Ana-Maria Popescu

FC Universitatea Cluj (team)

Primul a luat cuvântul fotbalistul de 36 de ani, care nu s-a ferit de declarații, așa cum a obișnuit de-a lungul timpului. Vorbind despre cantonamentul desfășurat în Antalya, Chipciu și-a amintit și de perioadele de pregătire din trecut, comparând condițiile: „Până acum, am lucrat bine ca intensitate. Comparativ cu acum 20 de ani, cred că în 2007 am făcut primul cantonament, atunci se lucra mai mult volum, alergai de înnebuneai. Era crunt. Acum cantonamentele sunt mai ușoare din punct de vedere psihic și se lucrează mai aproape de nivelul jocului. Erau și alte metode, s-au schimbat antrenorii. Este diferit. Dacă nu veneai în cantonament, era nasol să stai în România, să alergi în zăpadă până la gât. Dacă rămâneam doar cu ideea aceea, probabil percepția mea despre fotbal era mai întunecată. E mai bine pentru jucătorii tineri, să nu mai faci alergările acelea interminabile”. Fotbalistul lui U Cluj a comentat și duelul din primul meci al anului, cel împotriva lui Dinamo, care se va disputa pe Arena Națională. „Toate meciurile au fost grele. Cred că suntem pe primul loc la meciuri în deplasare, acasă suntem jos. Suntem o echipă puternică în deplasare. Dinamo e o echipă bună, nu a făcut schimbări, nu a pierdut jucători. Suntem privilegiați că jucăm pe Arenă, e greu să găsești terenuri perfecte în România acum. Sperăm să fie un meci bun și să luăm puncte. Vrem să fim noi în play-off, de restul nu ne interesează cine va fi. Nu am făcut calcule. La un moment dat, mă gândeam că va fi foarte greu să ajungem acolo. Am câștigat, am câștigat și ne-am apropiat iar. Locurile acelea sunt accesibile pentru noi, FC Argeș, Farul, FCSB. Ultimele două poziții se joacă între 4-5 echipe cu șanse reale. E frumos și pentru campionat, și distanța față de primele locuri este mică”.

<h2>„Nu știu dacă voi fi un antrenor bun, poate voi fi o ‚pușcărie’”</h2> Chipciu a vorbit și despre planurile sale de viitor, punctând că se simte extrem de bine din punct de vedere fizic și în prezent. Totodată, a dezvăluit și în ce stadiu se află în ceea ce privește licența pentru antrenorat și, în stilul caracteristic, a spus că speră să realizeze dacă nu va reuși să fie un tehnician de succes, astfel încât să se reorienteze. „Și când voi fi șchiop, o să zic că sunt bine, că alerg. Datele fizice sunt peste medie, am avut noroc genetic. Dacă dau teste de forță și explozie, sunt printre cei mai buni. Mă ajută să joc la vârsta asta. Când pierzi lucrurile astea, se vede că nu mai poți să-i prinzi când alergi. Dacă îți rămân lucrurile astea, poți să joci. Ai învățat din atâtea meciuri, creierul a învățat să anticipeze mai bine și să se poziționeze. Sunt la licența B acum, de curând am fost la licența B Elite, să recuperez orele pierdute când am fost la echipa națională. Mă pregătesc. Licența trebuie s-o faci când te-ai lăsat de fotbal, nu poți să și joci și să o iei. Când mă voi lăsa, voi mai avea câțiva ani până voi lua licența. Nu știu dacă voi fi antrenor bun, poate voi fi «pușcărie», nu voi avea rezultate. Nu voi mai da interviuri, plec pe munte cu familia. Sper să-mi dau seama dacă voi fi slab ca antrenor. Mă ajută că am jucat mult fotbal, însă nu știu dacă m-ar prinde partea administrativă. Văd fotbalul din alte unghiuri și cred că asta mă va ajuta. De aici până la a ști dacă ești bun antrenor e cale lungă. Mi-aș dori să fiu antrenor, dar voi lua lucrurile treptat. Mă gândeam că vreau să fiu antrenor imediat, să câștig trofee, să fac... Având exemplul recent al lui Chivu, plecând de la juniori, de la Primavera, pare pregătit. Liniștea asta l-a ajutat să fie într-un moment bun. Dacă l-ar fi aruncat cineva acum 5 ani în postura asta, nu știu cum ar fi reacționat. Dacă faci lucrurile cum trebuie, poți fi mai calculat, să iei decizii mai bune”.

