Golgheterul lui FC Botoșani are 28 de ani și o figură de puștan. Îți transmite liniște atunci când îl ai față și îți vine dificil să crezi că în spatele calmului a stat atât de mult luptă cu corpul său și cu teama că nu va mai fi fotbalul ca înainte de accidentare.
Ce e și mai interesant e că, deși momentele de care povestește Sebastian Mailat sunt grele, nu pare nicio secundă că le lasă să îl definească. Cariera lui e mult mai mult de atât. E despre disciplină, despre seriozitate și, mai ales, despre libertate.
Te invităm să-l cunoști pe Sebastian și să-i asculți povestea din spatele celor 8 goluri marcate în acest sezon.
Eram curioasă dacă îți zice cineva Arpad.
Mai glumesc colegii, da. Am moștenit numele de la tata.
Cum a fost copilăria pe Bega? E foarte frumos orașul în care te-ai născut.
Da, într-adevăr, este foarte frumos. Copilărie frumoasă, dar în mare parte cu mingea la picior.
Dacă ți-aș oferi 90 de minute acolo, un meci în copilărie, în Timișoara, ce ai face?
M-aș bucura. Din plin m-aș bucura.
Ce-ți plăcea să faci cel mai mult acolo?
Băteam mingea. N-aveam alte activități decât să joc fotbal. Stăteam aproape de stadionul Dan Păltinișanu și era frumos. Îmi era la îndemână totul.
Am citit că ai câștigat trofeul de cel mai tehnic jucător, la vârsta de 12 ani, la nivel național. Corect? La un campionat organizat de Hagi. Cum a fost momentul acela?
A fost un moment plăcut. Nu înțelegeam foarte mult ce se întâmpla, dar conta că eram cel mai tehnic jucător. Știam că era o competiție importantă. Într-adevăr, aveam și echipă bună.
Ca cine voiai să joci când erai mic? Aveai un idol?
Cristiano Ronaldo.
Apoi a venit acea accidentare, credeam că s-a terminat totul.
Primul meci în prima ligă și ai dat și primul gol pe 26 mai 2016. Ne povestești un pic momentul?
A fost un meci contra celor de la Iași. Aveau nevoie de victorie. La noi debutaseră atunci mai mulți jucători, mai mulți tineri jucători. Sorescu, Haruț, dacă nu mă înșel, și eu.
Prima atingere, mi-a pasat Marius Croitoru și gol. Pe urmă, mi-a devenit antrenor.
Și îți amintești vreun sfat pe care ți l-a dat Croitoru de-a lungul perioadei în care ți-a fost antrenor?
Îmi cerea să fiu degajat. Am învățat multe, pot spune, de la el.
Ai jucat în Champions League, ai jucat în Europa. Poți să ne spui totuși care e cel mai frumos moment din cariera ta până acum? Un moment în care te simți mândru de tine?
Am multe. Multe momente. Cred că cel mai important moment pentru mine a fost transferul în Coreea. Așteptam de multă vreme să se întâmple. Avusesem un sezon bun cu un an în urmă. Apoi a venit acea accidentare, credeam că s-a terminat totul. Mă rugam să merg, nu să joc fotbal. Apoi am revenit, am revenit cu goluri din nou și m-am bucurat foarte mult când am primit oferta.
Dar cum a fost momentul revenirii? Prima oară când ai intrat pe teren după o perioadă în care ai stat departe de gazon?
Am fost, pot spune, ca și un copil când îi dai o jucărie nouă. Eram în extaz, eram fericit, voiam să fac foarte multe lucruri, nu știam de unde să încep. Dar în momentul debutului a început să-mi fie frică. Mi-era frică să nu recidiveze acea accidentare. Pe parcurs am văzut că e tot mai bine și am început să scap și de acea teamă.
Cât ai stat atunci pe bară?
După 10 luni am jucat. Am avut ruptură de ligamente încrucișate, menisc și puțin din cartilaj.
Știu că este o accidentare foarte grea și la fel și recuperarea cu foarte multe dureri. Ce-ți spuneai în momentele acelea în care de-abia mergeai?
Da, recuperarea mea nu a decurs foarte bine. Am avut unele probleme. Cum am spus, mă rugam să merg, nu să joc fotbal. Ce pot spune mai mult? A fost foarte greu.
