Ana-Maria Popescu

INTERVIU

După 12 ani și jumătate petrecuți în străinătate, George Pușcaș s-a întors
în România. Nu jucase până acum în Superliga României și nici nu se aștepta să
o facă atunci când a decis să meargă în probe la cluburi din afara țării.
Dinamo a fost clubul care și-a arătat încrederea în atacantul român, rămas
liber de contract după despărțirea de Bodrum. Cariera lui Pușcaș l-a purtat în
diferite cluburi din Italia, Anglia și Turcia. 
Avea nevoie de un restart, iar România a fost soluția. Nu a reușit însă să o
ajute pe Dinamo așa cum și-ar fi dorit din cauza unei accidentări care nu i-a
dat pace. Acum, se pregătește de revenirea pe teren într-un moment în care dinamoviștii
au nevoie de toate forțele în lupta pentru titlu.

<h2 style="text-align:center;">„E o mândrie unică să îmbraci tricoul
echipei naționale” </h2>
George s-a născut în Marghita, în județul Bihor, dar la 17 ani a plecat din
România. Nu a mers direct la Inter, ci a fost în probe și la alte echipe importante
din Europa, însă Inter a rămas. Visul său, încă de când a început să joace
fotbal, a fost să reprezinte România. Și a făcut asta. Întâi la EURO U21 din
2019, când naționala pregătită de Mirel Rădoi a impresionat cu parcursul său
până în semifinalele competiției, iar apoi la EURO 2024. 
George, pentru tine, fotbalul a
început în Marghita. Spune-ne, pentru cei care nu au fost acolo, cum este acea
zonă? Cum ai descrie-o tu? 
O zonă liniștită, puțin în afara a tot ceea ce se întâmplă în lumea asta, să
zic așa. O zonă verde, multă natură, frumoasă. Așa aș descrie-o.
Care este gustul copilăriei pentru
tine? 
Cred că... mămăliga. De fapt, am plecat de mic de acasă și de-aia zic că mâncam
când eram mic.
Dar mirosul copilăriei? Un miros așa
pe care, dacă-l simți, te gândești la copilărie? 
Mirosul de acasă e cel de natură, cel de ce am eu pe lângă pe acolo. Florile,
plantele de acolo, copacii, cam astea sunt. Nucii, cam astea.
Din ce știu, sora ta este o prezență
extrem de importantă în viața ta. Care ai spune că este cea mai importantă
lecție pe care ai învățat-o tu de la sora ta? 
Am învățat că cel puțin ea dă dovadă că femeile pot fi foarte puternice psihic,
indiferent prin ce dificultăți trec. Și pentru mine e un exemplu de mamă. 
Aș vrea să ne întoarcem puțin în
iunie 2019, în vara lui Euro Under 21, și vreau să te întreb care este primul
lucru pe care tu ți-l amintești din acea vară, dacă te gândești fix acum la
momentul ăsta? 
Meciul cu Anglia, probabil. A fost un impact deosebit. Am jucat pe un stadion
plin cu români și rezultatul a fost pe măsură. Și acolo ne-am dat seama că
putem face lucruri frumoase.
Dacă George de acum ar putea să
vorbească cu George de atunci, ce i-ai spune? 
Să facă lucrurile exact la fel, să fie la fel de serios și să creadă în el ca
și fotbalist cum a crezut până atunci.
Tu ai simțit și experiența
campionatului european alături de naționala de seniori a României. Cum a fost
să îmbraci tricoul României pe cea mai înaltă scenă? 
Este o mândrie unică să îmbraci tricoul echipei naționale, mai ales la un
eveniment de asemenea anvergură. Rezultatele pe care noi le-am adus României au
fost foarte bune și simțite de noi foarte bine, pentru că am avut foarte multă
susținere și chiar ne-am bucurat de experiență la maximum. În plus, am fost un
grup foarte unit și asta ne-a ajutat foarte mult.
Cum a fost pentru tine trecerea de la
Liberty, din Oradea, la Inter? E un pas mare totuși pentru un adolescent, să
pleci de acasă și să te duci tocmai acolo, la Inter. 
Eu înainte, dacă nu știți, să merg direct la Inter am mai dat probe la niște
echipe. Am mai dat probe la Arsenal, am mai fost în Franța și lucrurile au fost
încât să merg la Inter. A fost un impact mare. Am simțit și impactul, și
presiunea venită din partea familiei oarecum era prea mare de digerat. Eu
oarecum am încercat să mă adaptez cât mai repede și să nu încep să mă gândesc
la lucrurile foarte mari, adică unde sunt, ce-am ajuns sau ce-am făcut, pentru
că nu demonstrasem nimic și doar era un prim pas spre fotbalul mare.