<h2>Conferința de presă a lui Andrei Coubiș&nbsp;</h2>

conferinta coubis.jpg

Universitatea Cluj a organizat o conferință de presă în cadrul zilei de sâmbătă, la care au participat Alexandru Chipciu și Andrei Coubiș, noul transfer al „șepcilor roșii”.

Alexandru Chipciu, o conferință cu de toate: „Poate voi fi o ‚pușcărie’ de antrenor”

Andreea Cio

Reportaj

Piața Unirii din Cluj este unul dintre locurile în care Crăciunul își face simțită prezența cu parfum de iarnă și cântece de sărbătoare. Alături de Atanas, ne-am plimbat printre copilașii care se jucau fericiți și ne-am amintit cum erau mesele pe 25 decembrie, când și noi eram copii. Și cât de mult conta să fie toată lumea acolo, vorbind despre... fotbal, evident.&nbsp;Anii au trecut, dar ceea ce Atanas a trăit rămâne o amintire prețioasă pentru atacantul <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fc-universitatea-cluj">Universității Cluj</a>, care are în plan să devină un număr 9 cum România nu are. Ambiția, talentul și încrederea în el vin de la tatăl Eugen Trică și bunicul Ilie Balaci. Da, așteptările și presiunea sunt mari, dar <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/trica-balaci-atanas-ioan-91c862f4">Atanas</a> simte că a început să-și clădească un nume propriu.&nbsp;Vă invităm la o plimbare prin târgul de Crăciun din Cluj. Printre tarabe cu jucării și amintiri din copilăria lui Atanas Trică.

Cum te simți aici în Cluj?
Mă simt foarte bine în Cluj. Deja m-am acomodat cu tot ce înseamnă oraș, suporteri, echipă și mă simt foarte bine că sunt aici.
Când te uiți așa puțin la piața de Crăciun, își amintești puțin de copilărie, te întorci un pic în timp?
Normal, orice copil cred că își aduce aminte de copilărie când se plimbă prin târgul de Crăciun.
Ce îți amintești cu plăcere de iernile de acasă?
De iernile de acasă de la București, pentru că multă lume ar spune că sunt din Craiova, de fapt eu am copilărit în București. Îmi amintesc când eram afară cu prietenii mei și ne jucam în zăpadă și făceam fel și fel de cazemate. Și aruncam cu bulgări unii în ceilalți.&nbsp;Așa îmi aduce aminte de iarnă.
Ce însemna Crăciunul pentru tine când erai mic?
Crăciunul însemna pentru mine masa cu familia. De fiecare dată, în fiecare an, ne întâlneam și stăteam la masa de Crăciun cu toții și deschideam fel și fel de subiecte.&nbsp;De fiecare 25 decembrie, eram toți împreună, însă chiar sunt supărat pentru că acum nu mai putem face treaba asta. De când a murit bunicul meu nu mai avem această tradiție și pot spune că ne-am destrămat într-un fel.&nbsp;Însă niciun fel de problemă, fiecare este în orașul lui, la casa lui și ne sunăm în fiecare an.

