Îl cheamă Roberto Sierra Jiménez, dar noi îl știm drept Rober Sierra, fotbalistul care controlează mijlocul terenului pentru FC Argeș. Însă, cine este el atunci când nu îmbracă tricoul alb-violet?
„Ei bine, un tip simplu, aș spune. Adică, eu joc fotbal. Îmi place să joc fotbal, dar în afara acestui sport vreau doar să am o viață simplă. Nu îmi place să fiu în centrul atenției, îmi place să citesc cărți, să mă uit la filme. Nu-mi place genul de viață care e asociată în general cu fotbaliștii. Îmi place doar să fiu calm, să găsesc pace în lucrurile pe care le fac. Cred că asta e cea mai bună modalitate de a mă defini, un tip simplu”.
-1793194524784-large.webp)
Inspirat de la Captain America, deschis către noi provocări
Modul în care s-a definit se reflectă și în alegerile sale, ținând cont că filmul său preferat este Interstellar, asta datorită lui Christopher Nolan, care este și producătorul său preferat. Iar supereroul său preferat este Captain America: „M-am conectat mult cu el. Filmul meu preferat este Winter Soldier. El nu are puteri, dar este mai puternic decât oamenii obișnuiți. Însă e vorba despre valorile sale și disciplina pe care o arată, faptul că e dispus să facă tot ce e nevoie pentru a salva oamenii”.
Pentru el fotbalul a început pe când avea 12 ani, în orașul în care s-a născut, Xàtiva, oraș situat în sudul provinciei Valencia, care are aproximativ 30.000 de locuitori. Doi ani mai târziu a ajuns la Levante, iar apoi a trecut pe la nume cunoscute din Spania precum Girona, Oviedo sau Mallorca, la echipele secunde. În iulie 2022 a decis să facă o schimbare radicală.
„Pentru că în Spania e foarte, foarte greu să ajungi la nivelul următor. Sunt mulți jucători și devine cam frustrant. Așa că am decis să mă dezvolt personal, mergând în Finlanda. Pentru că nu știam engleza, am vrut să învăț și am vrut să ies din zona mea de confort. De aceea am mers în Finlanda, apoi în Bulgaria, apoi în România”.
Dintre cele trei țări în care a jucat, însă, cea care l-a făcut să se simtă cel mai mult „acasă” a fost „România, da! Mâncarea, limba e asemănătoare. Sunt mulți oameni de aici care știu spaniolă, mă simt cumva în țara mea”.
-1793194508125-large.webp)
„Trecem printr-un moment prost, dar e normal în fotbal!”
Prima dată când a făcut cunoștință cu FC Argeș a fost din postura de adversar, în a doua divizie, și încă de atunci a știut și i s-a spus că e un club care trebuie să se afle pe prima scenă a fotbalului. Acest lucru i s-a confirmat și odată cu transferul său în „Trivale”.
„De când am jucat împotriva lor știam că încearcă să construiască un proiect, acum construiesc un stadion nou. Președintele clubului e un tip foarte bun, care se gândește la viitor, fac o treabă bună. Sezonul trecut, primul de la promovare, am jucat în play-off, deci asta spune multe. Bineînțeles, uneori, cum e și acum, trecem printr-un moment prost, însă e normal în fotbal. Vom avea suișuri sau coborâșuri, dar, într-un final, cred că cei din club vor realiza ceea ce și-au propus.
Am văzut mereu Argeșul ca pe o echipă mare, un club istoric, care voia să facă lucrurile bine. Acest lucru mi l-au spus și alți oameni, dar l-am și văzut eu”.
Sezonul trecut, primul său în tricoul alb-violet, a fost unul special, dar totodată solicitant pentru mijlocașul spaniol, care a fost singurul jucător din Superliga care a jucat în toate meciurile disputate de echipa sa, 40 la număr. O provocare pentru Sierra, care și-a dat o provocare și pentru acest sezon, în cazul în care echipa sa va reuși să cucerească un trofeu: „Mi-aș tăia barba dacă am reuși asta”.