<h2 style="text-align:center;">„Primul gol de la națională nu se
compară cu niciun alt gol!” </h2>
Primul tău gol în Serie A fost contra
lui Milan. A fost dat teoretic, dacă ar fi să legăm, cam în același sezon în
care ai dat și primul gol în tricoul naționalei, împotriva Lituaniei. Vreau să
te întreb pe care gol l-ai alege? 
Primul gol pentru națională nu se compară cu niciun alt gol, mai ales la vârstă
la care eram, dar ambele au avut o greutate imensă pentru mine, personal, având
în vedere că golul naționalei a fost primul meu gol, a venit într-o victorie și
asta l-a făcut special și golul cu Milan a venit, mi se pare, la primul nostru
punct în Serie A al echipei.
A fost 2-2. 
Da, a fost 2-2. Dăduse gol portarul nostru dintr-o fază incredibilă și s-a
terminat 2-2 și asta rămâne unic.
Și pentru cineva care venea de la
Inter, zi-mi, te rog, cum se simte să dai gol în poarta lui Milan? 
Da, primisem o grămadă de mesaje în momentul ăla de la toți „inter”-iștii,
având în vedere că pentru noi a fost un rezultat foarte mare, fiind o echipă
nou-promovată atunci și pentru Milan a fost o dezamăgire foarte mare și asta a
făcut ca meciul să fie special.
Tot într-un moment din Italia a fost
un moment în care te-ai aflat față în față cu un campion mondial, cu Giroud,
însă el avea altă postură, aceea de portar, și a avut o intervenție în fața ta.
Vreau să-mi spui, nu neapărat pe moment, dar după ce ai revăzut faza, ce ți-a
trecut prin minte? 
A fost un meci nebun. A fost chiar un meci nebun atunci, pentru că nu știu cât
a stat în poartă, dacă a stat mai mult de 10 minute sau 15 minute, dar știu că
atacam doar noi și când îl vedeam pe Giroud în poartă, mi se părea foarte
ciudat să nu dăm gol și să nu se termine diferit rezultatul, dar s-au ținut
extraordinar și, în plus, Giroud a avut o paradă în care eu primisem o pasă în
adâncime și el ieșise ca un adevărat portar, adică mi se părea extraordinar.
Cum a fost pentru tine trecerea de la
Italia și Anglia la un campionat precum al Turciei? Pentru că este o diferență
destul de mare. 
A fost mai puțin greu, să zic așa. Primele adaptări au fost mai grele. Cel
puțin în Anglia a fost cel mai dificil ca adaptare, Italia e mult mai apropiată
de România ca și locuri, tradiție, mâncare. E mult mai apropiată de noi. În
schimb, în Anglia a fost puțin mai diferit, mai greu, vremea, regulile de la
echipă mai diferite decât alte campionate. În schimb, în Turcia deja venisem la
o anumită vârstă în care eram mai matur, înțelegeam lucrurile și puteam să mă
adaptez mult mai ușor. Ce mi s-a părut cel mai diferit în Turcia a fost
mâncarea, în primul rând. O mâncare extraordinar de bună, dar foarte grasă și
cu foarte multe deserturi și uleiuri și acolo trebuia să am grijă, în general.
Dar eu am fost într-o zonă extraordinară a Turciei, Bodrum, și m-a ajutat și
mental să mă relaxez cât și să performez.
Ce vrei să spui, că în Anglia nu îți
plăcea să mănânci fasole la micul dejun? 
Nu, chiar nu îmi plăcea. În Anglia încercam să țin cât mai „light”, pentru că
și acolo trebuia să fiu atent la mâncare, ei fiind obișnuiți cu altă rutină de
mâncare, cu ketchup înainte de meci, cu orice chestie pe care noi nu o agreăm
aici și trebuia să am grijă.