Îți amintești cumva care a fost cel mai frumos cadou primit de la bunicul?
De la bunicul meu îmi aduc aminte că n-am primit foarte multe cadouri materiale. Cel mai important cadou de la el era cadoul sufletesc, adică sfatul bun pe care îl primeam de fiecare dată de la el.
Când ți-a zis bunicul tău că e mândru de tine?
Niciodată. Nu mi s-a întâmplat să îmi spună că e mândru de mine, deoarece era un om foarte strict și poate că era mai bine așa, pentru că te ținea oarecum în priză non-stop și să fii concentrat pe ceea ce ai de făcut.
Îți mai amintești la mesele de Crăciun despre ce vorbeați?
Nu aveam despre ce altceva să vorbim decât despre fotbal.&nbsp;Dacă erau discuții despre altceva, eu părăseam masa și mă duceam și mă jucam.
Mergeai la colindat de Crăciun?
Nu, nu am făcut treaba asta niciodată și poate că asta a fost o greșeală de a mea. Trebuia să merg și eu cu prietenii mei la colindat.
Ce crezi că ar spune bunicul tău despre tine și despre cum a ajuns Atanas astăzi?
Chiar mă gândeam acum câteva zile oare ce ar spune despre mine în ziua de astăzi. Cred că n-aș avea o viață prea ușoară, pentru că știu că ar vrea foarte multe de la mine. Însă mă bucur că, de acolo de unde este acum, se uită cu mândrie la mine și vede cum am crescut.

Simți că acum, fiind jucător profesionist, deja cu experiență, sărbătorile nu mai sunt sărbători și că nu prea mai ai timp de ele?Da, într-adevăr, este o problemă. Nu mai ai timp de sărbătorile cu familia, ești tot timpul plecat în cantonamente, în deplasări. E o problemă destul de mare, însă atunci când suntem plătiți pentru asta și noi facem ce ne place, n-avem nimic de făcut.
Tot în legătură cu asta, așa era și tatăl tău când erai mic, bănuiesc că în multe momente importante el era cu fotbalul. Ce a însemnat fotbalul în viața voastră?Da, tot așa cum e, noi vorbim doar despre fotbal, despre altceva nu prea vorbim. Și cred că este bine pentru că este subiectul meu preferat, subiectul lui preferat și tata față de bunicul meu nu e așa strict.
Adică el e mai glumeț, mai cu glumele și asta ne face să destindem un pic atmosfera.
Trecem la un alt subiect important din viața noastră, mâncarea de Crăciun. Care e preparatul tău preferat?
Clasicele sarmale, bineînțeles. Sarmalele pe care le face bunica sunt numărul unu.
Îți trimite acum pachet sau cum faceți?
Nu, de ceva ani nu mai mănânc sarmale sau alimente de Crăciun, păstrez regimul pe care l-am de la club.
Ai un regim strict de mâncare, în general?
Da, am un regim destul de strict, însă am zile în care pot spune că nu respect.
Cheat day?
Da, sunt mai multe cheat day-uri.