„Nu avem același obiectiv ca în sezonul trecut, pentru că atunci am ajuns în play-off, însă cred că obiectivul este să încercăm să fim la sfârșitul sezonului cât mai aproape de acest play-off și, în ultimul moment, dacă putem da totul și să încercăm să ajungem din nou în play-off ar fi uimitor”.
Dacă sezonul trecut nu a ratat niciun meci, sezonul acesta lucrurile nu au mai fost la fel de roz pentru fotbalistul adus de la Steaua. S-a accidentat pe 24 august, la meciul cu Oțelul, fiind schimbat la pauză și încă nu a revenit pe teren: „Urăsc asta! Nu sunt obișnuit cu accidentările și când ești în afara terenului și vezi că echipa ta se chinuie, chiar vrei să-i ajuți. Când vezi lucrurile din afară, totul pare mult mai ușor, îți vine să te duci acolo, să le spui ce să facă, pentru că ai cumva imaginea de ansamblu. Așa că, devin nervos, mă frustrez pentru că nu pot face nimic. De aceea nici nu îmi prea place să mă uit la meciuri din exterior”.
Pentru Sierra, însă, așteptarea pare să se termine curând. Spaniolul a revenit în lotul lui Bogdan Andone pentru meciul cu UTA Arad, pierdut de Argeș. Nu a jucat, însă prezența sa pe banca de rezerve anunță o revenire mult așteptată. Ca toate revenirile după accidentări, însă, aceasta trebuie făcută treptat și cu răbdare, cuvântul care pare a fi cheie în momentele decisive.
Răbdarea, „secretul” supremației Spaniei
Spania este țara momentului în fotbal. Are unele dintre cele mai bune naționale de tineret din lume, câștigând trofee după trofee, dar domină fotbalul la cel mai înalt nivel atât la feminin, cât și la masculin.
„Cred că e vorba de metodologie. Pentru că oamenii cred că doar pentru că ne-am născut în Spania, suntem jucători buni. Nu, devii un jucător bun. Și avem, cred, academii și antrenori uimitori. Sunt atât de profesioniști, chiar și fizioterapeuții, antrenorii personali, au patru sau cinci masterate și cursuri. Și se joacă diferit în funcție de echipă, de club. Dar, în cele din urmă, vor să joace. Vor să păstreze mingea.
Ei știu că pot eșua, pot face greșeli, iar acele erori se pot transforma în goluri. Dar, pe termen lung, cred că o echipă sau un club spaniol crede că, dacă păstrezi mingea sau joci în acest stil, în final, fotbalul îți va oferi mai mult decât îți va lua. Și cred că aceasta este cheia. Să fii calm, să ai răbdare și, chiar dacă eșuezi sau treci printr-un moment prost, să rămâi loial acestei metodologii. Și, până la urmă, cred că înveți mai mult din fotbal”.
L-am provocat pe Sierra să analizeze puțin fotbalul românesc, în comparație cu cel spaniol și să ne spună ce lipsește: „Le spun tuturor că acesta este cuvântul potrivit: răbdare. Pentru că trebuie să spun că nu există prea multă răbdare în România. Nu e un lucru bun. Încearcă ceva și nu văd rezultate imediat: ‚Hai să schimbăm!’. Trebuie să ai răbdare. Trebuie să ai răbdare și trebuie să înveți din fiecare greșeală și să încerci să devii mai bun de fiecare dată. Dar trebuie să știi că atunci când încerci să construiești ceva, te vei confrunta cu momente în care te vei gândi: ok, asta nu funcționează. Și cel mai ușor lucru este să renunți.
Nu, trebuie să continui și să încerci să găsești noi căi, dar trebuie să ai răbdare. Și la tineret, da, văd că nu multe cluburi au academii de calitate. Poate că Farul are una bună. Cred că asta îmi lipsește cel mai mult în România. Pentru că se așteaptă ca jucătorii să devină jucători buni de nicăieri. Adică, într-un an trebuie să fii un jucător bun. În Spania, treci prin multe faze, multe perioade. Și când devii profesionist, știi deja multe. Ai o mulțime de cunoștințe și informații. Cred că în România trebuie construită mai multă educație academică, poate”.
