Emoționanta poveste a copilului plecat din Călan spre fotbalul mare

Flavius Iacob trăiește o "divină" tinerețe. În urmă cu doi ani a cucerit Cupa României cu echipa care l-a crescut. Tot cu Corvinul, a avut apoi un parcurs memorabil în cupele europene, din postura de secund-divizionară. Acum, fundașul dreapta este om de bază la unul din cele mai iubite cluburi din Superliga, UTA. Cariera lui a fost aproape tot timpul ascendentă. Iar povestea drumului său în fotbal este captivantă.

„Familia m-a susținut mereu”

Să începem cu o scurtă caracterizare a carierei tale de până acum. Ai 26 de ani, ai devenit un nume consacrat în Superliga. Să ne oprim asupra traiectoriei tale până ai ajuns la seniori. Ești născut la Călan, ești produs al fotbalului hunedorean. Cum a decurs drumul tău în acest sport?

Am început fotbalul la echipa de juniori din Călan, la vârsta de zece ani. Apoi, am făcut pasul la seniori la liga a patra. De-acolo m-am transferat la Hunedoara, la 16 ani. Am fost ochit de ei la un meci al Hunedoarei cu noi, am discutat cu portarul lor. I-a plăcut de mine lui Andrei Cobliș ( component al Politehnicii Timișoara în ultimii ani din era BKP-n.n.), era goalkeeper-ul lor. El este cumnatul meu acum! Așadar, prin el am ajuns la Hunedoara, el m-a ajutat să mă integrez.

Dar, mă bucur că am rămas acolo strict pe munca și pe calitățile mele.

Vorbim despre ce era echipa Hunedoarei, înainte de crearea actualei structuri care continuă tradiția Corvinului. A fost o perioadă în care nu neapărat a fost sărăcie la club, dar nici era cea mai strălucită situație.

Atunci se numea CS Hunedoara, nu Corvinul, din detalii în care nu aș vrea să mai intru acum. Așa cum ați spus, nu eram nici săraci, dar nici bogați. Eram o formație de liga a treia, care se menținea în acel eșalon. Apoi, după ce primarul a făcut noul proiect, alături de președinte și de Bogdan Apostu, a început să crească noua grupare-fanion a orașului.

Ai avut persoane în familie care să fi avut tangență cu fotbalul?

Nu, excluzându-l pe tatăl meu. Dar el nu a ajuns la un nivel înalt, a evoluat doar la formația din sat.

În copilărie însă, te-ai setat să devii fotbalist sau aveai alte planuri profesionale?

De mic mi-a plăcut fotbalul. Am un frate care este bolnav, din păcate nu poate să meargă. Lui îi place mult fotbalul și oarecum m-a motivat să ajung jucător, să-l fac în acest fel fericit.

A fost un motivator pentru tine?

Da, am vrut să-i arăt că se poate…

Bănuiesc că și acum e un mare suporter al tău.

Da, familia mă susține mereu, am cinci frați. Vorbim mereu, ei tot timpul mă susțin, la fel și iubita mea.

Ce sentimente ai avut la primul meci important de la seniori?

Am jucat la seniori în liga a patra, dar nu se pune neapărat la emoții puternice. Însă am avut emoții la un meci de baraj pentru liga a treia, am intrat de pe bancă și atunci am început să mă fac remarcat.

Ai prins de la început noul proiect legat de Corvinul, unul care s-a dezvoltat frumos și acum hunedorenii sunt aproape de promovare în Superliga. Ați avut însă la activ o promovare, reușită pe teren, dar nu și juridic, în elită. Cel mai important moment este însă 2024, când ați luat Cupa României și ați avut acel excelent traseu european. Cum a fost acea perioadă?

Deja de când eram în Liga a 3-a, antrenorul Florin Maxim ne-a făcut să credem că putem reuși. Iar de când am intrat în grupele Cupei ne-a spus că vrea să câștigăm trofeul. Chiar și-a notat la ei în vestiar data de 15 mai, a desenat cupa și a spus că dorește neapărat să o cucerim. Și am început și noi să credem. După acel 4-0 cu CFR Cluj acasă, din faza sferturilor de finală, știam că nu ne va opri nimeni!

„A fost ceva unic să evoluez cu Corvinul în Europa”

Care consideri că a fost secretul acelui succes?

Munca. Toți am muncit foarte mult și am crezut până la final. Știam că este ceva unic, este un sentiment aparte să ridici deasupra capului un astfel de trofeu. Nu se întâmplase de decenii ca o formație de eșalon secund să câștige Cupa.

Știi că la un moment dat a fost discuția de a opta fie pentru Superliga, fie pentru o participare în cupele europene. Dacă ai putea întoarce timpul, ai opta tot pentru Europa?

Aș rămâne tot cu cupele europene, fiindcă este o experiență foarte frumoasă. Nu știi niciodată dacă mai ai o asemenea șansă. Sunt încă tânăr, aș putea avea ocazia, dar să evoluez cu Corvinul în Europa, a fost ceva unic. Să joci acolo pentru clubul care te-a crescut și care te-a format… Plus că eram cu Florin Maxim, pe care-l voi respecta mereu, alături de staff-ul lui. El m-a ajutat să fiu cine sunt.

Cum a fost contactul cu fotbalul european? Paks, Rijeka și Astana au în componență internaționali. Cum ai simțit acel nivel?

