INTERVIU

Interviu exclusiv cu Dan Nlundulu, atacantul care vrea un sezon special pentru Petrolul

Dan Nlundulu a ajuns la Petrolul Ploiești în această vară, după ce s-a despărțit de St. Mirren din Scoția.

Nlundulu, Dan
INTERVIU

L-am vizitat pe Nlundulu la Ploiești și l-am rugat să sugereze chiar el titlul interviului pe care îl facem. Fiindcă viața lui se bazează foarte mult pe credință, alegerea sa a fost una simplă, dar plină de profunzime: „Dumnezeu este cu tine”. Totul a pornit de la familia sa, în special de la sora lui: „În familia mea credința în Dumnezeu este foarte importantă. Ea m-a învățat mereu ca, înainte să ies din casă, să mă rog pentru toate lucrurile”.

Pentru el, fotbalul a început prin intermediul fratelui său, care se ocupa deja de asta, deschizându-i și lui Dan drumul spre sportul pe care a ales să îl practice la nivel profesionist: „Totul a început datorită fratelui meu. El a jucat la PSG de la o vârstă fragedă și a avansat prin grupele de juniori. Cred că la 17 sau 18 ani a fost transferat de la PSG la Portsmouth. Avea câteva opțiuni, putea merge la Arsenal sau Tottenham la vremea respectivă. Portsmouth a fost singurul club care i-a oferit un contract și îi permitea să vină împreună cu familia. Dacă ar fi ales un alt club, ar fi trebuit să meargă la academia rezidențială a clubului. Așa că ne-a ales pe noi. Am venit la Portsmouth la vârsta de opt ani. Aveam opt ani. Așa am ajuns eu să joc fotbal, de fapt. Am venit în Anglia și am jucat la Portsmouth de la o vârstă fragedă, de la opt până pe la zece ani. Așa a început drumul meu. Am început la Portsmouth”.

Cariera nu a venit fără sacrificii, pentru că și-a lăsat în urmă părinții de mic. Cea care i-a devenit mamă a fost sora lui, cu 11 ani mai mare decât el, care i-a fost alături necondiționat, atât lui, cât și fratelui său.

„A fost mai greu din cauza familiei. Pentru că, atunci când m-am mutat în Anglia, mama nu a rămas mult timp. Am rămas doar eu, fratele meu și sora mea. Așa că a fost mai degrabă vorba despre faptul că mi-am lăsat părinții în urmă.

Pentru că, de la opt ani și până acum, nu am locuit niciodată cu părinții mei. Mă întorceam să-i vizitez în vacanțe și cu alte ocazii de genul acesta. Dar am fost crescut de sora mea. Nu am fost crescut nici de mama, nici de tata. Pentru că ei au rămas la Paris. Așa că, atunci când mergeam acasă, mă duceam la Paris să-mi văd părinții”.

Orice copil care visează să ajungă fotbalist își alege un idol pe care să îl imite, al cărui tricou să îl poarte atunci când iese la joacă și pe al cărui drum visează să calce atunci când va fi mare. Deși l-a admirat pe Karim Benzema, idolul lui Dan a fost altul: „Fratele meu. Pentru că eu și el suntem foarte apropiați. El a fost cel datorită căruia am început să joc fotbal. Îi urmăream toate meciurile, mereu la televizor. Sau mergeam să-l văd jucând pe stadion. El a fost cea mai mare sursă de inspirație pentru mine. Dar, după aceea, aș spune Benzema. Karim Benzema”.

Tot fratele său a fost cel care i-a dat o lecție importantă în ceea ce privește fotbalul: „Îmi spunea mereu să fiu modest. Să fiu modest și să am încredere în mine. Pentru că încrederea este foarte importantă în fotbal. Dacă nu ai încredere în tine, nu prea ai nimic”.

Article Section Image

Trei operații la 17 ani, restarturi și primul trofeu

Drumul lui Nlundulu în fotbal a început la academia lui Chelsea, de unde a plecat în 2013 cu o lecție importantă: „M-a învățat să cred cu adevărat în mine”. A ajuns la Southampton, unde a trăit una dintre cele mai grele perioade ale sale, în special în contextul în care era doar un adolescent. La 17 ani s-a accidentat și a suferit nu mai puțin de trei operații.

„A fost greu. A fost greu. A fost momentul în care mi-aș fi dorit să-mi am părinții alături. Pentru că a trebuit să înfrunt toate aceste lucruri singur. În acea perioadă, fratele meu plecase, așa că o aveam doar pe sora mea. Dar acestea sunt genul de sacrificii prin care trebuie să treci ca fotbalist. Și trebuie să crezi că poți reveni mai puternic și că poți continua. Pentru că, poate, ai fi tentat să renunți, dar eu nu am făcut-o”.

Răbdarea este unul dintre factorii cei mai importanți în fotbal. Atât în ceea ce îi privește pe fotbaliști, dar și în cazul cluburilor. Atunci când intervine o accidentare, răbdarea joacă un rol important, atât în procesul de recuperare, cât și în procesul de revenire pe teren, care nu este întotdeauna ușor, mai ales în cazul accidentărilor de lungă durată.

„Corpul fiecăruia este diferit. Dar atunci când treci de la juniori la prima echipă, intensitatea este foarte diferită. Și, din punct de vedere mental, ceea ce se întâmplă în mintea ta are un impact major asupra modului în care se simte corpul tău. Dacă ești nervos și ai astfel de stări. Cred că așa am ajuns să am una dintre accidentări. Poate eram puțin prea agitat, puțin prea nervos. Iar asta influențează modul în care joci și felul în care reacționează mușchii. Așa că trebuie doar să ai răbdare și să fii atent”.