Calmul munților și inspirația de la Rodri
Încă de când îl auzi vorbind îți poți da seama că Sierra este genul de jucător calm, iar acest lucru vine și de la una dintre pasiunile sale, locul în care îi place să se piardă, așa cum a spus chiar el: munții.
„Îmi place să merg la munte, să mă pierd printre munți, metaforic. Când sunt în vacanță merg cu prietenii mei la munte, pur și simplu eliminăm orice distragere, cum ar fi telefoanele, totul. Cred că este cel mai bun loc să știi cine ești atunci când elimini tot ce te înconjoară. Și mai ales pentru noi, pentru că suntem fotbaliști, suntem de obicei în centrul atenției, apreciez foarte mult când merg în aceste locuri cu prietenii mei, pentru că pur și simplu râdem, ne deconectăm și lăsăm totul deoparte”.
Ca oricare alt jucător are fotbaliști de la care se inspiră și cum Spania nu duce lipsă de talente în fotbal, mai ales în compartimentul mijlocașilor, nu e surprinzător că cei pe care Rober îi admiră sunt chiar Pedri și Rodri, doi dintre cei mai buni mijlocași din lume. Și dacă ar putea prelua o calitate de la Balonul de Aur din 2024 aceea ar fi: „Pasele lungi. Rodri este unul dintre cei mai compleți jucători din lume, el domină aproape fiecare aspect al fotbalului și ceva ce văd că face foarte bine, dar pe care eu nu îl fac de obicei, sunt aceste pase lungi. Încerc mereu să joc scurt și pentru că așa m-am învățat să joc și uneori văd aceste pase lungi, dar pur și simplu nu îndrăznesc să le dau pentru că nu sunt obișnuit. Așa că văd că Rodri are acest echilibru perfect între pasele lungi și cele scurte. Deci da, este ceva ce aș vrea să îmbunătățesc sau să preiau de la el”.
Pasele lungi și curajul de a trage la poarta sunt lucrurile care îi lipsesc lui Sierra. Chiar el a recunoscut asta: „Uneori sunt aproape de poartă și vreau să trag. Nu știu de ce nu o fac.
Pentru că, de obicei, văd o pasă ușoară sau prefer ca altcineva să marcheze. Pur și simplu nu am încredere în propriul meu șut atunci când cred că am unul bun. Și apoi, după aceea, când mă gândesc la asta sau revăd momentul, cred că aș fi putut șuta. Dar în acel moment, pur și simplu nu... Nu-mi vine în minte. Nu știu. Nu am această ambiție sau nu știu cum să o numesc”.
Mesaj pentru fani: „Ne vom întoarce!”
L-am provocat pe Sierra să încerce să descrie fotbalul pe care ar vrea să îl vadă la FC Argeș în trei cuvinte: „Răbdare, control și goluri”.
„Vulturii” nu traversează cel mai bun moment în Superligă, unde se află pe locul 13 în clasament după primele 13 etape, cu trei victorii, trei remize și șapte înfrângeri. Un moment mai dificil pentru o echipă care a demonstrat că știe să se lupte, iar „a nu renunța” este în ADN-ul său. Istoria o obligă. Și chiar dacă rezultatele sunt departe de cele așteptate de fani, jucătorii lui Bogdan Andone sunt încrezători că le pot readuce zâmbetele pe buze, așa cum au făcut-o de multe ori în sezonul trecut.
Acesta este și mesajul fotbalistului pe care l-au urmărit de-a lungul tuturor celor 40 de meciuri din sezonul trecut, unul de-a dreptul special pentru Argeș, pentru ei: „Vreau să le spun că știu că acum sunt puțin, ei bine, poate dezamăgiți pentru că sezonul trecut am făcut un sezon aproape perfect și acum rezultatele nu sunt tocmai bune, ne ajută și știu că vor să le oferim o victorie cât mai curând posibil. Vreau doar să le spun să aibă răbdare pentru că suntem aceeași echipă, avem aceiași jucători și ne vom întoarce. Dar uneori cred că asta e bine în fotbal, să treci printr-un moment prost pentru că de acolo construiești ceva și mai puternic. Așa că aveți răbdare, pentru că ne vom întoarce la locul pe care îl merităm. Ne vom întoarce!”.