Cine ți-a fost atunci aproape?
Soția, familia.
Ai avut momente în care te-ai gândit că poate chiar nu te mai poți întoarce la fotbal?
Da. Eu în primele două luni nu am putut călca pe picior. Mușchiul era foarte atrofiat. Neavând o musculatură foarte dezvoltată, era foarte vizibil totul. Cred că în prima, a doua săptămână, mi se părea totul foarte greu. Enorm de greu.
Și apoi, în Coreea de Sud a fost eliberarea?
Eliberarea a venit mai devreme. Eliberarea a fost când am marcat primul gol, contra Craiovei. Atunci am simțit că îmi revin și sunt tot mai bine. În Coreea a fost un bonus pentru mine.
Cum a fost perioada de acolo?
O perioadă frumoasă. Foarte frumoasă. În momentul respectiv nu apreciam atâta de mult. Dar mereu e așa. Când ești într-un loc departe de cei dragi, eram doar eu cu soția, nu-ți dai seama unde ești. Și apoi realizezi și stai și te gândești și-ți dai seama cât de bine era.
Te-a maturizat perioada aceea?
Da. Pot spune că m-a maturizat. Începusem deja să fiu mult mai... serios am fost mereu, dar să fiu mult mai conștient de ceea ce am nevoie să pot ajunge unde mi-am propus.
Și la ce te-ai gândit că ai nevoie ca să ajungi unde ți-ai propus?
În primul rând, contează enorm alimentația, contează foarte mult să ai o constanță în ceea ce faci, sala de forță, prevenția. Sunt toate ca într-o bulă și trebuie să jonglez cu ele.
Ai apucat să înveți și limba?
Nu. E foarte grea.
Mailat, Arpad Sebastian
Golgheterul Sebastian Mailat: „Știam că voi reveni cu goluri la Botoșani.”
25
Meciuri jucate
8
Goluri
48
Șuturi
7
Goluri din interiorul careului
11
Meciuri câștigate
Poți zice că acum la Botoșani simți că ți-ai oferit o nouă șansă?
Nu știu dacă pot numi nouă șansă. Știam, eram foarte conștient că dacă mă voi întoarce la Botoșani după perioada Sepsi, voi reveni bine în Superligă. Știam că voi reveni cu goluri. Pentru că Botoșani e un loc special. E acasă pentru mine. Toată lumea mă iubește, mă apreciază, mă înțelege și mi se oferă foarte multă încredere.
Poate mai degrabă decât o nouă șansă. Poate că te-ai reașezat în poziția lui Sebastian Mailat din România.
Exact.
Cum te simți în acest sezon când ești un om de bază pentru echipă?
Mă simt bine. Mă simt împlinit. Simt că ceea ce fac nu e în zadar. Am ajutat echipa.
Ce-ți place cel mai mult la tine, cel de pe teren?
Sunt foarte sufletist. Îmi doresc de fiecare dată să câștig și consider că sunt foarte atent la joc și știu ca în fiecare ocazie să fiu decisiv.
Spuneai într-un interviu despre tine că te caracterizează munca, seriozitatea și constanța. Simți că fotbalul te va recompensa pentru aceste lucruri de acum înainte?
Da, cu siguranță. Cu siguranță. Toată lumea mă întreabă de acel secret. Nu e un secret. Dacă ești constant și disciplinat, rezultatele vor veni.
Ai mai vorbit tot așa în interviuri și despre alegerile greșite din cariera ta. Vreau doar să te întreb de ele dacă te-ai împăcat cu ele și le-ai acceptat și apoi să le lăsăm la o parte și să îmi spui totuși o decizie bună din cariera ta, care simți că a fost o decizie corectă.
Da, am acceptat. Am acceptat totul după o perioadă foarte scurtă. Știam exact ce trebuie să fac după acele dezamăgiri, pot spune, nu știu dacă e mult. Decizie corectă clar a fost Botoșani. Pot spune și la Voluntari m-am simțit bine. Plecarea în Coreea.
Întorcându-ne la Botoșani, ce mesaj transmite echipa ta? Vorbeai despre condițiile de la echipă, de la stadion și faptul că alte echipe din Superliga au poate alt avantaj financiar, logistic.
