Până va obține licența Pro, care să-i permită să fie antrenor principal, fostul mijlocaș se mulțumește să contribuie ”din umbră” la performanțele reușite de FCSB. „Nu am niciun regret, pentru că sunt aici și mă bucur că echipa câștigă și toată lumea-i fericită”, a spus cu sinceritate Pintilii, în primul interviu acordat după cucerirea titlului.

Succesul din Superliga a completat un sezon excelent al roș-albaștrilor, care au reușit un parcurs remarcabil și în Europa League. Despre toate acestea, dar și despre momentele dificile - care, da, au existat - ne-a vorbit la baza din Berceni.

Mihai, felicitări! Ultima oară când ne-am văzut era după precedentul trofeu, tot aici...
Și să vii și la anul! Să vii în fiecare an atunci, să fie bine pentru la anul. Mulțumim frumos!

Un an mai târziu, încă un trofeu. Se adună. Se adună acolo...
Satisfacția mai mare clar e campionatul, dar satisfacția pentru noi, staff-ul, e Europa. Ce-am reușit în Europa anul ăsta, pentru mine, ce-au reușit băieții, de fapt, e ceva deosebit. Și asta, acumulat cu câștigarea campionatului, a făcut ca anul să fie perfect.

Doar că pentru ca să ajungi cât mai bine în Europa, trebuie și cât mai bine în campionat, ca să prinzi un loc mai bun.
Îți oferă un culoar mult mai bun pentru a ajunge în cupele europene. Și clar, asta a făcut diferența. Ne bucurăm, dar fericirea-i mare. Fericirea-i mare, mai ales când ai făcut niște rezultate în Europa și chiar și noi, staff-ul, să fim serioși, nu ne așteptam la performanța pe care am avut în Europa.

La început, când erați în Europa, foarte multe meciuri, calificări, rezultate bune, în campionat un pic ați rămas în urmă. Sigur, erau și niște restanțe, era un pic înșelător clasamentul, dar ați început așa. Ai avut ceva emoții atunci?
Da, au fost emoții, că asta vorbeam. Pentru că neglijam campionatul și echipele fruntașe, cum erau atunci, deja au luat o distanță. Și ți-era frică că nu mai ajungi să prinzi play-off-ul. Asta era teama noastră. Pentru că dacă ajungi în play-off, eu am zis tot timpul, e alt campionat, altă mâncare de pește. Și asta s-a demonstrat în ultimii doi ani de zile, pentru că nu contează pe ce loc ești în play-off. Pleci de la aceleași puncte, ai câștigat 3, 4, 5 meciuri, deja poți să te consideri campion.

Și voi ați rezolvat tot în play-off.
Am rezolvat, da. N-am pierdut în play-off. Ăsta e un lucru senzațional, să nu pierzi în play-off niciun meci cu echipele cele mai bune din campionat. Aici se face diferența, cred.

A fost mai greu sezonul ăsta sau cel trecut?
Eu cred că anul trecut a fost mai greu. În ultima etapă ai luat bătaie 4-0, Rapid s-a apropiat, toată lumea o vedea pe Rapid favorită. Când ai 4-0 într-un derby cu Rapid, îți dă un pic de teamă. Începe play-off-ul, să nu începi prost. Și a început foarte bine, dar emoțiile au fost mult mai mari. Știi cum e, când nu câștigi 9 ani campionatul, parcă satisfacția e mai mare când câștigi primul titlu. Și acum e bucurie mare, dar am știut să petrecem anul trecut, o facem din nou și ne bucurăm. Dar satisfacția a fost anul trecut mult mai mare.

Ai dansat și tu la Cluj, ca Vali Crețu?
Nu există. Nu, ca Vali Crețu nu, că nu poate să danseze nimeni. E unic. Dar ce energie are el? Nu există. Dar ne-am bucurat și s-a luat o presiune de pe noi. Oricum, era greu să pierdem campionatul, dar așteptam să se termine mai repede, să nu mai fim stresați.