Îl cheamă Roberto Sierra Jiménez, dar noi îl știm drept Rober Sierra, fotbalistul care controlează mijlocul terenului pentru FC Argeș. Însă, cine este el atunci când nu îmbracă tricoul alb-violet?
„Ei bine, un tip simplu, aș spune. Adică, eu joc fotbal. Îmi place să joc fotbal, dar în afara acestui sport vreau doar să am o viață simplă. Nu îmi place să fiu în centrul atenției, îmi place să citesc cărți, să mă uit la filme. Nu-mi place genul de viață care e asociată în general cu fotbaliștii. Îmi place doar să fiu calm, să găsesc pace în lucrurile pe care le fac. Cred că asta e cea mai bună modalitate de a mă defini, un tip simplu”.
Inspirat de la Captain America, deschis către noi provocări
Modul în care s-a definit se reflectă și în alegerile sale, ținând cont că filmul său preferat este Interstellar, asta datorită lui Christopher Nolan, care este și producătorul său preferat. Iar supereroul său preferat este Captain America: „M-am conectat mult cu el. Filmul meu preferat este Winter Soldier. El nu are puteri, dar este mai puternic decât oamenii obișnuiți. Însă e vorba despre valorile sale și disciplina pe care o arată, faptul că e dispus să facă tot ce e nevoie pentru a salva oamenii”.
Pentru el fotbalul a început pe când avea 12 ani, în orașul în care s-a născut, Xàtiva, oraș situat în sudul provinciei Valencia, care are aproximativ 30.000 de locuitori. Doi ani mai târziu a ajuns la Levante, iar apoi a trecut pe la nume cunoscute din Spania precum Girona, Oviedo sau Mallorca, la echipele secunde. În iulie 2022 a decis să facă o schimbare radicală.
„Pentru că în Spania e foarte, foarte greu să ajungi la nivelul următor. Sunt mulți jucători și devine cam frustrant. Așa că am decis să mă dezvolt personal, mergând în Finlanda. Pentru că nu știam engleza, am vrut să învăț și am vrut să ies din zona mea de confort. De aceea am mers în Finlanda, apoi în Bulgaria, apoi în România”.
Dintre cele trei țări în care a jucat, însă, cea care l-a făcut să se simtă cel mai mult „acasă” a fost „România, da! Mâncarea, limba e asemănătoare. Sunt mulți oameni de aici care știu spaniolă, mă simt cumva în țara mea”.
„Trecem printr-un moment prost, dar e normal în fotbal!”
Prima dată când a făcut cunoștință cu FC Argeș a fost din postura de adversar, în a doua divizie, și încă de atunci a știut și i s-a spus că e un club care trebuie să se afle pe prima scenă a fotbalului. Acest lucru i s-a confirmat și odată cu transferul său în „Trivale”.
„De când am jucat împotriva lor știam că încearcă să construiască un proiect, acum construiesc un stadion nou. Președintele clubului e un tip foarte bun, care se gândește la viitor, fac o treabă bună. Sezonul trecut, primul de la promovare, am jucat în play-off, deci asta spune multe. Bineînțeles, uneori, cum e și acum, trecem printr-un moment prost, însă e normal în fotbal. Vom avea suișuri sau coborâșuri, dar, într-un final, cred că cei din club vor realiza ceea ce și-au propus.
Am văzut mereu Argeșul ca pe o echipă mare, un club istoric, care voia să facă lucrurile bine. Acest lucru mi l-au spus și alți oameni, dar l-am și văzut eu”.
Sezonul trecut, primul său în tricoul alb-violet, a fost unul special, dar totodată solicitant pentru mijlocașul spaniol, care a fost singurul jucător din Superliga care a jucat în toate meciurile disputate de echipa sa, 40 la număr. O provocare pentru Sierra, care și-a dat o provocare și pentru acest sezon, în cazul în care echipa sa va reuși să cucerească un trofeu: „Mi-aș tăia barba dacă am reuși asta”.
„Nu avem același obiectiv ca în sezonul trecut, pentru că atunci am ajuns în play-off, însă cred că obiectivul este să încercăm să fim la sfârșitul sezonului cât mai aproape de acest play-off și, în ultimul moment, dacă putem da totul și să încercăm să ajungem din nou în play-off ar fi uimitor”.