Este un nivel ridicat. La meciul cu Paks, știam că nu aveam nimic de pierdut. Oarecum ne-au subestimat, nu se așteptau să fim chiar așa de puternici. Am mers montați în Ungaria, sunt convins nu pierdeam cu nicio echipă în acea zi. Și Rijeka a fost o echipă foarte bună, iată că în acest an au ajuns în primăvara europeană, m-a impresionat de-atunci.

Singurul pas care nu a însemnat o confirmare a fost cel spre CFR Cluj. Ce s-a întâmplat acolo? Poate ai avut și o concurență mare.

Nu, că de concurență nu mi-e frică. A fost un sentiment frumos să știi că te vrea CFR Cluj, este unul din cele mai mari cluburi din România, nu poți să refuzi. Nu știu de ce nu am reușit să joc, poate așa a vrut Dumnezeu, să vin aici la UTA și să demonstrez aici ce pot.

„Joc acolo unde pot să-mi ajut echipa”

Ai venit la UTA unde, chiar dacă nu ai fost neapărat om de bază din start, ai totuși un campionat consistent, mulțumitor. Cum ai caracteriza acest sezon?

Chiar mă simt bine la Arad. La început, nu am putut da un randament maxim, stând fără joc un an de zile. Este foarte greu, după ce nu alergi un an. Chiar am spus în conferințele de presă că am nevoie de două-trei meciuri consecutive ca să fiu cel dinainte. Și așa a fost, am demonstrat ce pot după ce am început să joc. Este un an bun pentru mine.

Care este postul tău natural? Ai veleități pentru ambele faze. Pot juca și fundaș dreapta, și mijlocaș.

Și la Hunedoara m-a folosit Max în linia mediană. Joc acolo unde pot să-mi ajut echipa.

În postura de mijlocaș ai marcat singurul tău gol din acest campionat, cel de la Galați. A și fost un gol frumos...

Mister Mihalcea mi-a zis în săptămâna dinaintea meciului că voi evolua mijlocaș dreapta și să o fac cu încredere. Nu este nimic diferit, doar că evoluezi mai avansat.

Statisticile tale arată că stai bine la intercepții, la respingeri, deci capitolul defensiv îl acoperi bine. La posesie, numerele sunt mai slabe. Asta și poate pentru că nu ai prea multe oportunități ofensive?

Sunt meciuri și meciuri, vorba aceea. Sunt partide în care nu poți să pasezi, nu poți să riști prea mult. Nu poți să trimiți mingea în centru și să riști să iei gol. Cel mai bine alegi uneori să joci o minge lungă.

Cum îl caracterizezi pe colegul tău de pe partea dreaptă, internaționalul de tineret Mark Țuțu?

Vorbim constant la antrenamente. Este un jucător bun, un copil cu calități. Mă bucur foarte mult pentru el, am zis și într-un interviu, îl apreciez. Nu văd relația cu el ca pe o rivalitate. Eu îmi fac treaba de fiecare dată când intru pe teren.

A avut UTA la un moment dat o șansă reală pentru play-off. Ce a lipsit ca să ajungeți acolo?

Poate în unele meciuri am pierdut puncte prea ușor. Dar, pur și simplu, poate așa a fost să fie. Noi ne-am dorit foarte mult să ajungem acolo. Era ceva frumos să joci cu UTA în play-off. Jucai cu echipe mari, aveai stadionul plin meci de meci. Sunt convins că și acum în play-out lumea va veni să ne susțină, fiindcă a venit tot anul.

"VREM SĂ TERMINĂM PE PRIMUL LOC ÎN PLAY-OUT"

Ce vă propuneți acum?

Ne dorim să câștigăm play-out-ul. Avem șansele noastre, cred, pentru a prinde locul 1.

Tu ai un statut special. Ești cesionat de către Corvinul. Ce se preconizează din vară, mai ales că hunedorenii sunt în drumul spre Superliga?

Momentan nu este nimic nou în acest sens, dar voi vorbi zilele următoare cu impresarul meu, Bogdan Apostu. Depinde și de cei de la UTA, dacă activează transferul meu, să vedem dacă se înțeleg cu cei de la Corvinul. Încă nu este nimic decis. Focusul meu este acum pe meciurile rămase din play-out, din care să scoatem rezultate cât mai bune.

Un fapt inedit este că UTA și Corvinul au galerii înfrățite. Cum trăiești acest aspect?

Este frumos să știi că sunt două echipe de tradiție, cu două galerii frumoase, care sunt înfrățite. Cei de la UTA au venit și în liga secundă, și în cupele europene, să fie alături de Corvinul. Și la meciurile de baraj au venit arădenii. Știam ce suporteri sunt.

Să facem o simulare. Dacă ai marca pentru UTA în poarta Corvinului sau invers, te-ai bucura? Sau ai face acel semn tradițional al jucătorilor aflați în astfel de situații că nu celebrează reușita?

Nu m-aș bucura. Am un mare respect față de Corvinul, este echipa care m-a format, plus că îi apreciez mult pe Max și staff-ul său. Și față de UTA la fel, este un club care m-a primit bine, cu suporteri care chiar m-au ajutat. 

Ai o mare admirație față de Florin Maxim. Cum îl vezi pe Adrian Mihalcea? Care este secretul lui? Anul trecut, a salvat-o miraculos pe Unirea Slobozia, acum face un sezon excelent cu UTA.

Este un antrenor bun, tânăr. Mister vrea la fiecare meci să avem atitudine și să dai totul. Și la fiecare antrenament, la fel. Vrea să joace fotbal și practică fotbal. Se aseamănă puțin cu Max, sunt doi antrenori aproape la fel.