Acum presiunea e că trebuie un nou campionat. Nu mai merge altceva.
Ca și în anii precedenți. Eu cred că tot timpul la clubul acesta s-a dorit campionatul. Că nu s-a putut, că am terminat pe locul 2 în 8 ani de zile sau 7 ani de zile, s-a încercat. Acum că avem posibilitatea să câștigăm și să mergem din an în an să luăm campionatul, ar fi senzațional. Și cred că ăsta e obiectivul la acest club în fiecare an, să luăm campionatul. Nu există locul 2, locul 3. Dar important e de cine dai. Important e tu să fii pregătit și să dai tot.

Mihai, când ai acceptat această provocare așa, pe neașteptate pentru toată lumea, credeai că vei rezista atât?
Nu. Și nu credeam că putem avea aceste performanțe. Eu trecând în spate cu niște antrenori, care aveau calitate, erau buni, dar n-au reușit, n-au performat. Și acum să ai rezultatele astea, mi se pare că se poate. Deci nu există nu se poate. Mă gândeam la un moment dat „dom'le, nu e, nu, n-ai cum, nu poți să câștigi campionatul aici!”. Dar se poate, pentru că au un grup senzațional acești băieți și merită tot respectul.

Se simte tot timpul când vii aici, că e o atmosferă plăcută.
Indiferent ce se vorbește, ce face nea Gigi, indiferent ce se întâmplă în clubul ăsta, e un club foarte mare, dar dacă tu formezi un grup bun și ai jucători cu calitate și care se pregătesc nu bine, ci foarte bine, n-ai cum să nu câștigi, n-ai cum să nu performezi. Pentru că făcând ceea ce le prezinți la antrenamente, la vizionare, despre adversar, e imposibil, e imposibil. Pentru că ei își doresc. Își doresc și se vede în teren. Nu renunță niciodată. Și asta pleacă de la antrenamente, pentru că dau 100% la antrenamente. Că prinde unul o zi proastă, se compensează.

Da, asta se vede și din afară, să știi, foarte bine și cred că ăsta este meritul principal al vostru, al echipei tehnice. Apropos, cum e relația ta cu Elias?
Am mai zis-o și anul trecut. Deja ne cunoaștem, știm fiecare ce probleme are, când e supărat, când nu e supărat. E o relație extraordinară. E ca un frate. Chiar suntem bine, ne înțelegem de minune toți care suntem în vestiar, la staff, nu avem nicio problemă unul cu altul. Deja ne cunoaștem, că avem 2 ani, 2 ani și un pic, de când suntem împreună, nu mai ai nevoie de nimic.

Asculți declarațiile patronului după meciuri?
Nu vreau să le ascult, dar inevitabil le asculți. Povestesc jucătorii în vestiar, mai vine cineva, îți mai pune pe televizor, ia uite, ai văzut pe TikTok ce a zis Nea Gigi? E o plăcere să-l asculți.

Da, până la urmă și când sunt rezultate, și cum au fost rezultate, e mai ușor de gestionat.
Nici nu trebuie să te mai gândești. Da, e Nea Gigi. Îl știm deja de atâția ani de zile, pe noi chiar nu ne mai afectează cu nimic. Ne bucurăm că iese să-și facă talentul.

Acum e o întrebare dificilă. Ai un mic regret că nu poți să-ți treci 100% în CV titlurile?
Nu, pentru că ăsta e cursul. Eu m-am apucat de școală, am terminat școala, mă bucur că am licența A și sunt antrenor secund. Până nu ai licența Pro... Nu am niciun regret, pentru că sunt aici și mă bucur că echipa câștigă și toată lumea-i fericită. Atâta timp cât aduci trofee, ai performanțe, inevitabil te bucur și tu că ai succesul tău. E important ca echipa asta să meargă cât mai bine, să luăm campionatele și n-am nicio problemă dacă stăm în spate ceilalți. Nicio problemă.

Sunt puțini cei care au curajul să spună asta și să-și asume asta și să o spună așa deschis.
Da, mi-am asumat asta de când m-am lăsat de fotbal.