<h2 style="text-align:center;">„Este o plăcere extraordinară că am
venit la Dinamo” </h2>
Atunci când ai plecat din România,
te-ai fi gândit că primul club din Superliga la care vei ajunge o să fie
Dinamo? 
Nu m-am gândit, mai ales plecând la o anumită vârstă atât de tânăr, că mă voi
întoarce în România. Deja gândurile mele crescând atâția ani și jucând atâția
ani, peste 10 ani am jucat în străinătate, și deja pe parcursul anilor începeam
să mai am gânduri „Dacă o să trebuiască să mă întorc, să mai stau acasă, să joc
aici”, dar nu m-am gândit niciodată la o echipă, deci nu m-am gândit că ar fi
fost Dinamo, dar este o plăcere extraordinară că am venit exact la clubul la
care trebuia să vin și care e necesar în momentul ăsta al carierei mele.
Jucând în atâtea campionate, ai trăit
atmosfere diferite. Spune-mi cum ți se pare atmosfera făcută de fanii
dinamoviști? 
Fanii dinamoviști se aseamănă oarecum fanilor din sudul Italiei. Sunt foarte
calzi, numeroși și susțin echipa indiferent... Mie asta mi s-a părut mereu că,
cel puțin de când sunt eu, mereu am simțit susținere din partea suporterilor și
vreau să le mulțumesc pe calea asta. Dar da, sunt niște suporteri foarte
înfocați.
Ce te-a surprins pe tine cel mai tare
la Dinamo? 
Nu este un lucru care m-a surprins în special. Nu țin minte să mă fi mișcat
ceva când am ajuns aici. Oarecum, mă așteptam la tot ceea ce am văzut aici și
chiar m-am bucurat foarte mult de profesionalismul pe care l-am văzut aici.
Cariera ta nu a fost una măcinată de
accidentări, însă acum, recent, ai stat destul de mult în tribune. Spune-mi,
psihic, pentru un jucător, mai ales ca atacant, cum este să nu poată să fie
acolo în teren cu colegii, când vede că poate echipa pierde, că echipa ar avea
nevoie de el. Cum este, psihic, pentru tine să trăiești chestia asta? 
E greu de explicat în cuvinte ceea ce simte un jucător când nu poate să-și
ajute echipa. Devine un clișeu să zic mereu că „Da, că ce rău e, că te simți
prost, că emoțiile pe care le simt nu le pot explica”. Am avut multe momente în
care pur și simplu nu puteam să mă uit la meci. Nu îmi venea să mă uit, că mă
simțeam atât de dezamăgit că nu sunt acolo și că nu pot să ajut. Cu cât mă
uitam, voiam, mai mult îmi doream, mă deranja lucrul ăsta și atunci ziceam mai
bine să mă uit la final. E foarte greu că nu poți să îți ajuți colegii, mai
ales fiind cu ei în fiecare zi aici și creând prietenii, dar am încercat să mă
trag mereu sus, să-mi țin moralul ridicat și să ajut cum pot. Mereu cu o vorbă,
mereu cu prezența mea, cu energia mea și cu sfaturile la cine are nevoie.
Care a fost cel mai greu moment din
carieră pentru tine până acum? 
Nu vreau să exagerez, dar acesta este unul dintre cele mai grele momente,
pentru că au fost momente în care am fost inactiv pur și simplu, durerile
persistau oarecum o dădeam dintr-una într-alta și asta mă făcea să stau departe
de teren. Când stai departe de teren, asta e cel mai urât lucru pentru un
fotbalist. Și eu, nefiind accidentat în cariera mea, având doar lucruri minore,
nu am simțit și partea asta îndelungată să stai departe de teren și asta mie mi
s-a părut o greutate.
Dacă am avea o clepsidră a timpului
și ne-am putea întoarce în timp, ai schimba ceva la cariera ta? Sau te-ai
întoarce la un moment din carieră pe care l-ai schimba? 
Nu cred că aș schimba nimic la cariera mea pentru că lucrurile au fost puse
exact ca eu să cresc într-un ritm normal, să performez oarecum la un... Eu deja
de la o numită vârstă am început să joc la echipe cu foarte mare presiune și
oarecum m-am călit foarte mult la ceea ce am ajuns acum. Dacă eu nu jucam la
unele echipe din Serie B, în Italia, în care cam peste tot unde am fost m-am
bătut la promovare și am promovat. Și au mai fost și momente în care mă băteam
la retrogradare și sunt poluri opuse, adică e o greutate diferită când te bați
la promovare și o greutate diferită când te bați să nu retrogradezi. Și am
simțit fiecare moment ca fiind unul foarte important în creșterea mea, în
carieră, și chiar nu aș schimba nimic, pentru că am avut foarte multe succese,
cât și momente mai puțin plăcute.
Care crezi că este cea mai mare
preconcepție, legată de tine, a oamenilor? 
Nu știu, n-ar trebui să mă las dus în direcția în care să fac lucrurile încât
oamenii să gândească într-un fel despre mine. Eu sunt original, sunt autentic.
Am fost așa mereu, am încercat mereu să arăt adevărata mea față, atitudine,
supărare și în fiecare moment l-am împărtășit atât pe teren, cât și, nu știu
cum, unde m-ați mai văzut voi.
Dacă mingea ar putea vorbi în timpul
meciului, când e la piciorul tău, ce crezi că ți-ar spune? 
Ce mi-ar spune? „Dă la poartă, dă la poartă, dă la poartă! Hai mai repede, dă
la poartă!”.
Ai superstiții înainte de meciuri? 
Nu, nu mai am superstiții, am credința în Dumnezeu, atât.
Dar care e cea mai ciudată
superstiție pe care ai văzut-o la vreun coleg din vestiar? 
Aoleu, dacă stau să mă gândesc, am văzut cele mai rele superstiții, nici nu mai
știu. În Italia, e plin.
Serios? 
E plin, în Italia.
Spune una așa care ți-a rămas în
minte. 
Trebuie să mă gândesc, în Italia e și înainte cu o zi de meci. Și antrenori am
avut. Țin și acum &nbsp;minte, nu știu, tururi
în vestiar, înainte de meci, înainte de încălzire. Trei tururi în același sens
în fața colegilor, că bătusem noi înainte, aveam o victorie. Nu, dacă stau să
mă gândesc, am o grămadă. Aceeași mâncare seara, înainte de meci, aceeași
cantitate. Asta cred că ați mai auzit-o și voi cu ghetele, chiar dacă sunt
rupte și murdare și dacă au început să joace sezonul ăla și a mers bine tot
sezonul și joacă și cu picioarele ieșite din ghete. Cam astea, dar am multe, ar
trebui să mă gândesc la ele.

