Interviu exclusiv cu Alex Dobre: „Sezonul trecut m-a afectat lipsa rezultatelor”

Pe 7 octombrie se împlinesc doi ani de când Rapid a ales să-și pună încrederea în Alex Dobre, iar el a ales să revină în România, la opt ani distanță de momentul în care a părăsit țara, pentru a-și urma visul. Acela de a ajunge pe cele mai mari scene ale fotbalului. Visul său a început în România, dar a continuat în Anglia timp de 4 ani.

A ajuns apoi în Franța, unde a jucat timp de doi ani și jumătate, iar apoi în Portugalia. Un an și jumătate mai târziu, drumul avea să îl readucă acasă, în România. A plecat la 18 ani și s-a întors la 26. Mai matur, mai disciplinat și gata să își regăsească drumul. Este genul de jucător pe care îl vezi peste tot atunci când este pe teren și care, asemenea idolului său, nu știe când să renunțe. Îl știm pe fotbalistul Alex Dobre, însă e momentul să mai cunoaștem încă o parte din omul care este acum și povestea care l-a adus în acest punct.

„La 14 ani am descoperit că pot să mă descurc singur”

Dacă i-am întreba pe părinții tăi, cum era Alex atunci când era mic? Ce crezi că ne-ar spune?
Eram un copil foarte energic. Îmi doream să fac multe activități. Îmi doream să ies să mă joc cu mingea, cu prietenii. Știu că ne strângeam la sintetic sau ne strângeam în parc, în cartierul unde am copilărit. Și stăteam cât mai mult afară să mă joc.

Care e cel mai trăsnit lucru pe care l-ai făcut în copilărie?
Acum, ce-mi vine în minte, băteam la uși și fugeam.
Și nu a fost nimeni care să te prindă?
M-a prins o singură dată.
Și cum te-a prins?
M-a prins o singură dată când am aruncat o petardă pe scară. Și cei de la etajul respectiv se așteptau, pentru că o zi înainte am mai făcut acest lucru. Și au stat pe poziții și m-au prins.
Și ce s-a întâmplat cu tine atunci?
Pot să zic că am prins o bătaie pe cinste acasă.

Cum arăta o zi din copilăria ta?
Mă trezeam dimineață, mâncam, mă duceam la școală. Îmi terminam orele, după care mă duceam la antrenament. Veneam înapoi. Îmi făceam un duș rapid, mâncam ceva. După care, până seara, ieșeam cu prietenii în parc să ne jucăm și să petrecem cât mai mult timp împreună.

Dacă te-ai putea întoarce la un moment, un singur moment din copilărie, care ar fi acela?
M-aș întoarce exact la o zi, cum am spus înainte. Adică să trec din nou prin ceea ce am trecut atunci.

La 14 ani și jumătate ai plecat singur la Cluj. Care e lucrul despre tine pe care l-ai descoperit atunci și pe care părinții tăi probabil nu îl știau, când ai plecat tu singur?
Că pot să mă descurc singur. Probabil că pot să am grijă, adică să mă descurc singur. Adică să mă duc la sală, să îmi iau de mâncare, să îmi bag la spălat. Lucruri de genul pe care un puști sau un adolescent, probabil, părinții se gândesc că nu le poate face bine.

„Greul te face să devii cea mai bună versiune a ta”

Nu i-a fost întotdeauna ușor, iar fiecare țară în care a locuit și-a lăsat amprenta asupra fotbalistului, dar și omului de astăzi. Cândva, însă, un tânăr adolescent care visa să își facă un nume în fotbal a fost nevoit să doarmă în mașină, alături de partenera lui, pentru că banii pe care îi avea nu îi ajungeau pentru a-și plăti o chirie.

Anglia, Franța, Portugalia. Ce-ai luat cu tine din fiecare țară, atât fotbalistic, dar și personal?
Fiecare campionat și fiecare țară și-a lăsat o amprentă, să zic așa. În Anglia eram copil. Am dat nas în nas cu fotbalul de cel mai înalt nivel. Am fost în vestiar cu niște jucători imenși, de la care am avut ce să învăț. Asemenea și în Franța, în prima ligă, în a doua ligă. Un fotbal de anduranță, un fotbal dur. Un fotbal în care m-am maturizat. Iar în Portugalia, un campionat cu foarte mulți jucători tehnici, un campionat care se bazează foarte mult pe tranziție, un campionat în care viteza de joc este foarte importantă și este un campionat foarte bun să reajungi în fotbalul mare. Am prins experiență, am prins minute, am învățat ce înseamnă să joci la nivel înalt și mă bucur că am trecut prin această experiență.