E cu atât mai meritoriu din punctul meu de vedere ceea ce faceți voi. O spun fără să fiu fan FCSB, de exemplu. Dar chiar eu trebuie respectată munca voastră.
Mulțumesc frumos! Sincer, zic că nu am nicio problemă și nici nu o să am. Dumneze le așază pe toate. Indiferent cum. Mai devreme sau mai târziu, că nu se gândea nimeni că dacă sunt antrenor secund sau delegat, cum am fost anul trecut, luăm campionatul. Eu mă bucur de moment, de performanța care o faci, de bucuria sutelor, miilor de suporteri. Unde mergem în țară, se umple stadionul. Și satisfacția asta nu-ți o ia nimeni. Și când mergi, faci poze la autocare, în deplasări, în străinătate, biletele pe care ți le cere lumea... Satisfacția asta nu și-o ia nimeni. Un campionat îl câștigi. La anul poate nu-l mai câștigi. Lumea poate să te înjure peste un an, doi. Dar ce-ai făcut rămâne. Și va rămâne în istorie.

Așa e. Titlurile consecutive oricum sunt foarte rare. Dacă mai vine și al treilea...
Deja dăm peste cap multe. Să dea Dumnezeu!

Satisfacția mai mare ca antrenor decât ca jucător când ai trăit aceleași performanțe?
E diferit. Clar e diferit. Când ești jucător, ai două ore, vii, faci antrenament, pleci acasă. Când stai aici și vezi ce muncă e în spate și cu câți oameni lucrezi și cu jucători, cu caractere diferite, e mult mai greu. Și de asta satisfacția e mult mai mare. Presiunea pe care o ai... Că asta vorbeam la meci cu MM, cu Elias, când stăteam la Cluj, când juca Craiova cu CFR, așa presiune și așa intensitate am avut noi, care nu jucam, dar așteptam un rezultat care să ne avantajeze pe noi, să ne elibereze și ne-a eliberat. De asta zic, satisfacția e mult mai mare când ești antrenor.

Foarte frumoasă și hora voastră din restaurant de la Cluj de acolo, așa spontană, și cea de după goluri, care a devenit o tradiție deja. Spune multe despre echipă, chiar dacă probabil vor mai veni și momente dificile. E nevoie de jucători? Asta te mai întreb. Ce urmează? Mai vin jucători? Ce faceți?
Aici tot timpul va fi (nevoie de jucători - n.r). Trebuie. Sunt lucruri normale. Când vrei performanță, clar trebuie să aduci tot timpul concurență. Și clar e nevoie de jucători. Nea Gigi hotărăște, cu MM. Noi suntem aici pregătiți pentru a ne bate din nou la campionat.

Deja te gândești doar la Champions League acum?
Da, e un vis. Dar, dacă mă întrebi personal, pentru mine, ce am făcut anul ăsta și în Europa League e perfect pentru noi. Clar, în Champions League sunt alți bani, altă distracție. Dar decât să te duci să te faci de râs, prefer în Europa cu niște echipe bune, cum a fost anul acesta, și atunci performanța e mult mai mare și satisfacția ta e mult mai mare. Ok, într-adevăr, oricine își dorește, și eu îmi doresc să ajungem, dar să faci ceva. Dar dacă te duci și nu faci, atunci parcă te înmoi. Te bagă sub pământ 5 metri și parcă greu mai ieși de acolo. Așa, când ai rezultate cu echipe bune, te ridică și pe tine, plus că jucătorii și-au luat experiența cel mai mult din meciurile din Europa. Calitate și, în plus, au văzut și ei că pot să se bată cu oricine.

A fost vreun moment dificil sezonul ăsta? Pe care să-l simți așa privind în urmă...
Da, asta am zis cu play-off-ul, că ne era teamă că nu prindem play-off-ul. Pentru că deja toate echipele din față câștigau, noi ne încurcam, Europa ne trăgea, intrai în campionat, nu mergeai bine, ceva se întâmpla și ziceam „nu merge, nu merge”.

Dar, altfel, știi când a fost ultima înfrângere în campionat?
La Botoșani, restanță. Nu a vorbit nimeni de asta, că avem 20 ceva de meciuri de când n-am mai pierdut. Dar nu contează, lucrurile astea nu se văd. Important e, la final, și am zis tot timpul, când ridici trofeul satisfacția e imensă.