<h2 style="text-align:center;">„Aș schimba regula ofsaidului” </h2>
Dacă ai putea să joci, o singură
dată, pe o altă poziție decât aia pe care ești obișnuit, pe care poziție ai
alege-o? Portar? 
Aș încerca portar în ultimele minute din meci. Chiar mă gândeam odată... Dacă
aș avea oportunitatea să iasă portarul nostru și trebuie să intre un jucător în
poartă, m-aș sacrifica, aș vrea să pun mânușile alea și să mă simt puțin
portar.
Să faci un „Giroud”? 
Și mai ales după ce a făcut și el, dar aș vrea să încerc și fundaș central. Aș
vrea să văd o altă poziție a terenului.
Dacă nu ai fi fost fotbalist, ce altă
meserie crezi că ai fi urmat? 
Asta e o întrebare foarte grea. E foarte greu să întrebi „Dacă nu ai fi
fost...” pentru că la vârsta aia, odată ce ai început, nu mai știi ce puteai să
faci altceva. Acum, că îmi place ceva, probabil aș putea zice, dar nu știu dacă
îmi plăcea acum 15...
Bine, acum, dacă te gândești acum. 
Ce aș fi făcut? Aș fi încercat tenis de câmp. Depinzi doar de tine și cred că
m-ar fascina să încerc un sport în care sunt doar eu și pot să mă antrenez
exact eu și jucând să văd cum e. Sportul în echipă e mult mai complex.
Dar ai da cu racheta de pământ dacă
nu ți-ar ieși vreun retur? 
Cred că aș da la început și după nu aș mai da, oarecum. Aș da în primele
meciuri și mi-aș dat seama că nu e o atitudine bună și nu aș mai da.
Dacă stilul tău de joc ar fi o
melodie, care ar fi acea melodie? 
Ar trebui să fie una mai pe ritm, mai pe goluri. Eu nu prea ascult melodii
de-astea, dar nu știu, cred că... Astea mai pe ritm sunt „reggaeton”-urile, dar
nu le ascult. Un hip-hop american, poate, cu un ritm mai puternic așa, un
Drake. Nu știu, un Future, ăștia pe care îi ascultam și eu acum câțiva ani.
Dacă ai putea să schimbi o regulă a
fotbalului pentru o zi, ce regulă ai schimba? 
Regula ofsaidului, clar! Asta mi se pare să fii cu unghia să-ți prindă în
aceeași linie. Nu știu, asta chiar mi s-a părut... Am avut chiar o fază de la
Bodrum, când am jucat în Turcia, în care nici măcar nu atacasem poarta, era o
minge lungă și se retrăgeau fundașii și eu și mergând cu pasul, mi-a rămas
piciorul, călcâiul, după el, doar călcâiul, doar puțin așa, mergând. Nu spre
poartă, ci... Și ulterior a venit golul. Ulterior a fost încă o minge lungă,
s-a încheiat faza, a fost gol. Și s-au uitat ei în spate și au văzut că la o
minge în care noi ne întorceam și-mi era călcâiul atâta, mi s-a anulat golul.
Atunci mi-am dat seama că s-a ajuns să... Asta aș schimba-o clar. Ar trebui să
fie, nu știu, tot și să fie ofsaid, nu să gen fie doar o bucată. Cam atât!
George, în încheiere vreau să
completezi tu: „La Dinamo, mă simt...”. 
Cel mai bine!

După 12 ani și jumătate petrecuți în străinătate, George Pușcaș s-a întors în România.

George Pușcaș și dragostea pentru România: „Primul gol la națională nu se compară cu nimic!”