Pe noi ne caracterizează dorința, acea foame de a câștiga. În momentul când intrăm pe teren uităm și de vestiar, uităm de salariile poate mai mici față de adversari. Noi când intrăm pe teren suntem o echipă, uităm de toate grijile de afara terenului și ne concentrăm 90 - 95 de minute să dăm totul și să câștigăm.
Dar pentru un fotbalist ce înseamnă ideea că el oferă tot efortul lui pentru fotbal și știe că ar putea să aibă niște condiții mai bune?
E un sentiment de frustrare, pentru că noi când mergem în deplasare ne simțim mai bine decât acasă și asta spune multe, dar suntem o echipă matură să înțelegem anumite chestii nu ține de noi, noi nu avem nicio vină, astea sunt condițiile. Până la urmă noi am ales să fim aici și trebuie să mergem în continuare.
Lăsând la o parte condițiile, cum se simte în echipă faptul că sunteți probabil în cel mai bun sezon din istoria lui Botoșani?
Se simte o relaxare, pot spune. Pentru că am plecat cu gândul să evităm retrogradarea, ăsta era obiectivul pe început de sezon.
Ce ne-a spus Leo Grozavu cel mai des sezonul ăsta: „Pas în față”.
Ai simțit că până acum sezonul ăsta a fost un moment ca un declic? Când v-ați dat seama că se poate mult mai mult decât ne-am propus la început?
Am simțit acest lucru din primul meci, din meciul cu Farul, apoi știam că aveam etapă foarte grea la Dinamo. Am arătat bine cu Farul fiind prima etapă, mereu e mai greu prima etapă. A doua am arătat că suntem o echipă puternică și ne putem bate cu orice echipă, fie ea e mare sau mai mică.
Ce v-a spus domnul antrenor Leo Grozavu cel mai des sezonul ăsta până acum?
Pas în față.
Cel mai important om din vestiar și nu mă refer la joc, mă refer la energie. Cine este cel care ține energia sus?
Avem un grup al nostru, cum se spune, un grup. Nucleul. Sunt eu, Mitrov, Enriko Papa, Miron și Cîmpanu. Dar cu energia pozitivă mereu e Cîmpanu.
Ce ai vrea să se spună despre FC Botoșani la final de sezon?
Că au meritat să fie acolo unde sunt.
Iar despre tine?
Același lucru.
Și că a fost convocat și la echipa națională, nu?
Să vedem.
Tu simți că te-ai bucurat de fotbal de la începutul carierei sau e o diferență de mentalitate pe care ai avut-o atunci și acum?
De fotbal m-am bucurat mereu pentru că am iubit acest sport de mic. Nu a fost niciun moment să nu mă bucur de fotbal. Mereu m-am simțit liber pe teren, abia aștept să plec la antrenament, plec ultimul pentru că mă bucură, mă liniștește când sunt vestiar, când sunt pe teren.
Și când nu ești pe teren, cum ești? În afară de fotbal, ce faci?
Nu fac nimic special. Ies la restaurante, cafele. Ies cu grupul, cu soția. Îmi petrec timpul. Sunt foarte liniștit.
Grupul fiind același grup din vestiar?
Da.
Vezi cât contează să fiți prieteni și în afara terenului?
Contează enorm. Contează pentru că nu se creează frustrări, nu suntem supărați dacă unul joacă, unul nu. Cum se întâmplă la orice club și e inevitabil acest lucru. Noi suntem... toată echipa, până la urmă suntem la fel. Nu e un jucător mult mai bun și unul mai slab. Cine îl locuiește pe cel care e intră titular, îl locuiește și nu se simte niciun fel de diferență.
Poate asta să fie arma secretă a Botoșaniului?
Clar. Contează foarte mult chestia asta. Pentru că e important să ai bancă, e important să ai un prim 11 de bază, pot spune.
Sebastian spune că nu a fost vreun moment în care să nu se bucure de fotbal. Să ne amintim aceste cuvinte la următorul gol, când pe figura de puștan va apărea din nou zâmbetul. Și, dacă ai urmărit povestea lui până la final, vei ști că-l merită din plin.
