Alin Roman este unul din cei mai buni jucători ai acestui sezon, din Superliga. Cât de importantă este contribuția sa la traseu solid al UTA-ei din acest sezon este indicat și de faptul că la ora actuală mijlocașul ofensiv de 32 de ani este cel mai bun pasator din Superliga, cu 13 assist-uri. Roman a fost unul din cei mai buni jucători din generația sa, dar cariera sa a însemnat la un moment dat o stagnare la nivel inferior, în Austria. Timișoreanul s-a ambiționat însă să-și demonstreze valoarea. A revenit în Superliga, acolo unde impresionează prin reușite și seriozitate.
- De-a lungul vremii, o serie de jucători au evoluat atât la Timișoara, cât și la Arad. Tu, acum, ești un timișorean foarte iubit la Arad! Ai pornit spre fotbalul mare printr-o generație foarte promițătoare, cea de la LPS Banatul. Ce îți aduci aminte de acea echipă?
- Îmi aduc aminte cu mare drag de tot ce s-a întâmplat pe acolo până la 16 ani. Apoi am tot fost împrumutați, eram fotbaliști de perspectivă, despre care se spera că se vor lua mulți bani. De aceea până la 21 de ani am fost legitimat la mai multe formații. În rest, îmi amintesc cu drag, cum am zis, de tot, de cum ne-a crescut Cristi Petcu. Din punctul meu de vedere, el este cel mai bun antrenor, pentru acel ciclu care ne-a dus pe noi până la 16 ani. În rest, nu a antrenat la seniori, nu pot să-mi dau cu părerea, deși cred că ar putea să o facă. Pentru a crește generații, cred că este cel mai bun din țară. A și dovedit asta de multe ori. El ne-a creat. Nu eram chiar toți timișoreni, eram mulți și din împrejurimi. Ne-a făcut o echipă nu bună, ci foarte bună. Dacă am fi avut continuitate mai mare la seniori, sunt convins că ajungeam mai mulți la echipe importante.
- Poate nici contextul Timișoarei fotbalistice nu v-a ajutat. Tocmai se destrăma Politehnica din era BkP…
- Da, posibil. Nu știu ce colaborare avea LPS Banatul sau Avicola Buziaș (clubul la care a trecut de la LPS-n.n. ) cu Poli. Posibil să fi avut o continuitate acolo. Dar, nu a fost să fie. S-au pierdut câțiva jucători… Țin legătura cu ei.
- Singurul care a ajuns la nivel foarte bun este Steliano Filip. Care jucător din acea generație ar fi meritat mai mult?
- Sunt mulți… Aș zice de Cosovanu, Trițoiu, Birău, Anițoiu… Chiar și Vaștag, dacă avea mai mare grijă de cariera lui. El a și făcut pasul spre prima ligă, a și jucat parcă un sezon întreg la Viitorul. Dobrosavlevici a reușit să ajungă în prima divizie. Eu sunt convins că din nucleul de bază, șapte-opt jucători puteau să atingă un nivel înalt. Am avut performanțe la acel nivel, am ajuns la nivel european, la Paris, prin Cupa Danone. Am ajuns pe locul 2, cred…
"Parcă nu mai aveam nici susținere… "
- Ai umblat la multe cluburi, ai jucat în străinătate. Cum de s-a derulat cariera ta în acest fel? Uite, ai niște calități pe care lumea ți le apreciază acum…
- La mine este foarte simplu. Am mai spus, am avut niște probleme de sănătate. Trăgeam de mine, dar aveam probleme cu spatele și nu mă regăseam, nu mă puteam antrena. Au fost momente când nu mi-au ieșit pașii nici mie. Tot împrumutat… Eram într-un picaj, mai ales după perioada de la Dinamo. Am debutat atunci în prima ligă, dar nu știu ce s-a întâmplat. De-acolo a început impasul. Nu mă mai regăseam. După ce s-a încheiat contractul cu Avicola Buziaș, parcă nu mai aveam nici susținere. Am ieșit de sub regula UNDER, nu am beneficiat prea mult de ea. Nu eram un jucător interesant, nu prea dovedisem multe, nu aveam cine să mă ajute. Am luat decizia de a mă lăsa de fotbal într-un fel. Aveam 22 de ani, am plecat în Austria. Am ajuns în liga a șaptea printr-o conjunctură, prin intermediul unor prieteni.
