Mijlocaș ofensiv, Tănasă este unul dintre cei mai dinamici jucători ai Farului. În actualul sezon, are deja 4 goluri (3 cu piciorul drept și 1 cu stângul), o pasă decisivă și se află pe primul loc în echipă la dueluri câștigate: 73 din 133.

A crescut pe terenurile Academiei, a învățat ce înseamnă disciplina și responsabilitatea, a trecut prin împrumuturi care l-au maturizat și s-a întors la Farul cu inima plină. În interviul pentru www.superliga.ro, povestește despre copilărie, regulile care l-au format, idolul Hagi, bucuria golurilor decisive și dorința lui cea mai mare: să câștige campionatul acasă.

Povestea lui cu fotbalul a început datorită tatălui, cel care a văzut în el un potențial și i-a spus mamei să-l ducă la antrenamente. La început a jucat un an la vechiul Farul, iar apoi a ajuns la Viitorul, proaspăt înființat la vremea aceea.

Cum a început povestea ta cu fotbalul?

Mai mult tata a văzut că am potențial, să zic așa, sau a văzut în mine ceva și i-a zis mamei să mă ducă la fotbal.

Ai jucat la ceva club privat înainte să vii la Academie sau cum s-a întâmplat?

Un an am stat la Farul, când era Farul înainte, până să fie fuziunea cu Viitorul. După un an s-a înființat Viitorul și am venit la academie.

Și cum a fost? Îți mai amintești cum au fost primele zile la academie?

Era ceva... care nu părea că e din țară. Și asta m-a făcut să vreau să demonstrez la fiecare antrenament zi de zi.

„Mereu ni se impunea să fim cei mai buni.”

Viața la academie i-a dat o mentalitate specială. „Faptul că mereu ni se impunea să fim cei mai buni… aveam asta implementată în cap și mergeam cu o încredere superioară față de ceilalți.” Perioada aceea a însemnat pentru el disciplină și un echilibru delicat între școală și fotbal. Chiar dacă unele reguli păreau grele atunci, astăzi Tănasă le privește ca pe lecții de viață.

Cum era o zi obișnuită? Adică îmbinați antrenamentele cu școala sau cum se întâmpla? Cum era programul?

Da, păi, în mare parte, școala era pe primul loc când eram mici. Ușor-ușor a început programul să fie mai încărcat din punct de vedere sportiv și școala am lăsat, să zic așa, pe planul 2. Și, în mare parte, ăsta era programul.

Aveați profesori în academie sau mergeați la școală și apoi vă întorceați în academie? Cum se întâmpla?

Da, erau separate, nu aveau neapărat treabă.

Și stăteai aici sau, fiind din Constanța, stăteai acasă?

Am stat o perioadă și acasă, și în hotel.

Și cum a fost viața din hotel?

Cum să fie? Cu reguli, destul de strictă, însă asta cred că m-a format ca om și ca sportiv.

Ce regulă nu-ți plăcea atunci, dar acum îți dai seama că te-a ajutat foarte mult?

Cred că cea cu odihnă.

Nu voiai să te culci devreme?

Nu puteam. Dar asta m-a făcut să pot și să vreau să mă culc devreme pentru a doua zi.

Și acum cum stai cu odihna?

Acum am programul meu. Știu altfel să gestionez programul având, cum am zis, în urmă, obligațiile astea, să zic așa, și acum vine mult mai ușor.

Ce ți-a plăcut cel mai mult din viața de la Academie?

Faptul că mereu ni se impunea să fim cei mai buni. Aveam asta implementată în cap și mergeam cu o încredere superioară, zic eu, față de ceilalți.

Cât de mult crezi că contează acest lucru pentru un copil? Să i se zică de când e mic că e cel mai bun? Nu neapărat că e cel mai bun. E vorba de încredere. Dacă zice cineva că e cel mai bun, ce ai în cap? E vorba de încredere și e normal că dacă ai încredere, poți reuși mai mult.

Vreau să te întreb ce-ți place cel mai mult la tine și la cum joci?

Faptul că sunt, să zic, degajat așa. Nu mă gândesc că pot să greșesc. Mă gândesc că la următoarea fază va fi bine.

Și asta pentru că ai avut acele lecții în academie când erai mic?

100% de la asta e.

„Nu m-am gândit niciodată și nu vreau să mă gândesc la altceva în afară de fotbal.”

Dincolo de fotbal, Academia i-a oferit valori și modele. Răzvan vorbește despre antrenorii care l-au ajutat, despre privirea plină de respect spre Gheorghe Hagi și despre cum încrederea se reconstruiește mereu prin fotbal. Își descrie stilul de joc printr-un singur cuvânt: degajat. „Nu mă gândesc că pot să greșesc. Mă gândesc că la următoarea fază va fi bine.”

E vreun antrenor care simți că ți-a rămas așa în suflet?

Sunt, da. Nu unul, sunt mai mulți care m-au ajutat să mă dezvolt. Fiecare cum a putut și cum a știut, ei m-au ajutat să mă dezvolt.

Cu domnul Hagi ai vreo amintire specială?

Amintiri speciale nu pot să zic că am neapărat cu dânsul, însă de fiecare dată când e aici sau și, când eram mic și când îl vedeam, mă uitam foarte uimit la el știind ce a făcut și cine a fost.

Ți-a povestit tatăl tău despre cum era Hagi când juca?

Normal, cred că orice tată de fotbalist, jucător, a povestit despre dânsul.

E vreun sfat pe care l-ai primit în acești ani și care ți-a rămas așa, ca bază?

Să nu mă demoralizez, să rămân focusat pe ce am de făcut.