Ce te bucuri că ai lăsat în urmă în aceste țări?
Mă bucură că, în primul rând, mental am lăsat tot ce am avut mai bun. Sunt sigur că în fiecare antrenament și în fiecare meci pe care le-am jucat, am încercat să scot maximul, să fiu cea mai bună versiune a mea și nu am niciun regret în acest sens.

Alex, uitându-te la viața ta de acum, te poți gândi la faptul că acum ceva ani, când erai tu adolescent, ai dormit în mașină pentru că nu aveai bani unde să dormi?
Da, asta m-a maturizat foarte mult, asta am făcut-o alături de soția mea, pe care o respect și este alături de mine în fiecare moment. Atunci când ea este cea care îmi dă putere și mă împinge de la spate, au fost foarte multe momente și mă bucur că le-am experimentat împreună, mă bucur că m-am maturizat foarte mult și că am avut această foame de performanță, această foame să reușesc, atât pe plan profesional, cât și în viața de zi cu zi, să mă așez din punct de vedere atât financiar, dar să fiu și un exemplu bun pentru puști, pentru copii care vor să devină ceva și vor să facă ceva cu viața lor. Greul te face, din punctul meu de vedere, să devii cea mai bună versiune a ta.

„Sezonul trecut m-a afectat foarte mult lipsa rezultatelor”

Parcursul lui Dobre în tricoul Rapidului nu a fost întotdeauna ușor. Uneori, presiunea și-a spus cuvântul, iar unul dintre principalii săi inamici a fost chiar presiunea pe care el o pune pe el. Nu își imagina că avea să îmbrace tricoul Rapidului în Superliga României, dar acum se îndreaptă spre o bornă importantă pentru giuleșteni.

Te apropii de 100 de meciuri în tricoul Rapidului, vreau să te întreb dacă atunci când ai plecat din România, te-ai fi gândit că primul club din Superliga la care vei juca o să fie Rapidul?
Nu m-am gândit și mă bucur din suflet că am luat această decizie, este o decizie pe care am luat-o cu inima, mă bucur de fiecare moment aici și îmi doresc din suflet să îmi îndeplinesc obiectivele alături de Rapid și sper la cât mai multe meciuri, dar cel mai important este să intru și să ies sănătos de pe teren.

Cum ai descrie parcursul tău de la Rapid, de până acum?
Un parcurs foarte bun, cu bune și cu rele, pentru că este normal, nu totul poate să fie perfect sau frumos, dar mă bucur prin tot ceea ce am trecut, atât prin momentele frumoase, cât și prin momentele mai grele. Este o experiență, o primesc cu brațele deschise, așa cum voi primi și din momentul de față, dar sper să fie loc de cât mai multe momente frumoase, de cât mai multe obiective îndeplinite și de cât mai multe amintiri frumoase.

Ce a fost cel mai greu pentru tine în sezonul trecut?
Cel mai greu sezonul trecut a fost să fac față, să zic, presiunii pe care am avut-o în play-off. Nefiind rezultate, m-a afectat foarte mult pentru că nu am mai avut reușite, mi-am dorit foarte mult ca etapă de etapă să scot maximul. De multe ori am făcut-o, de multe ori nu am făcut-o, dar pot să vă garantez că am fost 100% implicat, așa cum sunt mereu și, cum am spus, sper ca în acest sezon să-mi iau revanșa, atât eu, cât și băieții, și să reușim ceva frumos.

Ce schimbări a adus Daniel Pancu în Giulești?
În primul rând, determinarea, ambiția, dorința pe care o arată la fiecare antrenament, la fiecare meci, ceea ce ne inspiră și este un exemplu prin ceea ce ne spune și ne bucurăm să-l avem alături de noi și sper să ne conducă către ceva frumos în acest sezon.

