Vladimir Screciu, unul dintre liderii din Bănie: „Nu m-am simțit niciodată ca acum la Craiova”

Vladimir Screciu este un „produs” al Craiovei. Născut în Corabia, Vlad a crescut la academia formației din Bănie, unde a jucat până în 2018, când a semnat cu Genk. Doi ani a petrecut în Belgia, la Genk și Lommel, până să se întoarcă „acasă”, la Universitatea Craiova, unde nu a întârziat să-și facă locul printre titulari. Acum, Screciu este unul dintre căpitanii echipei, iar acest lucru s-a văzut și în discursul de lider pe care l-a avut în urma înfrângerii usturătoare cu U Cluj.

În urmă cu doi ani, fundașul central a traversat cea mai grea perioadă a sa, când s-a confruntat cu o accidentare care i-a interzis visul de a participa alături de România la Campionatul European. Ne-a spus chiar Vlad cum a trăit acea perioadă și cum a reușit să se recupereze, dar și care este secretul său, ținând cont că de când a revenit pe teren nu a mai avut parte de accidentări. Prima parte a interviului cu Screciu face parte din seria „Înapoi la primii pași”, iar apoi vorbim despre parcursul bun al Craiovei din acest sezon și lupta la titlu.

„Anul 2024 nu a existat pentru mine!”

Vlad, spune-mi te rog dacă îți mai amintești momentul accidentării și dacă ai putea să ni-l relatezi, dar pe scurt.

Mă gândesc că te referi la accidentarea înainte de Campionatul European. A fost o accidentare care, cum am tot zis, anul 2024 nu a existat pentru mine, care m-a ținut pe bară, dar am învățat multe, chiar am învățat multe din acea accidentare și mă bucur că am trecut cu bine peste acea perioadă.

Ce ai simțit în momentele alea? Pentru că ai spus că anul 2024 nu a existat pentru tine. Cum este pentru un fotbalist?

A fost un moment foarte greu pentru că nu înțelegeam de ce mă reaccidentam. Adică într-o perioadă de patru luni, ca idee, m-am accidentat de trei ori în acea zonă și tot nu înțelegeam de ce. Doar că a fost o perioadă destul de bună pentru mine. Am fost la recuperare în Spania, la un doctor în Italia care mi-a dat mai multe sfaturi. Pe lângă asta a lucrat cu fotbaliști destul de mari de la Juventus și să zic că aveam o problemă cum avea De Ligt. Adică coapsele erau prea mari pentru zona spatelui și îmi forțam spatele foarte mult, lombarii și îmi trăgeau pe partea posterioară și îi făceam cele mai multe rupturi pe partea posterioară. Eu fiind și un jucător destul de rapid, chestia asta mă dezavantaja pentru că coapsele erau destul de dezvoltate spre deosebire de partea posterioară.

Și ce schimbări a trebuit să faci?

Ca idee, să nu existe antrenament, să nu fac exercițiile pe care mi le-a recomandat doctorul din Italia, care durează undeva la 30 de minute și după antrenament la fel. Tot trebuie să lucrez și cred că se și vede pentru că am avut o perioadă lungă fără accidentari și asta mă bucură. Este foarte importantă o disciplină în acest caz pentru că asta face diferența.

Care a fost pentru tine cel mai greu moment din recuperare? Faptul că te reaccidentai?

Sincer, dacă stau să mă gândesc la toată perioada de recuperare, cel mai greu moment a fost când am fost în Spania. Am stat o lună și în același timp era Campionatul European. A fost cel mai greu moment pentru că stăteam în camera de hotel și pur și simplu mă uitam la meciuri și chiar îmi doream să fiu acolo. Dar, cum am tot zis, mă bucur pentru băieți că au făcut un turneu foarte bun. Îmi doream foarte mult să fiu acolo, cred că meritam să fiu acolo. Dar asta e, a fost o lecție din care trebuie să învăț și cred că am învățat.

Din punct de vedere psihic, a avut impact această accidentare asupra ta?

Da, chiar a avut, dar mă bucur că am avut lângă mine colegii, clubul, familia, toți au fost lângă mine și am putut trece peste asta. Asta a fost cel mai important.

„Colegii râdeau de mine și asta mă ambiționa”

Cum este pentru un fotbalist să se uite la televizor la meciurile pe care voia să le joace de pe teren?

Foarte greu. Foarte, foarte greu. Mai ales pentru că dacă eram și acasă era altceva, mă gândesc, dar am fost acolo fiind și singur. Prietena mai venea, mai pleca în țară pentru că era foarte greu. Aveam încă trei câini, nu puteam să îi lăsăm singuri să stea acasă, dar a fost o perioadă foarte grea. Să stau singur în camera de hotel, să mă uit la meciuri, nu doresc asta la nimeni.

Cât de important este ca în astfel de perioade să ai oameni aproape, să simți susținere?

Este important să ai oameni de calitate lângă tine în această perioadă. Dacă degeaba sunt lângă tine, dacă nu-i simți prezenți, să fie acolo lângă tine, degeaba sunt. Și chiar mă bucur că am avut oameni, dar oameni destul de puțini, care sunt importanți pentru mine și încă sunt lângă mine tot timpul.

Cum s-a simțit primul tău antrenament după acea perioadă de inactivitate?