Golgheterul lui FC Botoșani are 28 de ani și o figură de puștan. Îți transmite liniște atunci când îl ai față și îți vine dificil să crezi că în spatele calmului a stat atât de mult luptă cu corpul său și cu teama că nu va mai fi fotbalul ca înainte de accidentare.
Ce e și mai interesant e că, deși momentele de care povestește Sebastian Mailat sunt grele, nu pare nicio secundă că le lasă să îl definească. Cariera lui e mult mai mult de atât. E despre disciplină, despre seriozitate și, mai ales, despre libertate.
Te invităm să-l cunoști pe Sebastian și să-i asculți povestea din spatele celor 8 goluri marcate în acest sezon.
Eram curioasă dacă îți zice cineva Arpad.
Mai glumesc colegii, da. Am moștenit numele de la tata.
Cum a fost copilăria pe Bega? E foarte frumos orașul în care te-ai născut.
Da, într-adevăr, este foarte frumos. Copilărie frumoasă, dar în mare parte cu mingea la picior.
Dacă ți-aș oferi 90 de minute acolo, un meci în copilărie, în Timișoara, ce ai face?
M-aș bucura. Din plin m-aș bucura.
Ce-ți plăcea să faci cel mai mult acolo?
Băteam mingea. N-aveam alte activități decât să joc fotbal. Stăteam aproape de stadionul Dan Păltinișanu și era frumos. Îmi era la îndemână totul.
Am citit că ai câștigat trofeul de cel mai tehnic jucător, la vârsta de 12 ani, la nivel național. Corect? La un campionat organizat de Hagi. Cum a fost momentul acela?
A fost un moment plăcut. Nu înțelegeam foarte mult ce se întâmpla, dar conta că eram cel mai tehnic jucător. Știam că era o competiție importantă. Într-adevăr, aveam și echipă bună.
Ca cine voiai să joci când erai mic? Aveai un idol?
Cristiano Ronaldo.
Apoi a venit acea accidentare, credeam că s-a terminat totul.
Primul meci în prima ligă și ai dat și primul gol pe 26 mai 2016. Ne povestești un pic momentul?
A fost un meci contra celor de la Iași. Aveau nevoie de victorie. La noi debutaseră atunci mai mulți jucători, mai mulți tineri jucători. Sorescu, Haruț, dacă nu mă înșel, și eu.
Prima atingere, mi-a pasat Marius Croitoru și gol. Pe urmă, mi-a devenit antrenor.
Și îți amintești vreun sfat pe care ți l-a dat Croitoru de-a lungul perioadei în care ți-a fost antrenor?
Îmi cerea să fiu degajat. Am învățat multe, pot spune, de la el.
Ai jucat în Champions League, ai jucat în Europa. Poți să ne spui totuși care e cel mai frumos moment din cariera ta până acum? Un moment în care te simți mândru de tine?
Am multe. Multe momente. Cred că cel mai important moment pentru mine a fost transferul în Coreea. Așteptam de multă vreme să se întâmple. Avusesem un sezon bun cu un an în urmă. Apoi a venit acea accidentare, credeam că s-a terminat totul. Mă rugam să merg, nu să joc fotbal. Apoi am revenit, am revenit cu goluri din nou și m-am bucurat foarte mult când am primit oferta.
Dar cum a fost momentul revenirii? Prima oară când ai intrat pe teren după o perioadă în care ai stat departe de gazon?
Am fost, pot spune, ca și un copil când îi dai o jucărie nouă. Eram în extaz, eram fericit, voiam să fac foarte multe lucruri, nu știam de unde să încep. Dar în momentul debutului a început să-mi fie frică. Mi-era frică să nu recidiveze acea accidentare. Pe parcurs am văzut că e tot mai bine și am început să scap și de acea teamă.
Cât ai stat atunci pe bară?
După 10 luni am jucat. Am avut ruptură de ligamente încrucișate, menisc și puțin din cartilaj.
Știu că este o accidentare foarte grea și la fel și recuperarea cu foarte multe dureri. Ce-ți spuneai în momentele acelea în care de-abia mergeai?
Da, recuperarea mea nu a decurs foarte bine. Am avut unele probleme. Cum am spus, mă rugam să merg, nu să joc fotbal. Ce pot spune mai mult? A fost foarte greu.