Dacă mingea ar putea vorbi în timpul meciului, când e la piciorul tău, ce crezi că ți-ar spune?
Să mai dau și pasă. Nu știu, sincer. Probabil să-mi ascult instinctul.

Descrie-ți stilul de joc cu ajutorul unei piese.
„Cât poți de tare”.

Ai avut perioade în care nu jucai și spuneai că asta te făcea să simți că nu mai trăiești fotbalul. Ce faci astăzi când simți că lucrurile nu merg?
Încerc să-mi țin aceeași rutină ca și când joc titular, pentru că asta mă face să fiu pregătit atunci când am șansa să joc sau atunci când am șansa să intru pe teren, să fiu 100%.

Disciplina este unul dintre cuvintele care te caracterizează de departe. Voiam să știu dacă ai vreun guilty pleasure?
Am, după meci, să mănânc, nu știu, fast-food, nu știu, burger sau shaorma, asta este guilty pleasure-ul.

„Cristiano ne arată că indiferent de ceea ce câștigi, trebuie să-ți dorești mai mult”

Știm deja că idolul tău este Cristiano Ronaldo. Disciplina aia a definit și cariera lui Ronaldo. Văzând discuțiile din jurul lui de la Națională, când lumea spune că ar fi trebuit să se retragă sau ceva de genul ăsta, mă gândeam să te întreb dacă, la un anumit punct, crezi că disciplina poate să fie și un sabotor pentru un fotbalist, pentru că spiritul ăsta al lui de a nu renunța niciodată nu pare că îl face să mai tragă poate unde nu mai poate, nu mai e la același nivel?
Da, atunci când îți creezi o rutină și te obișnuiești să faci aceleași lucruri zi de zi, devine un automatism din punctul meu de vedere. Și atunci când nu faci acele lucruri, parcă te deconectezi, nu știu, complet de la acest lucru. Și el este idolul meu pentru că îl văd ca un exemplu și cred că mulți fotbaliști tineri sau mulți fotbaliști îl văd ca un exemplu datorită vârstei pe care o are și a implicării pe care o are în momentul de față, la vârsta lui. Și cât de mult face pentru fotbal și cât de mult își dorește și atunci când nu marchează sau atunci când nu joacă bine sau atunci când este rezervă la vârsta lui și, să zic, la ceea ce a reușit să câștige, atât pe plan individual, cât și cu echipa, nu știu, atunci nouă ne arată că indiferent ce-ai câștiga sau indiferent ce-ai obține, trebuie mereu să ai aceeași foame, să-ți dorești mai mult, mai mult, mai mult și să încerci să scoți maximul, așa cum am spus mereu.

Dacă mâine ai avea voie să petreci 60 de minute cu Ronaldo, dar n-ai voie să-l întrebi absolut nimic despre fotbal, ce l-ai întreba?
L-aș întreba ce-i place să facă în timpul liber, l-aș întreba cum își petrece el o zi liberă, l-aș întreba cum se recuperează după un meci sau după...
Fără fotbal.
Păi cum se recuperează, gen, că e fără fotbal, are o zi liberă. L-aș întreba ce activități îi plac, nu știu, la ce filme se uită, care este idolul lui, dacă știe jucători din România sau ce știe despre România, lucruri de genul. Dacă se joacă pe PlayStation, dacă îi place padelul, dar am văzut că joacă. L-aș provoca la un padel, probabil.

Știu că ai spus că din primul tău salariu ți-ai cumpărat haine și ceva jucători pe FIFA. Dacă ai avea acum suma primului tău salariu și ai putea să o cheltuiești exact ca atunci, ce ți-ai cumpăra?
Cu mintea pe care o am acum, mi-aș lua acțiuni. La bursă.

Dacă mâine ai pierde definitiv fotbalul, ce parte din Alex Dobre ai vrea să rămână neschimbată?
Felul meu de a fi. Adică energia pe care o transmit. Și felul meu exact cum sunt eu. Nu aș vrea să-mi pierd identitatea aceasta.

E departe acest moment, dar ce-ai vrea să spună despre tine atunci când te vei retrage din fotbal?
Aș vrea să spun că am reușit să-mi îndeplinesc toate obiectivele pe care mi le-am setat și că sunt un exemplu bun de urmat pentru noile generații.