Ce simți că ai moștenit de la tata și ce ai moștenit de la bunicul, atât în fotbal cât și în viață?
În fotbal, de la tatăl meu am moștenit execuțiile și de la bunicul meu gândirea fotbalistică. Ei fiind niște oameni mult mai scunzi decât mine și mult mai agili, adică eu fiind un om la 1,92, mult mai înalt decât ei, am alte calități.
Legat de trăsăturile morale, de la tata pot spune că am luat glumele și voia bună, iar de la bunicul meu am luat blândețea.
Cum a fost perioada asta la U Cluj pentru tine? Ce simți că ți-a adus ca experiență în fotbal?
Mi-a adus ca experiență presiunea, presiunea pe care o pun suporterii pe mine și nu doar pe mine, cât și pe echipă. Cu începutul de campionat care nu a fost chiar cel mai dorit, acum suntem într-o perioadă foarte bună cu domnul Bergodi.
Mi-a adus foarte multă experiență deoarece sunt niște jucători foarte buni, cu multă experiență și mă bucur că pot să fac antrenamente și să joc meciuri alături de ei în fiecare zi.
Cu cine simți că ai așa o conexiune mai puternică în vestiar?
Normal că cu cei tineri pentru că suntem de aceeași vârstă, aceeași generație. Însă, dacă ar fi să spun de cei mai mari, cu Dan, cu Nistor am o relație mai bună, pentru că l-am avut coleg și la Craiova și știu că de când eram junior mai mic, și acum fiind junior, doar că un junior mai mic la Universitatea Craiova, știu că mi-era foarte frică cu el.
Când știam că sunt cu el în echipă, țineam degetele încrucișate să nu fiu cu el în echipă, pentru că știu că mă certa de fiecare dată.
Cum ți se pare că este atmosfera creată de suporteri? E o energie specială aici la Cluj.
Da, e o energie specială. Chiar și copiii mici sunt cu Universitatea Cluj. Și, cum am spus, sunt foarte fericit că pot face parte din acest club. Relația cu suporterii a fost la început una destul de grea, deoarece tatăl meu a jucat la echipa cealaltă din Cluj și ei au crezut oarecum că eu am anumite înțelegeri sau anumite afinități pentru echipa cealaltă din Cluj.
Însă nu este așa. Eu am drumul meu și sunt foarte fericit că pot juca în fața lor. Și a început să devin relație cât mai bună.
În drumul tău, ce-ți dorești să demonstrezi aici la Cluj?
Îmi doresc să fiu un jucător semnificativ pentru Superliga României, în primul rând. Să-mi fac un nume propriu pe care deja încep ușor, ușor să-l clădesc. Însă aș vrea ca suporterii Universității Cluj să știe că eu am lăsat totul pe teren la fiecare meci.
Cum ai vrea să fii recunoscut în fotbalul românesc?&nbsp;Ca un număr 9 care nu prea se mai găsește la noi în țară. Aș vrea să fiu următorul atacant al echipei naționale mari.

Atanas Trică are 21 de ani și știe mult mai mult decât majoritatea fotbaliștilor ce înseamnă așteptările. Mai știe și că, uneori, e bine să-ți dai o pauză și să te bucuri de ce ai și de ce ești. Și poate și de asta e bine uneori, mai ales în preajma sărbătorilor, să lăsăm presiunea deoparte și să ne amintim cum era să fim copii. Măcar câteva zile. Apoi o luăm de la capăt.&nbsp;&nbsp;Crăciun Fericit!&nbsp;

Familia, cadourile sufletești și visurile jucătorului lui U Cluj

Crăciunul lui Atanas Trică

FC Universitatea Cluj

Bergodi, Cristiano

Petrolul Ploiești

UTA Arad

Oțelul Galați

FK Csikszereda

FC Argeș

FC Farul Constanța

AFC Hermannstadt

Universitatea Craiova

Moraru, Matei

Oaidă, Răzvan

Fabry, Andrej

Nistor, Dan

Chipciu, Alexandru

Artean, Andrei

Bota, Alexandru

Simion, Gabriel Bogdan

Murgia, Alessandro

Bic, Ovidiu Alexandru

Drammeh, Mouhamadou

Codrea, Dorin

El Sawy, Omar

Cosa, Tudor

Gertmonas, Edvinas

Lefter, Ștefan

Chirila, Iustin

Capradossi, Elio

Coubiș, Andrei

Chintes, Alin Marian

Toșca, Alin Dorinel

Cristea, Iulian Lucian

Mikanovic, Dino

Van der Werff, Jasper

Cisse, Jonathan

Lukic, Jovo

Gheorghiță, Andrei

Orban, Alex

L. Pall

Silva, Miguel

Quadri Olakunle, Taiwo

Trica-Balaci, Atanas Ioan

Postolachi, Virgiliu

Macalou, Issouf

Superliga 25/26

Ionuț Tătaru

AVANCRONICĂ

Restartul campionatului este abrupt: campioana FCSB, obligată să câștige în foarte strânsa luptă pentru play-off, merge la Mioveni, pentru duelul cu revelația FC Argeș. Capul de afiș al rundei inaugurale din 2026 este totuși meciul de pe Arena Națională, dintre Dinamo și U Cluj. Iar liderul Universitatea Craiova va închide etapa la Ploiești. Așadar, ce trebuie să urmărim în etapa a 22-a din Superliga?

