Născută în satul Mățău, comuna Mioarele, județul Argeș, Ioana Bălăceanu a început fotbalul la doar 8 ani, la clubul „Dinicu Golescu“ din Câmpulung. A jucat 5 ani alături de băieți, apoi a ajuns la Cluj, într-o echipă de fotbal feminin. De atunci, drumul ei a fost mereu în urcare. A trecut prin reprezentativele de juniori ale României, apoi a debutat la senioare la doar 17 ani.

Alături de Olimpia Cluj a câștigat titluri de campioană, Cupa României și a jucat în preliminariile UEFA Women's Champions League. 

În iunie 2024, Farul Constanța a anunțat transferul ei, iar Ioana s-a integrat imediat la campioana Superligii Feminine. Anul trecut a fost desemnată jucătoarea sezonului regular,  iar în acest sezon a bifat deja 5 goluri în 12 etape. Astăzi, Ioana continuă să crească într-un ritm impresionant, rămânând una dintre vocile și fețele importante ale fotbalului feminin românesc.

De la ce vârstă joci fotbal?

De la opt ani într-un cadru organizat. Cu mingea mă joc de când am început să merg.

Și care era visul tău de atunci când ai început să te joci cu mingea?

Păi, ca să fiu sinceră, atunci nu prea gândeam eu atât de departe. Era plăcerea mea să mă joc cu mingea cu băieții în parc, în curtea școlii. Iar când am început să merg la băieți într-un cadru organizat, mi-am dorit să ajung cât mai sus.

Ce ai învățat din această joacă cu băieții? 

A fost diferit. Când eram la băieți, totul era mai competitiv, mai multă agresivitate, iar atunci când am făcut pasul spre echipă de fotbal feminin, mi se părea cumva mai lejer, un ritm mai scăzut. Și eram foarte agresivă la început, fiind cu băieții. Așa eram și cu fetele. Până m-am controlat, a fost puțin greu pentru mine. 

Dar simți că te-a ajutat ceva din jocul cu băieții?

Da, la început m-a ajutat foarte mult, însă pe parcurs, fiind într-o echipă de fete, m-am mulat după stilul nostru de joc.

Când ai realizat că fotbalul e pentru tine mai mult decât un joc?

Când a venit timpul să iau o decizie de a pleca destul de departe de casă pentru a-mi urma visul.

Fotbalul în contextul familiei tale ce a însemnat? 

Complicat. Părinții mei la început nu erau prea mult de acord. Ei credeau că e doar o nebunie a unui copil imatur, să zic așa. Însă atunci când am fost nevoită să fac o alegere și-au dat și ei seama că probabil ăsta este drumul meu în viață.

Ți-au zis vreodată de atunci „Ai avut dreptate Ioana. E bun drumul ăsta?” 

Mama, să zic așa, cumva m-a susținut, chiar dacă nu îi plăcea atât de mult. Tata era la modul „Las-o să facă că-i trece.” Până la urmă, ți-am zis, au fost de acord și cred că acum sunt fericiți și eu sunt împlinită pe partea asta. 

Și cum s-a făcut când nu ți-a trecut? 

Cred că mi-a plăcut atât de mult încât nu am putut să renunț. E normal, la un moment dat am vrut să renunț atunci, la băieți când jucam, dar am rezistat câteva zile fără să mă duc la antrenament și atunci mi-am dat seama că pe drumul ăsta trebuie să merg.

Cât timp ai jucat la băieți?

Am jucat 5 ani și după m-am transferat la Cluj.

La Cluj, la Olimpia? 

Da.

Și ai și câștigat campionatul cu Olimpia?

Am câștigat campionate. Am stat timp de 7 ani la Olimpia Cluj. 

Deci când ai venit la Farul, erai deja obișnuită cu campionate, cu Champions League?

Da. Am venit cu un campionat în minus, că acum două sezoane tot Farul, în prezent, echipa mea a luat campionatul și am venit aici să-mi continui treaba și să obțin cât mai multe trofee.

Cum e fotbalul la malul mării?

