De la liga a treia, la erou contra campioanei: „Să înscriu echipei preferate a fost cel mai frumos moment din carieră”

La finalul sezonului trecut, Luca Stancu retrograda cu AFC Câmpulung Muscel în liga a treia. Însă tânărul fundaș lateral - va împlini 21 de ani în mai - a făcut pasul în Superliga. Hermannstadt l-a transferat, iar antrenorul de atunci al sibienilor, Marius Măldărășanu, l-a titularizat chiar din prima etapă. Nu a contat că adversară era campioana FCSB. Tocmai echipa favorită a lui Stancu.

Însă momentul cu adevărat de pus în ramă a fost returul cu roș-albaștrii. La Sibiu, într-un spectaculos 3-3, Luca Stancu a marcat un gol și a oferit o pasă de gol. Dintr-o dată, a devenit un mic star. Îi descoperim împreună povestea, în interviul acordat pentru superliga.ro.

Spune-mi, te rog frumos, la ce vârstă ai mers pentru prima dată la fotbal?
Cred că aveam șase ani când am fost prima dată la fotbal. M-au dus părinții împreună cu fratele meu. Ne-au înscris să facem sport, nu neapărat să facem performanță. Nu s-au gândit niciodată să facem performanță. Ne-au dus la club, cred că era atunci singurul club de juniori. Asta a fost atunci. Nu ne-am gândit niciodată că eu cel puțin o să ajung până aici.

De la fotbal ca sport recreativ, la carieră. Cum s-a făcut trecerea pentru tine?
Ușor, ușor. Am avut un grup foarte bun, un antrenor foarte bun a ținut la noi. Am crescut împreună cu el. Am crescut, așa să zic, la FC Argeș, de la vârsta de 12 ani până la 16. Acolo m-am format cel mai mult. După, am mers la LPS Pitești, înapoi la antrenorul care m-a luat la început. După aceea el m-a adus la liga a treia, la Câmpulung. De acolo am tot continuat, am jucat bine și am ajuns până aici.

Cum de nu ai rămas la FC Argeș?
E o poveste lungă. Am avut un antrenor, Ghiță Daniel. Eram cu două grupe foarte bune, 2005 și 2004. Noi, copiii de 2005, jucam la grupa de 2004, dar aveam și campionatul nostru. Mi s-a părut puțin incorect să jucăm la 2004, că noi puteam face mai multă performanță la 2005. Am ales să plecăm. Mai mulți copii, nu doar eu.

Regreți cumva decizia sau ți se pare că a fost cea mai bună?
Nu regret. Așa am simțit atunci să facem, împreună cu părinții, ne-am consultat toți. Și eu cred că am luat decizia bună. Dacă am ajuns aici, nu se știe unde ajungeam, dacă rămâneam.

În vară, a fost un moment dificil alături de Câmpulung Muscel, care a retrogradat în a treia divizie. Cum ai trăit tu acele momente? Mai ales ca jucător tânăr.
Da, vă dați seama, cred că am fost dintre primii care au ajuns acolo la liga treia. Eram unul dintre cei mai vechi. Mi-a părut rău, pentru că muncesc foarte mult oamenii de acolo, nu-i ajută nimeni. Era un singur patron, care, din ce am înțeles, nici el nu mai este acum. Îmi pare rău pentru ei, situația în care au ajuns, dar sunt sigur că vor lua de la capăt și vor ajunge din nou unde trebuie.

Cum a fost pentru tine trecerea de la diviziile inferioare la Superliga României?
Da, a fost un moment foarte important. Nu mă așteptam niciodată ca să mă sune să mă vrea aici. Prima oară am venit în probe, nu mă așteptam să rămân, vă zic sincer. Am venit cu gândul doar să încerc, de ce nu? După ce am semnat, m-am simțit puțin mai liniștit. Mi-am dat seama că nu e așa mare diferența și suntem aici.

Ai debutat chiar în prima etapă împotriva echipei preferate, după cum ai zis. Cum se simte un jucător tânăr atunci când primește încrederea antrenorului de la primul meci?
Vă dați seama, am primit încrederea de la domnul Marius Măldărășanu. Dar să știți că am avut emoții, foarte mari emoții. Cred că s-au și văzut puțin. După, ușor, ușor, am început să le mai las.

Ce ai simțit în momentul în care ai aflat că vei fi titular?
Nici nu știu să vă explic. Eram super fericit. Trebuia să mă concentrez și la meci. Toată lumea îmi dădea mesaje, felicitări, bravo, baftă. Nu știam ce să le mai răspund. Eram concentrat pe meci. Aveam, vă dați seama, foarte mari emoții. Dar eu zic că a fost bine.

Ce drăguț că două momente importante pentru tine au fost cu FCSB. Debutul tău, cu FCSB, și după aia a venit și acel gol într-un meci de-a dreptul spectaculos.
A fost, cred că, cel mai frumos moment din cariera mea să înscriu echipei preferate. Chiar dacă nu am început meciul atât de bine, ulterior, am continuat foarte bine și am avut două realizări importante.

Gândindu-te la colegii experimentați pe care ai avut în vestiar până acum, ce ai învățat cel mai important de la unul dintre ei și de la cine?
Am învățat de la toată lumea. Nu mi-am luat câte ceva, dar cred că principalul sfat este să am încredere în mine, să nu ascult ce spun ceilalți, să cred în puterile mele și să muncesc în continuare.

Ce te scoate cel mai tare din sărite atunci când ești pe terenul de fotbal?
Când nu reușesc, când nu-mi iese ce mi-am dorit.

Ești o persoană care se frustrează când nu ieși lucrurile?
Se frustrează mai mult, mă frustrez mai mult în mine, nu mă exteriorizez.

Spune-ne un lucru despre tine pe care lumea nu îl știe, dar ai vrea să-l afle acum.
Am o familie minunată și niște prieteni foarte buni.

Dacă nu ai fi fost fotbalist, ce carieră ai fi avut?
Dacă nu aș fi fost fotbalist, cred că aș fi fost avocat.

Ce obiectiv ai tu și personal, și profesional de acum înainte?
Să fiu sănătos în primul rând, să am familia bine, prieteni la fel, și ca sportiv să joc cât mai mult, să prind cât mai multe minute.