Cine ți-a fost atunci aproape?
Soția, familia.
Ai avut momente în care te-ai gândit că poate chiar nu te mai poți întoarce la fotbal?
Da. Eu în primele două luni nu am putut călca pe picior. Mușchiul era foarte atrofiat. Neavând o musculatură foarte dezvoltată, era foarte vizibil totul. Cred că în prima, a doua săptămână, mi se părea totul foarte greu. Enorm de greu.
Și apoi, în Coreea de Sud a fost eliberarea?
Eliberarea a venit mai devreme. Eliberarea a fost când am marcat primul gol, contra Craiovei. Atunci am simțit că îmi revin și sunt tot mai bine. În Coreea a fost un bonus pentru mine.
Cum a fost perioada de acolo?
O perioadă frumoasă. Foarte frumoasă. În momentul respectiv nu apreciam atâta de mult. Dar mereu e așa. Când ești într-un loc departe de cei dragi, eram doar eu cu soția, nu-ți dai seama unde ești. Și apoi realizezi și stai și te gândești și-ți dai seama cât de bine era.
Te-a maturizat perioada aceea?
Da. Pot spune că m-a maturizat. Începusem deja să fiu mult mai... serios am fost mereu, dar să fiu mult mai conștient de ceea ce am nevoie să pot ajunge unde mi-am propus.
Și la ce te-ai gândit că ai nevoie ca să ajungi unde ți-ai propus?
În primul rând, contează enorm alimentația, contează foarte mult să ai o constanță în ceea ce faci, sala de forță, prevenția. Sunt toate ca într-o bulă și trebuie să jonglez cu ele.
Ai apucat să înveți și limba?
Nu. E foarte grea.
Mailat, Arpad Sebastian
Golgheterul Sebastian Mailat: „Știam că voi reveni cu goluri la Botoșani.”
25
Meciuri jucate
8
Goluri
48
Șuturi
7
Goluri din interiorul careului
11
Meciuri câștigate
Poți zice că acum la Botoșani simți că ți-ai oferit o nouă șansă?
Nu știu dacă pot numi nouă șansă. Știam, eram foarte conștient că dacă mă voi întoarce la Botoșani după perioada Sepsi, voi reveni bine în Superligă. Știam că voi reveni cu goluri. Pentru că Botoșani e un loc special. E acasă pentru mine. Toată lumea mă iubește, mă apreciază, mă înțelege și mi se oferă foarte multă încredere.
Poate mai degrabă decât o nouă șansă. Poate că te-ai reașezat în poziția lui Sebastian Mailat din România.
Exact.
Cum te simți în acest sezon când ești un om de bază pentru echipă?
Mă simt bine. Mă simt împlinit. Simt că ceea ce fac nu e în zadar. Am ajutat echipa.
Ce-ți place cel mai mult la tine, cel de pe teren?
Sunt foarte sufletist. Îmi doresc de fiecare dată să câștig și consider că sunt foarte atent la joc și știu ca în fiecare ocazie să fiu decisiv.
Spuneai într-un interviu despre tine că te caracterizează munca, seriozitatea și constanța. Simți că fotbalul te va recompensa pentru aceste lucruri de acum înainte?
Da, cu siguranță. Cu siguranță. Toată lumea mă întreabă de acel secret. Nu e un secret. Dacă ești constant și disciplinat, rezultatele vor veni.
Ai mai vorbit tot așa în interviuri și despre alegerile greșite din cariera ta. Vreau doar să te întreb de ele dacă te-ai împăcat cu ele și le-ai acceptat și apoi să le lăsăm la o parte și să îmi spui totuși o decizie bună din cariera ta, care simți că a fost o decizie corectă.
Da, am acceptat. Am acceptat totul după o perioadă foarte scurtă. Știam exact ce trebuie să fac după acele dezamăgiri, pot spune, nu știu dacă e mult. Decizie corectă clar a fost Botoșani. Pot spune și la Voluntari m-am simțit bine. Plecarea în Coreea.
Întorcându-ne la Botoșani, ce mesaj transmite echipa ta? Vorbeai despre condițiile de la echipă, de la stadion și faptul că alte echipe din Superliga au poate alt avantaj financiar, logistic.