A fost o schimbare destul de mare, însă eu cred că m-am acomodat destul de bine și pentru mine a fost o alegere bună.

Mai știai fete și din cadrul naționalei, nu? 

Da. Știam fete și de la echipa națională. Cu unele am jucat împreună și la Cluj, iar cu restul nu a fost niciun fel de problemă ca să ne împrietenim și să ne cunoaștem. 

Cum este viața într-o echipă de fotbal feminin?

Să zic așa, liniștită. Eu așa consider.

Poți să ne spui care e cel mai frumos moment pe care l-ai trăit în tricoul Farului? 

Cred că atunci când am venit la Constanța și am jucat în Champions League. Au fost și primele mele meciuri în tricoul Farului. 

Și cel mai frumos moment din toată cariera ta până aici?

Cel mai frumos moment a fost calificarea la un turneu cu echipa națională U19, după, debutul la senioare. Mai multe momente și cred că și cu echipa de club, cu Clujul, când ne-am dus mai departe în Champions League. 

Și cel mai dificil moment care a fost? 

Cred că sunt momentele în care nu am reușit să ne calificăm mai departe la echipa națională.

Și ce ți-ai zis în momentele alea?

Adică depinde doar de noi. Trebuie să muncim mai mult și să ne ridicăm la un nivel mult mai înalt.

Cum e să auzi imnul României cântând, tu fiind pe teren, cu tricou naționalei pe tine?

Este un sentiment de nedescris. Adică clar simt toate emoțiile în acele momente, însă sunt mândră că aud imnul și eu fiind îmbrăcată în tricou echipei națională. Adică reprezintă toată țara și pentru mine contează foarte mult. 

Ai vreun sfat pentru fetițele care își doresc și ele să fie așa ca tine? 

Dacă vor să facă sport să se ducă la drum cu mult entuziasm și să facă tot ce simt.  De mici copii, cum de altfel am făcut și eu.

Dar ai vreun sfat pe care simți că ar fi fost bine să-l primești și tu atunci când erai micuță? 

Cred că am primit ca să fac ceea ce mă face pe mine fericită. Să mă duc acolo unde mă duce instinctul.

Și atunci când instinctul te pune față în față cu golul și înscrii, mai ales pentru România, cum s-a întâmplat, ce simți? 

Acele sentimente sunt unice și sper cât mai mult să ajut acolo unde voi juca tot timpul. 

Ai ieșit jucătoarea sezonului regular anul trecut. Cum a fost sezonul pentru tine? 

Sunt împlinită, fericită și mulțumesc tuturor care mă susțin și m-au votat, de altfel, că fără ei nu aș fi ieșit.

Ce crezi că îți iese cel mai bine pe teren? Care crezi că este principalul tău atu? 

Cred că mă ajută foarte mult viteza și în același timp mă consider și tehnică și cred că lucrurile astea se îmbină perfect. 

Poți să-mi spui un moment în care te-ai simțit cea mai mândră de tine? 

Când am ieșit cel mai bun atacant și când am înscris cu Polonia la echipa națională.

Ce-ți dorești să-ți aducă fotbalul pe viitor?

Îmi doresc să joc undeva în străinătate, adică să mă duc mai sus de atât și să am o carieră undeva și în afară țării, adică nu doar pe plan de țară. Să mă duc undeva la o echipă cunoscută vreau. 

Poți să-mi spui una dintre cele mai importante lecții pe care-i primit-o de la fotbal până acum?   

Atunci când ai ocazia, adică dacă ți se oferă ceva, trebuie să mereu să accepti, să încerci și alte lucruri noi și să nu te fixezi într-un punct în care te simți confortabil. Să ieși puțin din zona de confort.

Ioana Bălăceanu este una dintre vocile tinerei generații din fotbalul feminin românesc. Îmbină viteza cu tehnica, ambiția cu modestia și își păstrează mereu instinctul acolo unde îl simte cel mai bine: aproape de poartă. Drumul ei e abia la început, iar noi nu putem decât să fim mândri că Ioana dă un exemplu pentru toate sportivele care caută curajul, caută exemple și, nu în ultimul rând, caută victoria.