Lucian Lipovan

Levente Balint

CRONICĂ

https://www.youtube.com/watch?v=FyL5VTUGERk

Fără victorie în campionat din 9 august. Cel mai slab atac din Superliga, cu doar opt goluri. Alb-violeții erau într-o criză evidentă înaintea vizitei dinamoviștilor. Care dinamoviști, lideri, parcurgeau o perioadă de vis, cu un singur eșec în tot sezonul, taman în runda inaugurală.&nbsp; Pentru deplasarea de la Mioveni, Nuno Campos a păstrat structura din jocul câștigat etapa trecută, 2-0 acasă cu UTA. Alb-roșiii erau favoriți cerți, dar argeșenii sunt o formație care a mai oferit jocuri solide în această toamnă. Iar Bogdan Andone a pregătit pentru meci o construcție defensivă pentru care Dinamo trebuia să fie destul de creativă pentru a o demonta.

ARGEȘUL, CURAJOS ȘI EFICACE. DINAMO, FĂRĂ ȘUT CADRAT După cum a demarat Dinamo partida, se părea că alb-roșiii vor controla ostilitățile. În minutul 5, Soro a ratat incredibil din careul mic, reluând în bară la o fază la care apărarea piteșteană a fost prinsă neconcentrată. Iar în minutul 11, Armstrong a trimis cu stângul pe lângă poartă, din colțul drept al careului mare. Dar, treptat alb-violeții au început să preseze în ultima treime și să surprinsă prin mingi aruncate pe spații libere. Cu un mijloc discret, dinamoviștii au fost inexistenți în atac mult timp. Iar elevii lui Nuno Campos nu au luat în seamă avertismentele. Argeșenii au prins curaj, iar în minutul 37, Pîrvu a fost blocat la 16 metri, într-o poziție bună. Din cornerul rezultat, bătut de Oancea, Sierra s-a înălțat în careul mic și l-a învins cu capul pe Bellaarouch, ieșit indecis dintre buturi. 1-0, un scor care nu trebuia neapărat să mire, având în vedere ambiția gazdelor și apatia liderului. Fără șut cadrat, cu 5-3 la cornere pentru amfitrioni, Dinamo trebuia să-și dea un restart serios la cabine.

Piteștenii l-au anihilat pe Armstrong, cel mai în formă jucător al dinamoviștilor

BUCUREȘTENII AU REVENIT CU NOROC ÎN JOC Alb-roșiii au preluat total comanda după pauză, dar deși au avut la un moment dat o posesie de peste 80 la sută, nu au furnizat foarte mari șanse. Singura ocazie cât de cât relevantă a fost cea din minutul 56, când Zandbergen a trimis un șut-diagonală din 12 metri, pe lângă buturi. Dinamo a revenit grație… argeșenilor. Zandbergen a centrat de pe stânga, iar Sadriu a trimis în proprie poartă. 1-1, minutul 62, iar oaspeții s-au regenerat, imediat intrând și Karamoko. Francezul a nimerit bara în minutul 66 și a dinamizat total atacul.&nbsp; Nikic a avut mult de lucru. Portarul alb-violeților a scăpat în minutul 77 când Karamoko a tras peste, din apropierea careului mic. Dar, muntenegreanul a ieșit la rampă în minutul 80, când a salvat incredibil din fața lui Karamoko, scăpat singur la 12 metri. Iar Nikic a mai prins în doi timpi șutul lui Zandbergen, din minutul 85.

Mamadou, Mendy

FC Argeș

Senegalezul Mendy, la primul gol pentru piteșteni

STOINOV, CE GREȘEALĂ!&nbsp; Venea finalul, Dinamo era tot mai insistentă. Iar argeșenii chiar se puteau considera satisfăcuți cu scorul. Însă în primul minut de prelungiri, Stoinov s-a complicat în propria jumătate. Mamadou Mendy, intrat în minutul 77, l-a presat pe stoperul dinamovist, a câștigat duelul cu israelianul și, scăpat singur la 15 metri, a trimis în dreapta portarului, pentru 2-1. Dinamo a asediat careul argeșean, dar nu a putut produce niciun pericol major, șocată poate și de incredibila greșeală a lui Stoinov. Totalul de șapte minute adiționale a fost insuficient. Argeșenii au renăscut exact când nimeni nu se aștepta. Bogdan Andone a găsit elixirul unui nou restart, alb-violeții arătând din nou ca acea echipă efervescentă și reactivă din campionatul trecut. Dinamo s-a trezit prea târziu. Probabil, este o lecție că statutul de lider nu îți garantează nimic, nici pe terenul unei formații care nu mai câștigase de aproape trei luni.