Roman, Alin
32
Meciuri jucate
31
Meciuri titular
7.29
Rating
8
Clasament
418
Frecvența cu care înscrie
6
Goluri
101
Șuturi
35
Șuturi pe poartă
0/0
Penalty-uri marcate
1/10 (10%)
Goluri din lovitură liberă
121
Cornere
5
Goluri din interiorul careului
1
Goluri din afara careului
1
Goluri cu stângul
5
35/66 (53%)
Dribleuri reușite
"Mergeam 50 de kilometri pe zi cu bicicleta "
- Cum a fost acolo?
- Eram obișnuit cu antrenamentele zilnice. Eram plătit să joc fotbal, dar era nivelul foarte scăzut. Antrenamentele erau maxim de trei ori pe zi. Am început să mă pregătesc, parcă era un vis urât. Am zis că trebuie să fac ceva, eram încă tânăr. Chiar Cristi Petcu mi-a dat un sfat foarte bun. Mi-a zis să fac un exercițiu de imaginație, să mă gândesc cum ar fi să ajung la 30 de ani și să-mi dau seama că am dat cu piciorul la tot. El m-a resuscitat prin niște cuvinte simple. Am stat cinci ani în Austria, din care patru sezoane în liga a doua. La liga a șaptea nu făceam antrenamente multe. Mi-am luat o bicicletă și mergeam zilnic cu ea cam 50 de kilometri. Apoi am făcut pasul la profesioniști în Liga 2.
- Ce te-a determinat să revii în România?
- Bănuiesc că doreai, vorba aceea, să arăți că nu ți-ai spus ultimul cuvânt. Am vrut totuși să fiu cunoscut în Superliga. Am muncit destul de mult, știam că am tot ce trebuie pentru a juca la prima ligă. A trebuit probabil să trec prin anumite etape…
"Adrian Mihalcea și staff-ul îmi oferă liniștea de care am nevoie"
- Se poate spune că anul acesta de la UTA este cel mai bun sezon la seniori?
- Da, având în vedere locul din clasament și felul în care jucăm… Am avut statistici foarte bune și în primul an când am promovat cu Leo Grozavu la Politehnica Iași, pentru un mijlocaș de creație. Acum mă simt foarte bine, sunt acasă, am familia la Arad. antrenorul Adrian Mihalcea și staff-ul îmi oferă liniștea și încrederea de care am nevoie.
- Cât a contat aportul lui Adrian Mihalcea în parcursul tău? Cum îl vezi ca antrenor? Am impresia că este și un bun motivator.
- Da, simte foarte bine jucătorii și de-asta zic că m-a citit foarte bine. De aceea îmi oferă liniștea de care am nevoie să pot da randamentul de care și el și echipa au nevoie. Este un antrenor foarte bun, într-o continuă creștere. M-a ajutat mult, se vede și prin realizările mele din acest campionat. Păstrând proporțiile, cariera ta se aseamănă cu cea a celebrului Jamie Vardy, ai făcut ascensiunea spre fotbalul mare mai târziu.
- Luând în calcul experiența și alegerile tale din anumite momente, ce l-ai sfătui pe un tânăr jucător? Cum să-și gestioneze cariera? Ce i-ai spune să-l motivezi ca să vadă în tine un exemplu?