În perioada petrecută la Southampton a bifat și 13 apariții în Premier League, chiar împotriva granzilor precum Arsenal, Liverpool, Manchester City, Manchester United sau Chelsea: „A fost o experiență extraordinară. A fost o provocare. Dar a fost și un moment de care voi fi mereu mândru. Și, bineînțeles, sunt recunoscător antrenorului și clubului care au avut încredere în mine și mi-au oferit șansa de a juca în Premier League. A fost o experiență incredibilă”.

S-a despărțit de Southampton în 2023, la 10 ani distanță de momentul în care a început activitatea la academia clubului, iar lecțiile cu care a plecat de acolo i-au ghidat cariera: „Probabil să fiu recunoscător și să trăiesc cu adevărat fiecare moment al carierei mele. Pentru că viața de fotbalist este atât de scurtă. Mie mi se pare că am fost la Southampton acum trei ani. Timpul trece foarte repede. Așa că trebuie să nu consideri nimic ca fiind garantat. În fiecare zi petrecută acolo trebuie să realizezi unde te afli și să profiți de acel moment. Să încerci să profiți de oportunitate”.

De-a lungul carierei sale, Dan Nlundulu a trecut pe la șapte cluburi. Ultima oprire fiind Petrolul Ploiești. Înainte de asta, însă, a jucat în Scoția, la St. Mirren, unde a câștigat și primul trofeu al carierei sale: Cupa Ligii.

„A fost o zi specială. Anul trecut am avut un grup extraordinar la St Mirren. A fost un sezon special pe care nu îl voi uita niciodată. Și, bineînțeles, să câștigi primul trofeu ca fotbalist este extraordinar, pentru că mulți nu câștigă niciunul. Așa că este o realizare foarte importantă”.

Article Section Image

„Am simțit că Petrolul este echipa potrivită pentru mine!”

Fiecare transfer aduce o nouă provocare în cariera unui fotbalist: aceea de a confirma încrederea clubului în el. Însă, acest aspect poate aduce de la sine și presiune: „Cred că asta face parte din fotbal. Chiar și aici, la Petrolul, în momentul de față joc. Dar la fiecare meci pe care îl joc trebuie să le demonstrez antrenorilor și suporterilor că merit să port acest tricou. De aceea trebuie să continui și, de fiecare dată când sunt pe teren, încerc să dau tot ce am mai bun și să muncesc din greu. Pentru că nu cred că vreun jucător își dorește să aibă un meci slab. Dar cred că cel mai important lucru pe care îl poți face ca fotbalist este să muncești din greu. Dacă faci asta, cred că vei fi bine”.

L-am întrebat și de ce a ales Petrolul și nu a stat pe gânduri în răspunsul său.

„Din punct de vedere al istoriei, clubul are un trecut frumos. Și, știi, când am venit aici, felul în care am fost primit de suporteri și chiar discuțiile pe care le-am avut cu directorul și cu președintele m-au făcut să cred că o să-mi placă aici. Avem un stadion frumos. Suporterii sunt extraordinari. Și îmi doream ceva diferit. Am jucat în Anglia pe tot parcursul carierei mele. Așa că îmi doream să vin în Europa și să încerc o nouă provocare. Am simțit că Petrolul este echipa potrivită pentru mine”.

A înscris trei goluri în tricoul ploieștenilor, fiind și decisiv în partidele respective, victoria cu 1-0 acasă cu Oțelul, dar, și mai important, victoria cu 3-2 de pe terenul lui U Cluj, vicecampioana sezonului trecut: „Mă face să mă simt foarte bine. Ca atacant, încerc să înscriu la fiecare meci. Dar nu există sentiment mai frumos decât acela de a marca goluri. Mai ales acasă, pe stadion, în fața suporterilor, cu impresarul meu în tribune, urmărindu-mă, și toate celelalte. Așa că da, este un sentiment extraordinar.

Cred că cel mai important gol a fost primul meu gol. Pentru că, pentru un atacant, este întotdeauna frumos să marcheze primul gol. Dar și golul împotriva celor de la U Cluj a fost unul special”.

Sezoanele trecute, Petrolul Ploiești se lupta să evite retrogradarea, iar în multe momente fanii s-au temut că acest lucru s-ar putea întâmpla. Acum, ploieștenii se află pe locul al patrulea în clasamentul din Superligă, având doar șase puncte în spatele liderului Craiova, iar gândurile și obiectivele jucătorilor lui Ricardo Sousa sunt mari. L-am întrebat pe Nlundulu ce și-ar dori să realizeze în tricoul „lupilor galbeni”, dincolo de golurile sale.

„Suntem o echipă. Colegii mei mă ajută să marchez goluri. Pentru că nu pot marca fără ei. Mi-aș dori să realizăm ceva istoric împreună. Avem un grup special. Antrenorul este extraordinar. Și staff-ul tehnic din spatele antrenorului este extraordinar. Așa că mi-aș dori să terminăm cel puțin în primele șase echipe din campionat în acest an”.

Atacantul ajuns la 27 de ani i-ar spune un singur lucru tânărului care pleca de la Chelsea la 14 ani: „Să aibă mai multă încredere în el”, iar atunci când se uită în viitor, și-ar dori ca despre el să se spună „că a fost un atacant extraordinar. Dar și că, în afara terenului, a fost un om de treabă, cu care puteai sta de vorbă și glumi. Pentru că îmi place să râd și să glumesc. Cred că acest lucru este important”.

Interviul s-a încheiat cu un mesaj pentru fanii Petrolului: „Sper să mai marchez multe goluri și să vă fac fericiți. Și sper să reușim să obținem ceva important în acest sezon”.

Superliga este o structură sportivă a tuturor cluburilor profesioniste din România care evoluează în primul eşalon fotbalistic.

superliga