Liderul a cedat pe terenul unei echipe care nu câștigase de aproape trei luni

Argeș - Dinamo 2-1. "Vulturii" zboară iar

Ionuț Tătaru

Dinamo București

Campos, Nuno

CFR Cluj

Sepsi OSK

FK Csikszereda

FC Corvinul Hunedoara

FC Universitatea Cluj

FC Rapid București

Voluntari

Oțelul Galați

Udosen, Godwin

Ungureanu, Costin

Mihai, Cristian

Verreth, Matthias

Opriș, Ștefan

Musi, Alexandru

Mărginean, Andrei

Pinto, Diogo

Armstrong, Danny

Soro, Alberto

Cîrjan, Cătălin

Bellaarouch, Alaa

Epassy, Devis

Roșca, Alexandru

Irimia, David

Radu, Razvan

Luca Fudulache

Benavides, Dario

Opruț, Raul Marian

Fetai, Imran

Pascual, Martin

Stoinov, Nikita

Duțu, Matteo

Zandbergen, Dean

Tarbă, Ianis

Hintsa, Oliver

Mazilu, Adrian

Karamoko, Mamoudou

Pușcaș, George

Superliga 26/27

https://www.youtube.com/watch?v=S2dHJMx39UM

Un șut frumos al lui Andrej Fabry a făcut diferența într-o partidă în care Corvinul a confirmat momentul bun pe care îl traversează. Execuția slovacului a adus a doua victorie consecutivă fără gol primit pentru hunedoreni, care încheie turul sezonului regular la doar două puncte de play-off. În schimb, entuziasmul care a urmat revenirii lui Laurențiu Reghecampf pe bancă pare să se fi diluat la FCSB. După trei victorii la rând, care au însemnat urcarea în Top 6, au urmat tot atâtea eșecuri (unul în Cupă, două în campionat), iar roș-albaștrii sunt din nou în pragul unei crize. Revenit în primul 11, și responsabilizat de banderola de căpitan, Denis Drăguș a încercat să le facă pe toată în prima jumătate a primei reprize, însă fără mari reușite. A apărut la finalizare în două momente din care FCSB putea probabil să obțină mai mult. În minutul 18, a trimis peste poartă din prima, de la marginea careului. Patru minute mai târziu, a luat o acțiune pe cont propriu, a avansat până în preajma suprafeței de pedeapsă a oaspeților, dar a fost egoist și a preferat să tragă dintr-o poziție departe de a fi periculoasă. A făcut-o slab, fără emoții pentru Frânculescu.

Drăguș, Denis

FCSB

Până la urmă, cea mai reușită fază a primei reprize pentru gazde a fost cea din minutul 27. Boutoutaou a trimis o pasă interesantă în careu, Korenica a centrat din prima în fața porții, dar Miculescu a ajuns târziu și nu a putut împinge mingea în poartă din apropiere. Corvinul a început curajos meciul, dar, după câteva minute, a preferat prudența și a lăsat adversarei inițiativa și superioritatea teritorială. Fără a-i oferi șanse mari de a marca. Apoi, pe final de repriză, a accelerat și nu fără rezultate. A fost mai întâi avertismentul: un șut de la distanță al lui Yeboah, peste poarta lui Târnovanu. Apoi, în minutul 41, Fabry, complet liber în centru, a marcat cu o execuție de la aproximativ 25 de metri, care l-a surprins pe portarul roș-albaștrilor. Primul șut pe poartă trimis de elevii lui Florin Maxim. Putea fi și mai bine pentru hunedoreni înainte de pauză. Până să se intre la vestiare, Pîrvulescu și Gillard puteau duce scorul la 2-0, dar nu au reușit să profite până la sfârșit de defecțiunile din apărarea lui Reghecampf.

Fabry, Andrej

Inevitabil, la pauză au venit schimbările în tabăra gazdelor. Boutoutaou și Miculescu au fost înlocuiți de Politic și Stoian, dar marile ocazii au apărut tot la poarta lui Târnovanu. După aproape o oră de joc. Pîrvulescu a avut o șansă uriașă de a dubla avantajul Corvinului, dar a fost blocat de portarul roș-albaștrilor. În minutul 62, Gillard a tras puternic de la distanță, șutul său fiind respins cu greu de goalkeeperul de la FCSB. Aproape imediat, la cealaltă poartă, Drăguș a irosit o oportunitate foarte bună de a egala. Politic a lucrat excelent acțiunea ofensivă a gazdelor și i-a pasat ”decarului” roș-albaștru, blocat de intervenția lui Frânculescu. Tot Drăguș a fost în prim-plan și la ultimul moment important al meciului, în minutul 83, când a trimis puțin pe lângă, pentru că roș-albaștrii nu au mai avut resurse nici pentru un asediu de final. Corvinul câștigă cu 1-0 la București, confirmă că este una dintre echipele frumoase ale campionatului și că are forța pentru a rămâne în zona play-off-ului până la final. În schimb, pentru FCSB se anunță un alt sezon complicat, iar misiunea de a prinde primele șase poziții va fi măcar la fel de dificilă ca în stagiunea trecută.