- Nu sunt cel mai bun motivator… Îmi place să-i cresc, am lângă mine jucători din academie, mă-nțeleg bine cu ei. Fiind aici cu ei la UTA, cu mulți fotbaliști proveniți din academie, este de-ajuns că sunt lângă ei și văd programul meu sau al lui Ovidiu Popescu, al lui Costache (plecat la începutul lunii martie de la UTA-n.n. ) , un fotbalist foarte serios. Prin ce văd că fac, că vin cu o oră înainte, că stau la recuperare, la masaj, prin modul în care îmi fac treaba îi pot ajuta. De asta ai nevoie, nimic mai mult, să respecți programul și modul de antrenament. Este simplu. Când este fotbal, este fotbal. Când ai plecat de aici, este viața normală pe care fiecare o are. Sunt lucruri aproape mecanice, cotidiene. Trebuie să ai o alimentație corectă, să știi ce mănânci înainte și după antrenament. Cred că să mă vadă jucând constant la 28-29 de ani și mai târziu, cu randamentul oferit, după problemele prin care am trecut, cred că este cel mai bun exemplu.
"Nu există un vis mai mare decât cel de a juca la națională"
- Primești foarte multe aprecieri de la oameni din lumea fotbalului. Aș aminti faptul că ești lăudat constant de Mihai Stoica, de la FCSB. Merg mai departe și, luând în calcul recenta convocare a colegului Marius Coman la echipa națională, te-aș întreba dacă mai crezi în șansa ta de a auzi măcar o dată imnul, ca jucător, la un meci al României?
- Este visul meu, de când m-am apucat de fotbal. Aș fi cel mai fericit să fiu chemat la națională, pentru asta m-am apucat de acest sport. Era superbă senzația când venea naționala României la Timișoara și cânta tot stadionul. Când te apuci de fotbal, te apuci din plăcere și dragoste, nu te gândești la lucrurile materiale. Și asta nu dispare. Nu cred că există un vis mai mare în fotbal decât cel de a juca la echipa națională. Nu renunț, am să muncesc în continuare pentru asta. Este clar că e greu, știu ce jucători sunt pe acest post și îi respect. Pe mulți îi știu și personal. I-am mulțumit mereu dlui Stoica pentru aprecieri, au fost și alți oameni din fotbal care m-au apreciat sau foști fotbaliști. Vreau să le mulțumesc fiindcă în cele din urmă îmi apreciază munca.
Alin Roman este unul din cei mai buni jucători ai acestui sezon, din Superliga. Cât de importantă este contribuția sa la traseu solid al UTA-ei din acest sezon este indicat și de faptul că la ora actuală mijlocașul ofensiv de 32 de ani este cel mai bun pasator din Superliga, cu 13 assist-uri. Roman a fost unul din cei mai buni jucători din generația sa, dar cariera sa a însemnat la un moment dat o stagnare la nivel inferior, în Austria. Timișoreanul s-a ambiționat însă să-și demonstreze valoarea. A revenit în Superliga, acolo unde impresionează prin reușite și seriozitate.
- De-a lungul vremii, o serie de jucători au evoluat atât la Timișoara, cât și la Arad. Tu, acum, ești un timișorean foarte iubit la Arad! Ai pornit spre fotbalul mare printr-o generație foarte promițătoare, cea de la LPS Banatul. Ce îți aduci aminte de acea echipă?
- Îmi aduc aminte cu mare drag de tot ce s-a întâmplat pe acolo până la 16 ani. Apoi am tot fost împrumutați, eram fotbaliști de perspectivă, despre care se spera că se vor lua mulți bani. De aceea până la 21 de ani am fost legitimat la mai multe formații. În rest, îmi amintesc cu drag, cum am zis, de tot, de cum ne-a crescut Cristi Petcu. Din punctul meu de vedere, el este cel mai bun antrenor, pentru acel ciclu care ne-a dus pe noi până la 16 ani. În rest, nu a antrenat la seniori, nu pot să-mi dau cu părerea, deși cred că ar putea să o facă. Pentru a crește generații, cred că este cel mai bun din țară. A și dovedit asta de multe ori. El ne-a creat. Nu eram chiar toți timișoreni, eram mulți și din împrejurimi. Ne-a făcut o echipă nu bună, ci foarte bună. Dacă am fi avut continuitate mai mare la seniori, sunt convins că ajungeam mai mulți la echipe importante.