https://www.facebook.com/reel/2372752879865471

<h2>Echipele de pe podium joacă împotriva unor candidate la retrogradare</h2>

Dueluri la extremele ierarhiei, în startul lui 2026. Primele trei clasate din Superliga vor juca împotriva unor echipe care luptă pentru evitarea retrogradării; două intre ele, în deplasare. Ocupanta primei poziții, Universitatea Craiova, merge la Ploiești, iar la ora meciului va ști celelalte rezultate ale rundei. Oltenii au încheiat în forță 2025, printr-un 5-0 cu Csikszereda, și și-au recuperat statutul de lider, în timp ce Petrolul a ajuns din nou pe loc de baraj, după ce a luat un singur punct în precedentele trei runde. Rapid va fi gazdă pentru ”lanterna” Metaloglobus, într-un duel care are șanse mari să fie cel mai dezechilibrat al rundei. Dar giuleștenii nu au câștigat în ultimele trei partide disputate în campionat anul trecut, iar băieții lui Mihai Teja sunt obișnuiți să producă surprize. În fine, FC Botoșani merge la Miercurea Ciuc, unde Csikszereda, prima peste linia retrogradării directe, speră să pună capăt unei serii de patru eșecuri.

Review Superliga 2026 - YT Thumbnail.jpg

<h2>Meciuri tari în cursa nebună pentru play-off</h2>

Între locul 5 și locul 9 sunt doar 3 puncte, imaginea unui echilibru incredibil în cursa pentru primele șase poziții. Iar lupta pentru play-off se încinge încă din prima etapă care are loc în 2026, pentru că în acest weekend se joacă trei meciuri extrem de importante. Primul, la Mioveni, între FC Argeș și FCSB, campioana neavând practic decât varianta victoriei. În tur, piteștenii s-au impus cu 2-0, dar acum deținătoarea titlului vine după opt meciuri fără eșec în Superliga. Apoi, CFR Cluj își joacă posibil ultima șansă de a prinde Top 6, în duelul de acasă cu Oțelul, una dintre formațiile în formă pe final de 2025 (trei victorii la rând). Dacă ardelenii nu iau toate punctele, probabil vor trebui să înceapă să se concentreze pe obținerea unei poziții cât mai sigure în play-out. În fine, în Capitală, Dinamo o primește pe U Cluj, ”Șepcile roșii” fiind într-un reviriment evident după numirea lui Cristiano Bergodi. Partida de pe Arena Națională este un test atât pentru ambițiile la titlu ale ”câinilor”, cât și pentru cele la play-off ale oaspeților.

TOP 10 goluri in tur V1_YT Thumbanil.jpg

<h2>Farul - Hermannstadt: cine câștigă duelul singurelor echipe fără victorie în ultimele cinci etape?</h2>

Inconstanța a caracterizat sezonul Farului până acum, astfel că formația pregătită de Ianis Zicu începe 2026 abia de pe locul 10, la 6 puncte de play-off. De cealaltă parte, Hermannstadt e mult sub așteptări și nici venirea lui Dorinel Munteanu la echipă nu a produs o schimbare din punct de vedere al rezultatelor, cel puțin până acum. Primul meci din acest an le găsește pe cele două adversare în căutarea victoriei care le lipsește de mult timp. De altfel, sunt singurele care nu au câștigat în precedentele cinci runde. Un succes la restart ar conta mai mult decât ar putea crede cineva. Pentru obiectiv, dar mai ales pentru încredere.