Corvinul a obținut abia a doua victorie în deplasare în acest sezon de Superliga. Dar ce victorie: 1-0 cu FCSB, pe Arena Națională

FCSB - Corvinul 0-1. Execuția lui Fabry aduce o victorie mare pentru hunedoreni

”Șepcile roșii” i-au provocat primul eșec în Superliga lui Laurențiu Reghecampf de la revenirea la FCSB și au urcat pe locul 4, însă distanța față de primele trei clasate - Dinamo, Universitatea Craiova și Rapid - rămâne una importantă, înaintea ultimei etape din turul sezonului regular. A fost o etapă a gazdelor, care au obținut cinci victorii, singurul succes al oaspeților fiind în dreptul Farului. După ce în runda trecută am avut recordul stagional de goluri, în etapa a 14-a s-a înscris de doar 17 ori. Așadar, cu ce rămânem după runda cu numărul 14 din Superliga?

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid0cHG6CSmwyeHYjV5He5BcqJ6r7uq4364BEyMF1Mehs4JbbFbtwk79u4urTbn3qdZ8l

<h2>Execuțiile spectaculoase care au făcut meciurile mai ușoare pentru Dinamo și Rapid</h2>

Nu a fost o săptămână ușoară pentru Rapid. Eșecul din derby-ul cu FCSB a fost urmat de un 0-0 cenușiu împotriva Corvinului, în Cupă. Giuleștenii aveau nevoie de un rezultat pozitiv în fața ultimei clasate Csikszereda, pentru a evita o mini-criză. Ciucanii, galvanizați de primul succes obținut în Superliga, în runda trecută, s-au ținut tare și le-au dat emoții alb-vișiniilor. În cele din urmă au cedat în ultima jumătate de oră. Formația lui Daniel Pancu s-a impus cu 2-0, cel care a spart rezistența oaspeților fiind Dina Grameni. Fostul mijlocaș al Farului a deschis scorul după o acțiune personală finalizată spectaculos, iar reușita sa le-a permis gazdelor să gestioneze cu liniște finalul partidei.

https://www.facebook.com/reel/1818528362710097

Liderul Dinamo a început meciul cu UTA știind că trebuie să câștige pentru a-și păstra poziția, în condițiile în care Universitatea Craiova o învinsese pe FC Botoșani. Arădenii încă sunt în căutarea constanței din sezonul trecut, dar rămân un adversar incomod pentru oricine. Deși au controlat prima repriză, ”câinii” nu au reușit să găsească drumul spre gol decât înainte de pauză. Danny Armstrong, excelent în prima jumătate a partidei de pe Arena Națională, a fost cel care a marcat, cu un șut frumos din afara careului. Un gol venit la timp, care a făcut partea a doua mai ușoară pentru elevii lui Nuno Campos. Un alt succes al dinamoviștilor (2-0), care continuă să arate ca o candidată serioasă la titlu.

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid021Uww7icuM9bG8XWBPddu9BchT1jELZCUJqX7ZwweULrbCFK7DX76G7AjNkgj2HKAl

<h2>Campioanei i-a fost suficientă o repriză pentru a câștiga</h2>

Universitatea Craiova rămâne echipa cu cea mai lungă serie activă de victorii în Superliga. Deținătoarea titlului a învins-o cu 2-1 pe FC Botoșani, după un meci în care oltenii au jucat la nivelul lor obișnuit doar în prima repriză. Înainte de pauză au venit și cele două goluri, marcate de David Matei și Assad Al Hamlawi, care au rezolvat practic partida pentru campioană, ajunsă acum la șapte succese consecutive în Superliga. „Continuăm să înscriem, iar asta e bine”, a spus la final Filipe Coelho, care are cea mai bună ofensivă a campionatului, cu 34 de goluri înscrise, și doi dintre cei mai buni șase marcatori, Simon Elisor (9) și Al Hamlawi (7).