Dacă sezonul trecut nu a ratat niciun meci, sezonul acesta lucrurile nu au mai fost la fel de roz pentru fotbalistul adus de la Steaua. S-a accidentat pe 24 august, la meciul cu Oțelul, fiind schimbat la pauză și încă nu a revenit pe teren: „Urăsc asta! Nu sunt obișnuit cu accidentările și când ești în afara terenului și vezi că echipa ta se chinuie, chiar vrei să-i ajuți. Când vezi lucrurile din afară, totul pare mult mai ușor, îți vine să te duci acolo, să le spui ce să facă, pentru că ai cumva imaginea de ansamblu. Așa că, devin nervos, mă frustrez pentru că nu pot face nimic. De aceea nici nu îmi prea place să mă uit la meciuri din exterior”.
Pentru Sierra, însă, așteptarea pare să se termine curând. Spaniolul a revenit în lotul lui Bogdan Andone pentru meciul cu UTA Arad, pierdut de Argeș. Nu a jucat, însă prezența sa pe banca de rezerve anunță o revenire mult așteptată. Ca toate revenirile după accidentări, însă, aceasta trebuie făcută treptat și cu răbdare, cuvântul care pare a fi cheie în momentele decisive.
Răbdarea, „secretul” supremației Spaniei
Spania este țara momentului în fotbal. Are unele dintre cele mai bune naționale de tineret din lume, câștigând trofee după trofee, dar domină fotbalul la cel mai înalt nivel atât la feminin, cât și la masculin.
„Cred că e vorba de metodologie. Pentru că oamenii cred că doar pentru că ne-am născut în Spania, suntem jucători buni. Nu, devii un jucător bun. Și avem, cred, academii și antrenori uimitori. Sunt atât de profesioniști, chiar și fizioterapeuții, antrenorii personali, au patru sau cinci masterate și cursuri. Și se joacă diferit în funcție de echipă, de club. Dar, în cele din urmă, vor să joace. Vor să păstreze mingea.
Ei știu că pot eșua, pot face greșeli, iar acele erori se pot transforma în goluri. Dar, pe termen lung, cred că o echipă sau un club spaniol crede că, dacă păstrezi mingea sau joci în acest stil, în final, fotbalul îți va oferi mai mult decât îți va lua. Și cred că aceasta este cheia. Să fii calm, să ai răbdare și, chiar dacă eșuezi sau treci printr-un moment prost, să rămâi loial acestei metodologii. Și, până la urmă, cred că înveți mai mult din fotbal”.
L-am provocat pe Sierra să analizeze puțin fotbalul românesc, în comparație cu cel spaniol și să ne spună ce lipsește: „Le spun tuturor că acesta este cuvântul potrivit: răbdare. Pentru că trebuie să spun că nu există prea multă răbdare în România. Nu e un lucru bun. Încearcă ceva și nu văd rezultate imediat: ‚Hai să schimbăm!’. Trebuie să ai răbdare. Trebuie să ai răbdare și trebuie să înveți din fiecare greșeală și să încerci să devii mai bun de fiecare dată. Dar trebuie să știi că atunci când încerci să construiești ceva, te vei confrunta cu momente în care te vei gândi: ok, asta nu funcționează. Și cel mai ușor lucru este să renunți.
Nu, trebuie să continui și să încerci să găsești noi căi, dar trebuie să ai răbdare. Și la tineret, da, văd că nu multe cluburi au academii de calitate. Poate că Farul are una bună. Cred că asta îmi lipsește cel mai mult în România. Pentru că se așteaptă ca jucătorii să devină jucători buni de nicăieri. Adică, într-un an trebuie să fii un jucător bun. În Spania, treci prin multe faze, multe perioade. Și când devii profesionist, știi deja multe. Ai o mulțime de cunoștințe și informații. Cred că în România trebuie construită mai multă educație academică, poate”.
