cea mai tare, am avut și meciuri în care pierdeam cu 10-0. Deci, am învățat să nu mă dau bătută și asta m-a ajutat că am continuat.
După Vasas, ai avut o perioadă în Ungaria, corect?
Am fost 3 ani la DVTK. Am învățat lucruri noi despre viață și fotbal. Era un stil diferit și eu am învățat cum e să faci totul singură.
Aici cum e?
Aici e foarte bine, îmi place. Sunt aproape de familie, de prieteni, îmi place și echipa, deci chiar acum mă simt bine.
Cum vezi Csíkszereda în sezonul acesta?
Este un sezon mai strâns, nu e atât de ușor să zic ce o să se întâmple, dar tot ce vreau e ca noi să fim pe primul loc la sfârșitul sezonului.
Care e adversarul tău favorit din Superliga Feminină?
Îmi place să joc contra Farului, pentru că atunci simt că toată lumea din echipă dă maximum. Și din meciurile astea învățăm mai mult.
Care e cel mai frumos moment al carierei tale până acum?
Golul cu Croația de la echipa națională, când am câștigat cu 1-0.
Cum e să fii pe teren, să cânte imnul și să ai tricoul naționalei pe tine?
Sunt foarte mândră și recunoscătoare că sunt acolo. Vreau să dau totul pentru țară și pentru fetele care joacă alături de mine.
Am vorbit de cel mai frumos moment al carierei. Cel mai dificil care a fost?
Accidentarea din 2019. În momente ca acestea te gândești dacă să continui, dacă nu, ce să faci, de ce s-a întâmplat. Te întrebi dacă universul nu are cumva alt plan pentru tine.
Cât ai stat pe margine?
Aproape jumătate de an.
Și primul meci, la revenire, cum a fost?
Am fost mulțumită că puteam să fac din nou acest sport, să merg din nou pe teren.
Ai zis mai demult într-un interviu „chiar dacă nu-mi iese antrenamentul câteodată, la meciuri dau 100%”. Cum se întâmplă asta?
Nu știu, așa sunt construită. Și cred că sportivele care sunt profesioniste, așa trebuie să fie, să nu dea mai puțin decât 100%. Asta nu înseamnă că nu greșesc, înseamnă că încearcă să dea tot ce pot.
Mai joci teqball?
Câteodată, da, dar nu prea am timp. Și dacă am timp, încerc să mă odihnesc. Deci mai mult când suntem în vacanță sau când avem liber.
Mai spuneai într-un interviu că hobby-urile tale sunt gătitul, cititul și învățatul. Să le luăm pe rând. Ce ai gătit ultima oară? Ce ai citit ultima oară? Și ce ai învățat ultima oară?
Am făcut ultima dată cookies. Am citit ultima dată cartea Let Them. Și ce am învățat... noutăți despre viață și despre lumea în care trăim, despre ce se întâmplă în Europa, în America.
Deci este corectă regula că o sportivă ar trebui să se gândească și la altceva în afară de fotbal?
Da, sigur. Nu numai că nu se știe când ți se va încheia cariera, dar este să sănătos să te gândești la hobby-uri.
Vreau să te mai întreb dacă ai un sfat pentru fetițele care ar vrea să se apuce de fotbal, dar poate n-au curaj.
Deci dacă tu crezi că vrei să faci fotbal, nu înseamnă că nu o să înveți sau nu o să poți să faci și o facultatea pe lângă. O să fie greu, asta e clar, dar poți să faci chiar orice. Și dacă nu faci, o să regreti. Deci mai bine încerci și după zici că nu-mi mai place, decât să nu încerci.
Acum sunteți micuțe și nici eu nu mă gândeam la 10 ani că pot primi bani din fotbal feminin. Dar sunt oportunități și o să ne dezvoltăm și mai mult.
Cum ai vrea să fie recunoscută Erika în fotbal?
Ca o jucătoare ambițioasă care ajută pe colegele pe teren.
Sâmbătă, Erika joacă pentru naționala României și toți sperăm la o calificare la Cupa Mondială. În aceeași grupă sunt Cipru și Moldova. În meciul tur cu Cipru am câștigat cu 4-0, iar partida cu Moldova s-a încheiat cu 1-0 pentru noi. Apoi se întoarce în Superliga Feminină, unde are de jucat cu Csíkszereda încă 6 etape până la finalul campionatului. Momentat, echipa din Miercurea Ciuc se află pe locul 2 în clasamentul din Play-Off, la 3 puncte de Farul Constanța. Se anunță o perioadă frumoasă pentru Erika. Și intensă. Mai ales că, orice s-ar întâmpla, nu dă mai puțin de 100%.