<h2>Primul meci din Superliga la Slobozia</h2>

După o lungă așteptare, Unirea Slobozia va juca în sfârșit acasă în Superliga. Stadionul ialomițenilor a fost ”încertcat” în amicalul cu Oțelul, iar în etapa a 22-a va fi gazdă pentru UTA. Arădenii sunt pregătiți de Adrian Mihalcea, cel căruia Unirea îi datorează promovarea și menținerea în primul eșalon, astfel că nu se putea un adversar mai potrivit pentru acest moment istoric. Nu va fi însă loc de sentimentalisme. Gazdele sunt chiar deasupra liniei barajului, iar înainte de pauză au obținut în sfârșit o victorie după nouă eșecuri la rând, 3-2 cu Metaloglobus. În schimb, arădenii, care au încheiat 2025 în forță (victorie cu Dinamo și 10 puncte în patru etape), sunt în lupta pentru play-off.

<h2>Care nouă achiziție va avea un impact imediat?</h2>

A fost <a href="https://www.superliga.ro/articole/ghidul-venirilor-si-plecarilor-din-superliga-26f05217">un ”mercato” de iarnă</a> care a lăsat Superliga fără câteva nume importante, precum Louis Munteanu, Adrian Șut sau Caio Martins, însă în campionatul României au ajuns câțiva jucători interesanți. Nu doar străini, ci și români, cazul lui Daniel Paraschiv, repatriat de Rapid, după experiența din Spania, sau Andrei Coubiș, fundașul născut la Milano pe care Universitatea Cluj l-a adus recent și care va juca pentru prima oară în România. Va fi interesant de văzut cine va reuși să se impună imediat, dintre fotbaliștii care au schimbat echipa în această pauză.

Așteptarea a luat sfârșit: Superliga revine. O rundă cu meciuri tari și un stadion care își face debutul în prima ligă

Cinci lucruri pe care să stai cu ochii în prima etapă din 2026 în Superliga

Țicu, Valentin Constantin (player, FCP)

Probabil cea mai neașteptată mutare de pe piața de mercato de până acum a fost transferul lui Valentin Țicu la Dinamo. Crescut de Petrolul, unde a purtat și banderola de căpitan pe braț, Țicu s-a accidentat grav în iulie 2024, iar de atunci nu a mai jucat niciun minut. A suferit mai multe intervenții chirurgicale și când se afla aproape de revenirea pe teren, clubul ploieștean l-a informat că nu se va mai baza la fel de mult pe serviciile sale. Țicu și Petrolul au reziliat de comun acord contractul, iar Dinamo a intrat pe fir, reușind să obțină semnătura fundașului, care a susținut și prima sa conferință de presă în calitate de „câine”, în cursul zilei de luni. „Dorința din 2026 începe cu a mă bucura cât mai mult de fotbal, să mă bucur că am revenit în antrenament normal 100% și asta îmi doresc cel mai mult pentru început. Să mă bucur cât mai mult de fotbal și să îmi recapăt plăcerea de a juca fotbal. Uitasem cum e să te bucuri 100% să joci fotbal. E o trecere și un impact mare, nivelul este mai intens. Mă bucur că sunt aici și că sunt pe teren, pentru mine asta e cea mai mare realizare pentru acest an, că am reușit să fac antrenamente normale, e o perioadă grea între ghilimele, dar benefică pentru toți, mai ales pentru mine, de acumulare, de încărcare, și ca să ne ajute pe întreg campionatul să ne îndeplinim obiectivele. Mă cunoșteam în mare parte cu câțiva de la loturile naționale, cu Musi am fost și coleg, Licsandru este și el din Ploiești, cred că el a fost cel mai încântat să zic așa. Când am luat decizia să părăsesc Petrolul, abia apoi am discutat cu cei de la Dinamo și a venit această oportunitate și cu siguranță nu a fost greu deloc. (n.r. Ai avut și alte oferte?) Au fost ceva discuții, da, dar Dinamo, și mulțumesc conducerii și tuturor celor care mi-au oferit șansa asta și au avut încredere în mine, ne-am mișcat foarte repede și am ajuns rapid la comun acord. M-am văzut cu antrenorul imediat înainte să plecăm în cantonament, am discutat în dimineața aceea, mi-a spus că îi plac jucătorii serioși, știam asta, consider că și eu sunt unul dintre ei, și că o să meargă cu noi până la limite, să spun așa, dar și în condiții de siguranță, să nu ne accidentăm, și că vrea să obțină de la mine tot ce am eu mai bun. Oricare jucător visează să câștige un trofeu, deci e un obiectiv de îndeplinit. A fost un an și jumătate foarte greu, atâtea intervenții chirurgicale, dar pentru mine a trecut și mă gândesc la viitor”, a spus Valentin Țicu în cadrul conferinței de presă.