Universitatea Craiova

Stadionul „Ion Oblemenco”

<h2>U Cluj a intrat în careul de ași al campionatului</h2>

Aproape pe nesimțite, vicecampioana sezonului trecut a revenit în partea superioară a clasamentului, după un start de sezon mai puțin reușit. Universitatea Cluj a câștigat și cu FCSB, scor 1-0, în meciul care a închis etapa, și a urcat pe poziția a patra. La acest reviriment o contribuție majoră o are, fără îndoială, Jovo Lukic, care își regăsește forma din stagiunea trecută, în care a fost golgheterul Superligii. Bosniacul a fost decisiv și împotriva roș-albaștrilor și are acum 4 goluri în ultimele două runde, iar totalul din actuala ediție de campionat a ajuns la 7. „Obiectivul nostru este calificarea în play-off, dar sper ca, în cele din urmă, să ajungem din nou să ne luptăm pentru titlu”, a spus Lukic. De cealaltă parte, a fost o săptămână dificilă în Ardeal pentru Laurențiu Reghecampf și elevii săi: învinși în Cupă la Bistrița, învinși și pe Cluj Arena, acest din urmă rezultat însemnând ieșirea din Top 6. Primele eșecuri pentru tehnicianul de 51 de ani după întoarcerea la FCSB, un prim moment delicat pe care trebuie să-l gestioneze atent.

Lukic, Jovo

<h2>Corvinul a regăsit drumul spre gol, iar așteptarea a meritat</h2>

Înaintea partidei cu FC Argeș, Corvinul avea trei meciuri oficiale la rând în care nu reușise să marcheze. Se părea că nou-promovata se îndreaptă spre un al patrulea, pentru că timpul trecea și scorul rămânea 0-0. Apoi, în ultimele zece minute, lunga așteptare s-a încheiat. Și s-a întâmplat cât se poate de spectaculos. Ion Cărăuș a deschis scorul cu o minge parcă pusă cu mâna în vinclu, apoi Muhammed Hayatu a înlăturat orice emoție și a înscris pentru 2-0, finalizând o fază lucrată excelent de Renato Espinosa. Hunedorenii s-au reîntâlnit astfel nu doar cu golul, ci și cu victoria, în timp ce piteștenii nu reușesc să scape de lunga serie negativă. Formația pregătită de Bogdan Andone e antepenultima în clasament, ajungând la nouă partide fără succes în Superliga.

<h2>Paradele lui Rafael Munteanu din prelungirile meciului de la Voluntari</h2>

Farul a revenit pe loc de play-off, după a doua victorie consecutivă și a treia în ultimele patru etape, 2-1 cu FC Voluntari, în deplasare. Un succes care s-a conturat încă din primele 25 de minute, când au marcat Denis Alibec și Matteo Ahlinvi, dar care era să le scape printre degete constănțenilor pe final. Nu s-a întâmplat pentru că, în prelungirile partidei, portarul oaspeților, Rafael Munteanu, a avut două intervenții senzaționale, care au salvat rezultatul pentru formația pregătită de Ioan Ovidiu Sabău. Mai întâi, a reușit una dintre paradele sezonului, la execuția foarte bună a lui Sava-Arangel Cestic. Apoi, la faza următoare, l-a blocat și pe Adrian Chică Roșă. „Au fost două sau trei situații în care Rafael Munteanu ne-a scos. Doar intervențiile lui au făcut să câștigăm meciul”, a recunoscut Sabău la sfârșitul jocului. Pentru ilfoveni, a fost un alt eșec greu de acceptat, al patrulea consecutiv la limită, cu un deznodământ care putea fi evitat în ultimele minute. Situația echipei rămâne complicată: penultima în clasament, cu doar 8 puncte și cea mai slabă apărare (31 de goluri primite).

Munteanu, Rafael

FC Farul Constanța

<h2>Spectacol pe un teren greu la Ploiești </h2>

Vremea nu a fost un aliat, însă, în ciuda terenului greu, Petrolul și CFR Cluj au oferit un meci foarte bun. S-a terminat la egalitate, 1-1, un rezultat care mai curând nu ajută pe nimeni decât să mulțumească ambele formații. Ploieștenii au coborât pe locul 5 în urma acestui rezultat și consideră că ar fi meritat mai mult, după aspectul jocului. Alb-vișinii, în schimb, au ajuns la trei etape fără victorie și rămân departe de play-off.

<h2>Oțelul a evitat dramatic un alt eșec, dar nu scapă de probleme</h2>

La Galați, Oțelul nu a reușit să întrerupă seria negativă de rezultate și a remizat cu Sepsi, scor 1-1, ajungând astfel la opt etape fără victorie. Se putea termina mai rău pentru dunăreni, care au salvat un punct abia în prelungiri, când Pedro Nuno a transformat un penalty. Nici covăsnenii nu stau chiar confortabil. Nu câștigă în Superliga de la jumătatea lui septembrie și au a doua cea mai slabă ofensivă a campionatului, cu 9 goluri înscrise. Doar FC Argeș (8) stă mai prost la acest capitol.

FCSB - Dinamo București