Ai avut vreun moment în care ai simțit că pierzi încrederea în tine?

Da, am avut.

Și cum ai restabilit-o?

Tot prin fotbal. În sport, cred că asta ajută cel mai mult.

Te vezi vreodată făcând altceva în afară de fotbal?

Absolut nimic.

Deci întrebarea ce ai fi fost dacă nu era fotbal nu există?

Nu m-am gândit niciodată și nu vreau să mă gândesc.

Care a fost cel mai important lucru pe care simți că l-ai învățat la Academie, dincolo de fotbal? Responsabilitatea, zic eu. Că m-a ajutat mult. Când am stat în Academie, am devenit mult mai responsabil.

Dacă ar fi să le zici ceva unor copii care acum pășesc pentru prima oară în Academie, ce le-ai zice?

Să nu renunțe orice ar fi niciodată.

Trofeele câștigate în copilărie, recunoașterea individuală și sprijinul părinților i-au confirmat că fotbalul este drumul său. Împrumuturile la Gloria și Oțelul l-au ajutat să se maturizeze și să înțeleagă mai bine realitatea din spatele visului.

E vreun moment din copilăria ta care ți-a confirmat că fotbalul este drumul tău pentru totdeauna?

Momentele când câștigam cu echipa trofee... erau o emoție, o bucurie de nu o poți avea în orice altă situație.

Care ți-e cel mai drag trofeu pe care l-ai câștigat până acum?

Cred că nici nu mai știu când, dar am câștigat la un turneu – „cel mai bun jucător” și am fost extrem de fericit.

Părinții tăi când ți-au zis ultima oară că sunt mândri de tine?

Acum câteva zile.

Tu ai fost împrumutat la Oțelul, corect? Și la Gloria. Cum simți că te-au ajutat aceste experiențe?

M-au ajutat că m-am maturizat în primul rând. M-am făcut să îmi dau seama că nu e totul roz și chestia asta m-a maturizat.

„La Farul m-am întors cu inima deschisă.”

Iar acest început de sezon, cum îl vezi?

Niciodată nu-i de ajuns. Mereu trebuie mai mult.

Te așteptai să ai un impact atât de rapid la întoarcerea la Farul?

La asta nu mă așteptam, dar simțeam cumva că trebuie să arăt și aici, la casa mea, că sunt bun.

Ce rol simți că ai acum în echipă?

Un rol de a deschide meciul, de a dezechilibra meciul cumva în favoarea Farului.

Cum a fost revenirea la Farul pentru tine?

Plină de emoții. Crescând aici, plecând aproape 3 ani de aici, când m-am întors e clar că m-am întors cu inima deschisă și dornic să arăt.

Ce vrei să demonstrezi cel mai mult aici, acasă, la tine?

Că sunt cel mai bun.

Iar, apropo de asta, că ești cel mai bun, lumea te laudă pentru claritatea pe care o ai la finalizare, dar tu cum te vezi?

Foarte dinamic și mereu în alergare.

De la serile intense împotriva FCSB-ului și Oțelului, până la golurile decisive și gesturile simbolice, Tănasă trăiește fotbalul la intensitate maximă. Își păstrează concentrarea pe obiectivele imediate, dar visează la campionat.

Poți să ne spui cum ai simțit serile cu FCSB și Oțelul Galați?

După meciul cu FCSB n-am plus să dorm, și după Oțelul, fiind mai devreme, m-am mai calmat, adrenalina a mai scăzut și am reușit să dorm.

Care e cel mai special gol marcat pentru tine?

În toată cariera?

Da.

În vremea de la Oțelul, când am marcat un gol, la ultima fază contra Dinamo.

Ce ai simțit în momentul ăla? Noi nu știm, n-am dat niciodată gol, nu știm cum se simte.

Când știi că un stadion plin se bucură pentru victoria echipei și fiind tu cel care a reușit asta, prin gol, e clar că e o fericire, cum am mai spus, de nedescris și orice altceva n-ar putea să readucă acele emoții.

După golul marcat cu Petrolul, ai dus degetele la urechi? De ce?

Cumva are că nu ascult gurile rele sau hate-ul, să zic așa.

Cât de important e să nu stai să citești știrile, să te uiți pe social media, să nu te afecteze?

E important că nu te încarci cu o energie negativă. Trebuie să fii pozitiv, să n-ai nicio treabă cu chestiile de genul. Să încerci să n-ai.

Care este obiectivul tău personal pentru acest sezon?

În primul rând, să am câte mai multe reușite, indiferent că e gol sau pasă de gol, asta fiind personal, și, cu echipa, să ne atingem obiectivele.

Și după ce îți atingi obiectivele cu Farul, unde te vezi jucând în continuare? În ce campionat te-ai vedea?

Oricare din țară, din România, cred că se gândește mereu să plece la mai bine. Oriunde e mai bine, acolo va fi.

Care e cel mai mare vis al tău în fotbal?

Să câștig campionatul, momentan.

Ce ar însemna să câștigi campionatul acasă?

Clar, ceva ce nu cred că va mai putea fi depășit de-a lungul carierei.

Cu un început de sezon în care a adunat deja patru goluri și două pase decisive, Răzvan Tănasă trăiește momentul pe care l-a așteptat încă din copilărie. A crescut la Academia Hagi, s-a maturizat prin experiențele împrumuturilor și s-a întors la Farul cu dorința de a demonstra că „e cel mai bun”. Următoarea provocare pentru mijlocașul de 22 de ani vine pe 28 septembrie, când Farul va înfrunta Unirea Slobozia, iar Tănasă va avea din nou șansa să arate că poate face diferența în Superliga.