<h2>„Conducerea Petrolului mi-a spus că nu se mai bazează atât de mult pe serviciile mele”</h2> Țicu a vorbit și despre despărțirea de Petrolul și cum au decurs discuțiile cu conducerea clubului la care a crescut. Jucătorul a recunoscut că a simțit dezamăgire în momentul în care a văzut că nu primește răbdare din partea ploieștenilor pentru a putea reveni pe teren și a-și arăta acolo nivelul, însă și-a luat lecția din situația respectivă. „Petrolul este echipa la care am crescut și la care am oferit tot, și ei mi-au oferit tot până în ziua de astăzi. Pot spune că am devenit omul din prezent și datorită lor. După încheierea campionatului am avut o discuție cu conducerea, mi-au spus că nu se mai bazează chiar atât de mult pe serviciile mele, că acolo au un post de junior, că îmi va fi foarte greu să joc, că ‚nu știm ce hotărâre să luăm’. Cumva a venit și din partea mea această despărțire, pentru că nu îmi doresc să fiu ghimpe nimănui, e mult spus ghimpe, dar e ca idee. Ne-am dorit să ne despărțim în condiții amiabile și așa s-a întâmplat. Pe moment am fost dezamăgit că nu a existat răbdarea să îmi revin, dar știți cum e, e o vorbă românească: un șut în fund, un pas înainte”, a adăugat fotbalistul de 25 de ani.

<h2>„Este provocarea vieții mele”</h2> Fundașul a vorbit și despre perioada provocatoare pe care a reușit să o depășească, deși de-a lungul timpului s-a confruntat cu cele mai negative scenarii, însă a câștigat la capitolul răbdare. S-a arătat însă încântat de pasul făcut la Dinamo și a transmis că nu se teme de ideea de concurență. „După fiecare operație teoretic uiți să mergi, nici nu mai poți ridica piciorul și în momentele alea, cu siguranță, te gândești la cel mai negru scenariu. Au fost gânduri negre că nu voi mai putea juca fotbal, dar am făcut tot ce a depins de mine în fiecare zi ca să pot reveni. Vreau să prind cât mai multe minute, meciuri și să fiu sănătos. Am dovedit că psihic stau foarte bine, dacă după atâtea căzături am revenit și sunt aici, eu cred că sunt foarte bine psihic. Cu siguranță e o provocare, de a mă adapta într-un mediu nou, de a juca la o echipă care se bate la campionat și până acum pot spune că este provocarea vieții mele. Concurența întotdeauna este benefică, dar nu cred că este despre un titular de bază sau nu, întotdeauna într-o echipă este vorba doar de echipă. Cred că jucătorii în cea mai bună formă ar trebui să joace și să ajute echipa cât mai mult. Dacă echipa e bine, cu siguranță întregul lot este foarte bine. Pot spune că răbdarea era un lucru care îmi lipsea înainte de operație și că ușor-ușor a devenit un atu al meu”.

Cluburile din Superliga României își desfășoară cantonamentele în această perioadă, iar noi ne-am deplasat în Antalya, acolo unde se află nu mai puțin de 10 echipe.