- Poate nici contextul Timișoarei fotbalistice nu v-a ajutat. Tocmai se destrăma Politehnica din era BkP…
- Da, posibil. Nu știu ce colaborare avea LPS Banatul sau Avicola Buziaș (clubul la care a trecut de la LPS-n.n. ) cu Poli. Posibil să fi avut o continuitate acolo. Dar, nu a fost să fie. S-au pierdut câțiva jucători… Țin legătura cu ei.
- Singurul care a ajuns la nivel foarte bun este Steliano Filip. Care jucător din acea generație ar fi meritat mai mult?
- Sunt mulți… Aș zice de Cosovanu, Trițoiu, Birău, Anițoiu… Chiar și Vaștag, dacă avea mai mare grijă de cariera lui. El a și făcut pasul spre prima ligă, a și jucat parcă un sezon întreg la Viitorul. Dobrosavlevici a reușit să ajungă în prima divizie. Eu sunt convins că din nucleul de bază, șapte-opt jucători puteau să atingă un nivel înalt. Am avut performanțe la acel nivel, am ajuns la nivel european, la Paris, prin Cupa Danone. Am ajuns pe locul 2, cred…
"Parcă nu mai aveam nici susținere… "
- Ai umblat la multe cluburi, ai jucat în străinătate. Cum de s-a derulat cariera ta în acest fel? Uite, ai niște calități pe care lumea ți le apreciază acum…
- La mine este foarte simplu. Am mai spus, am avut niște probleme de sănătate. Trăgeam de mine, dar aveam probleme cu spatele și nu mă regăseam, nu mă puteam antrena. Au fost momente când nu mi-au ieșit pașii nici mie. Tot împrumutat… Eram într-un picaj, mai ales după perioada de la Dinamo. Am debutat atunci în prima ligă, dar nu știu ce s-a întâmplat. De-acolo a început impasul. Nu mă mai regăseam. După ce s-a încheiat contractul cu Avicola Buziaș, parcă nu mai aveam nici susținere. Am ieșit de sub regula UNDER, nu am beneficiat prea mult de ea. Nu eram un jucător interesant, nu prea dovedisem multe, nu aveam cine să mă ajute. Am luat decizia de a mă lăsa de fotbal într-un fel. Aveam 22 de ani, am plecat în Austria. Am ajuns în liga a șaptea printr-o conjunctură, prin intermediul unor prieteni.
Roman, Alin
32
Meciuri jucate
31
Meciuri titular
7.29
Rating
8
Clasament
418
Frecvența cu care înscrie
6
Goluri
101
Șuturi
35
Șuturi pe poartă
0/0
Penalty-uri marcate
1/10 (10%)
Goluri din lovitură liberă
121
Cornere
5
Goluri din interiorul careului
1
Goluri din afara careului
1
Goluri cu stângul
5
35/66 (53%)
Dribleuri reușite
"Mergeam 50 de kilometri pe zi cu bicicleta "
- Cum a fost acolo?
- Eram obișnuit cu antrenamentele zilnice. Eram plătit să joc fotbal, dar era nivelul foarte scăzut. Antrenamentele erau maxim de trei ori pe zi. Am început să mă pregătesc, parcă era un vis urât. Am zis că trebuie să fac ceva, eram încă tânăr. Chiar Cristi Petcu mi-a dat un sfat foarte bun. Mi-a zis să fac un exercițiu de imaginație, să mă gândesc cum ar fi să ajung la 30 de ani și să-mi dau seama că am dat cu piciorul la tot. El m-a resuscitat prin niște cuvinte simple. Am stat cinci ani în Austria, din care patru sezoane în liga a doua. La liga a șaptea nu făceam antrenamente multe. Mi-am luat o bicicletă și mergeam zilnic cu ea cam 50 de kilometri. Apoi am făcut pasul la profesioniști în Liga 2.
- Ce te-a determinat să revii în România?