Calmul munților și inspirația de la Rodri
Încă de când îl auzi vorbind îți poți da seama că Sierra este genul de jucător calm, iar acest lucru vine și de la una dintre pasiunile sale, locul în care îi place să se piardă, așa cum a spus chiar el: munții.
„Îmi place să merg la munte, să mă pierd printre munți, metaforic. Când sunt în vacanță merg cu prietenii mei la munte, pur și simplu eliminăm orice distragere, cum ar fi telefoanele, totul. Cred că este cel mai bun loc să știi cine ești atunci când elimini tot ce te înconjoară. Și mai ales pentru noi, pentru că suntem fotbaliști, suntem de obicei în centrul atenției, apreciez foarte mult când merg în aceste locuri cu prietenii mei, pentru că pur și simplu râdem, ne deconectăm și lăsăm totul deoparte”.
Ca oricare alt jucător are fotbaliști de la care se inspiră și cum Spania nu duce lipsă de talente în fotbal, mai ales în compartimentul mijlocașilor, nu e surprinzător că cei pe care Rober îi admiră sunt chiar Pedri și Rodri, doi dintre cei mai buni mijlocași din lume. Și dacă ar putea prelua o calitate de la Balonul de Aur din 2024 aceea ar fi: „Pasele lungi. Rodri este unul dintre cei mai compleți jucători din lume, el domină aproape fiecare aspect al fotbalului și ceva ce văd că face foarte bine, dar pe care eu nu îl fac de obicei, sunt aceste pase lungi. Încerc mereu să joc scurt și pentru că așa m-am învățat să joc și uneori văd aceste pase lungi, dar pur și simplu nu îndrăznesc să le dau pentru că nu sunt obișnuit. Așa că văd că Rodri are acest echilibru perfect între pasele lungi și cele scurte. Deci da, este ceva ce aș vrea să îmbunătățesc sau să preiau de la el”.
Pasele lungi și curajul de a trage la poarta sunt lucrurile care îi lipsesc lui Sierra. Chiar el a recunoscut asta: „Uneori sunt aproape de poartă și vreau să trag. Nu știu de ce nu o fac.
Pentru că, de obicei, văd o pasă ușoară sau prefer ca altcineva să marcheze. Pur și simplu nu am încredere în propriul meu șut atunci când cred că am unul bun. Și apoi, după aceea, când mă gândesc la asta sau revăd momentul, cred că aș fi putut șuta. Dar în acel moment, pur și simplu nu... Nu-mi vine în minte. Nu știu. Nu am această ambiție sau nu știu cum să o numesc”.
Mesaj pentru fani: „Ne vom întoarce!”
L-am provocat pe Sierra să încerce să descrie fotbalul pe care ar vrea să îl vadă la FC Argeș în trei cuvinte: „Răbdare, control și goluri”.
„Vulturii” nu traversează cel mai bun moment în Superligă, unde se află pe locul 13 în clasament după primele 13 etape, cu trei victorii, trei remize și șapte înfrângeri. Un moment mai dificil pentru o echipă care a demonstrat că știe să se lupte, iar „a nu renunța” este în ADN-ul său. Istoria o obligă. Și chiar dacă rezultatele sunt departe de cele așteptate de fani, jucătorii lui Bogdan Andone sunt încrezători că le pot readuce zâmbetele pe buze, așa cum au făcut-o de multe ori în sezonul trecut.
Acesta este și mesajul fotbalistului pe care l-au urmărit de-a lungul tuturor celor 40 de meciuri din sezonul trecut, unul de-a dreptul special pentru Argeș, pentru ei: „Vreau să le spun că știu că acum sunt puțin, ei bine, poate dezamăgiți pentru că sezonul trecut am făcut un sezon aproape perfect și acum rezultatele nu sunt tocmai bune, ne ajută și știu că vor să le oferim o victorie cât mai curând posibil. Vreau doar să le spun să aibă răbdare pentru că suntem aceeași echipă, avem aceiași jucători și ne vom întoarce. Dar uneori cred că asta e bine în fotbal, să treci printr-un moment prost pentru că de acolo construiești ceva și mai puternic. Așa că aveți răbdare, pentru că ne vom întoarce la locul pe care îl merităm. Ne vom întoarce!”.
-1792574610405-large.webp)