Pe noi ne caracterizează dorința, acea foame de a câștiga. În momentul când intrăm pe teren uităm și de vestiar, uităm de salariile poate mai mici față de adversari. Noi când intrăm pe teren suntem o echipă, uităm de toate grijile de afara terenului și ne concentrăm 90 - 95 de minute să dăm totul și să câștigăm.
Dar pentru un fotbalist ce înseamnă ideea că el oferă tot efortul lui pentru fotbal și știe că ar putea să aibă niște condiții mai bune?
E un sentiment de frustrare, pentru că noi când mergem în deplasare ne simțim mai bine decât acasă și asta spune multe, dar suntem o echipă matură să înțelegem anumite chestii nu ține de noi, noi nu avem nicio vină, astea sunt condițiile. Până la urmă noi am ales să fim aici și trebuie să mergem în continuare.
Lăsând la o parte condițiile, cum se simte în echipă faptul că sunteți probabil în cel mai bun sezon din istoria lui Botoșani?
Se simte o relaxare, pot spune. Pentru că am plecat cu gândul să evităm retrogradarea, ăsta era obiectivul pe început de sezon.
Ce ne-a spus Leo Grozavu cel mai des sezonul ăsta: „Pas în față”.
Ai simțit că până acum sezonul ăsta a fost un moment ca un declic? Când v-ați dat seama că se poate mult mai mult decât ne-am propus la început?
Am simțit acest lucru din primul meci, din meciul cu Farul, apoi știam că aveam etapă foarte grea la Dinamo. Am arătat bine cu Farul fiind prima etapă, mereu e mai greu prima etapă. A doua am arătat că suntem o echipă puternică și ne putem bate cu orice echipă, fie ea e mare sau mai mică.
Ce v-a spus domnul antrenor Leo Grozavu cel mai des sezonul ăsta până acum?
Pas în față.
Cel mai important om din vestiar și nu mă refer la joc, mă refer la energie. Cine este cel care ține energia sus?
Avem un grup al nostru, cum se spune, un grup. Nucleul. Sunt eu, Mitrov, Enriko Papa, Miron și Cîmpanu. Dar cu energia pozitivă mereu e Cîmpanu.
Ce ai vrea să se spună despre FC Botoșani la final de sezon?
Că au meritat să fie acolo unde sunt.
Iar despre tine?
Același lucru.
Și că a fost convocat și la echipa națională, nu?
Să vedem.
Tu simți că te-ai bucurat de fotbal de la începutul carierei sau e o diferență de mentalitate pe care ai avut-o atunci și acum?
De fotbal m-am bucurat mereu pentru că am iubit acest sport de mic. Nu a fost niciun moment să nu mă bucur de fotbal. Mereu m-am simțit liber pe teren, abia aștept să plec la antrenament, plec ultimul pentru că mă bucură, mă liniștește când sunt vestiar, când sunt pe teren.
Și când nu ești pe teren, cum ești? În afară de fotbal, ce faci?
Nu fac nimic special. Ies la restaurante, cafele. Ies cu grupul, cu soția. Îmi petrec timpul. Sunt foarte liniștit.
Grupul fiind același grup din vestiar?
Da.
Vezi cât contează să fiți prieteni și în afara terenului?
Contează enorm. Contează pentru că nu se creează frustrări, nu suntem supărați dacă unul joacă, unul nu. Cum se întâmplă la orice club și e inevitabil acest lucru. Noi suntem... toată echipa, până la urmă suntem la fel. Nu e un jucător mult mai bun și unul mai slab. Cine îl locuiește pe cel care e intră titular, îl locuiește și nu se simte niciun fel de diferență.
Poate asta să fie arma secretă a Botoșaniului?
Clar. Contează foarte mult chestia asta. Pentru că e important să ai bancă, e important să ai un prim 11 de bază, pot spune.
Sebastian spune că nu a fost vreun moment în care să nu se bucure de fotbal. Să ne amintim aceste cuvinte la următorul gol, când pe figura de puștan va apărea din nou zâmbetul. Și, dacă ai urmărit povestea lui până la final, vei ști că-l merită din plin.