- Bănuiesc că doreai, vorba aceea, să arăți că nu ți-ai spus ultimul cuvânt. Am vrut totuși să fiu cunoscut în Superliga. Am muncit destul de mult, știam că am tot ce trebuie pentru a juca la prima ligă. A trebuit probabil să trec prin anumite etape…
"Adrian Mihalcea și staff-ul îmi oferă liniștea de care am nevoie"
- Se poate spune că anul acesta de la UTA este cel mai bun sezon la seniori?
- Da, având în vedere locul din clasament și felul în care jucăm… Am avut statistici foarte bune și în primul an când am promovat cu Leo Grozavu la Politehnica Iași, pentru un mijlocaș de creație. Acum mă simt foarte bine, sunt acasă, am familia la Arad. antrenorul Adrian Mihalcea și staff-ul îmi oferă liniștea și încrederea de care am nevoie.
- Cât a contat aportul lui Adrian Mihalcea în parcursul tău? Cum îl vezi ca antrenor? Am impresia că este și un bun motivator.
- Da, simte foarte bine jucătorii și de-asta zic că m-a citit foarte bine. De aceea îmi oferă liniștea de care am nevoie să pot da randamentul de care și el și echipa au nevoie. Este un antrenor foarte bun, într-o continuă creștere. M-a ajutat mult, se vede și prin realizările mele din acest campionat. Păstrând proporțiile, cariera ta se aseamănă cu cea a celebrului Jamie Vardy, ai făcut ascensiunea spre fotbalul mare mai târziu.
- Luând în calcul experiența și alegerile tale din anumite momente, ce l-ai sfătui pe un tânăr jucător? Cum să-și gestioneze cariera? Ce i-ai spune să-l motivezi ca să vadă în tine un exemplu?
- Nu sunt cel mai bun motivator… Îmi place să-i cresc, am lângă mine jucători din academie, mă-nțeleg bine cu ei. Fiind aici cu ei la UTA, cu mulți fotbaliști proveniți din academie, este de-ajuns că sunt lângă ei și văd programul meu sau al lui Ovidiu Popescu, al lui Costache (plecat la începutul lunii martie de la UTA-n.n. ) , un fotbalist foarte serios. Prin ce văd că fac, că vin cu o oră înainte, că stau la recuperare, la masaj, prin modul în care îmi fac treaba îi pot ajuta. De asta ai nevoie, nimic mai mult, să respecți programul și modul de antrenament. Este simplu. Când este fotbal, este fotbal. Când ai plecat de aici, este viața normală pe care fiecare o are. Sunt lucruri aproape mecanice, cotidiene. Trebuie să ai o alimentație corectă, să știi ce mănânci înainte și după antrenament. Cred că să mă vadă jucând constant la 28-29 de ani și mai târziu, cu randamentul oferit, după problemele prin care am trecut, cred că este cel mai bun exemplu.
"Nu există un vis mai mare decât cel de a juca la națională"
- Primești foarte multe aprecieri de la oameni din lumea fotbalului. Aș aminti faptul că ești lăudat constant de Mihai Stoica, de la FCSB. Merg mai departe și, luând în calcul recenta convocare a colegului Marius Coman la echipa națională, te-aș întreba dacă mai crezi în șansa ta de a auzi măcar o dată imnul, ca jucător, la un meci al României?
- Este visul meu, de când m-am apucat de fotbal. Aș fi cel mai fericit să fiu chemat la națională, pentru asta m-am apucat de acest sport. Era superbă senzația când venea naționala României la Timișoara și cânta tot stadionul. Când te apuci de fotbal, te apuci din plăcere și dragoste, nu te gândești la lucrurile materiale. Și asta nu dispare. Nu cred că există un vis mai mare în fotbal decât cel de a juca la echipa națională. Nu renunț, am să muncesc în continuare pentru asta. Este clar că e greu, știu ce jucători sunt pe acest post și îi respect. Pe mulți îi știu și personal. I-am mulțumit mereu dlui Stoica pentru aprecieri, au fost și alți oameni din fotbal care m-au apreciat sau foști fotbaliști. Vreau să le mulțumesc fiindcă în cele din urmă îmi apreciază munca.