Mi-aduc aminte foarte bine. Jucam 5 cu 2. Toată lumea știe ce înseamnă 5 cu 2-ul, fotbaliștii știu ce înseamnă acel careu cu 2 la mijloc. Nu mă puteam mișca, colegii râdeau de mine și asta mă ambiționa foarte tare să fiu mai rău. E chestia pentru că vii după o perioadă foarte lungă, trebuie să fii foarte atent la anumite mișcări pentru că e diferit să te antrenezi tu singur și diferit să te antrenezi cu colegii. Treptat treptat trebuie să îți intri în ritm. De asta multă lume poate nu înțelege după o perioadă de accidentare. E nevoie de timp ca să îți recapeți ritmul la care erai înainte și asta se ia în timp. Nu poți să îți revii după recuperarea de accidentare să fii la ritmul la care erai înainte să te accidentezi. Tocmai de aceea am și pornit această serie pentru că vreau ca lumea să audă din gura fotbaliștilor cât de greu este să îți revii după accidentare și după o perioadă lungă de inactivitate.

Spune-mi dacă ai simțit teamă atunci când ai început să te antrenezi pentru că spuneai că nu înțelegeai de ce tot te reaccidentai, ai revenit la antrenamente, ți-a fost un moment teama aia că s-ar putea întâmpla din nou?

Da, ăsta este unul dintre factorii pe care trebuie să elimin cât mai repede din cap pentru că dacă ai teama aia să nu mă accidentez, să nu mă accidentez, nu poți să evoluezi la capacitatea ta de 100% și ceva te reține. Dar, cum am spus mai devreme, e nevoie de timp ca să îți recapeți încrederea, ca să fii tu cum erai înainte și e nevoie de timp ca să scapi și de acea teamă.

Cum se simte un fotbalist care se încălzește pe margine știind că urmează să revină pe terenul de joc?

Da, nerăbdător, vă dați seama. Mi-aduc aminte că am revenit la meciul cu Rapid de acasă după o perioadă foarte lungă. Chiar dacă mai intrasem, nu știu, fusese undeva ultimul meci prin martie sau ceva de genul și după am, cred că am intrat cu Rapidul prin noiembrie. O perioadă foarte grea, vă dați seama. Până atunci eram numai în tribună la meciurile de acasă și la meciurile din deplasare rămâneam la televizor. Dar eram nerăbdător, eram nerăbdător să intru, dar știam că am nevoie de timp, știam că am nevoie de timp ca să-mi revin iar la forma la care eram dinainte de accidentare și totul a depins doar de mine.

Și tu ți-ai dat acel timp pentru că de obicei fotbaliștii au chestia asta, să demonstreze, să tragă mai tare. Ți-ai dat acel timp pentru a te readapta?

Exact, mi-am dat acel timp pentru că, cum am spus mai devreme, am avut nevoie de un sfat. De asta am fost în Italia la acel doctor care mi-a spus ce trebuie să lucrez, cum trebuie să lucrez și nu poți de pe zi pe alta să schimbi foarte mult. E nevoie de timp să lucrezi, pentru că corpul tău are nevoie să se obișnuiască cu anumite mișcări la care trebuie tu să lucrezi zi de zi. Dar mă bucur, cum am spus mai devreme, mă bucur că acum sunt bine și sunt pe un drum bun.

Cum te descrie pe tine în câteva cuvinte după acea accidentare? Ce s-a schimbat la tine? La modul tău în care erai și cum ai fost după accidentare?

Singurul cuvânt care mă definește mai mult după acea accidentare este disciplina. Disciplina. Trebuie să te motivezi cel mai mult. Disciplina este cea mai importantă în viața noastră a tuturor fotbaliștilor. Dacă nu ai disciplină, e greu să faci ceva și chiar asta este cuvântul care cred că s-a schimbat mai mult la mine după acea perioadă disciplină.

Dacă ar fi să lași un mesaj pentru cei care poate trec prin perioade similare cele pe care ai trecut tu, ce crezi că ar trebui să știe?

În primul și în primul rând e pentru că am avut accidentări și am avut o la fel o accidentare când am fost în Belgia. Mi-am rupt glezna, foarte, foarte gravă. După a fost accidentarea asta care nu pot să spun că a fost o accidentare foarte gravă, doar că m-a ținut departe de teren pentru că nu găseam de unde pleacă problema. Referitor la ce m-ai întrebat, este vorba de, în primul rând trebuie să-și dea seama ce fel de accidentare au și nu trebuie să grăbească procesul ăsta de recuperare pentru că recuperarea este foarte importantă când revii pe teren. Dacă nu ești 100%, nu te simți 100% cum am spus mai devreme și ai parte de frică de toate chestiile pe care îți trec în cap, e foarte greu. Doar că e nevoie de răbdare și cu siguranță toate vor veni la timpul lor. Doar răbdarea este cea mai importantă și procesul de recuperare e normal, care este foarte important să fie bine făcut.

„Ne dorim să intrăm în istoria Universității Craiova”

Ai o perioadă foarte lungă de timp după ce nu te-ai mai accidentat, ceea ce ai spus și tu. Cum se simte să joci de la meci la meci și să vezi că devii din ce în ce mai puternic?

Pentru că am scăpat, se simte foarte bine. Pentru că am scăpat de frica care era înainte, cum am spus. Era o frică care era normală. Asta se scapă în timp, prin încredere, prin meciuri, prin antrenamente. Mă simt foarte bine. De fiecare dată intru cu gândul să dau tot cea mai bună. Nu mai mi-e frică să fiu atent, să nu mă accidentez sau eu știu ce chestii mi-ar mai trece prin cap. Este chestia să gândesc cât mai pozitiv și să mă gândesc la ce trebuie să fac bine. Să nu mai gândesc să mă accidentez sau altceva.

Ai marcat recent și primul tău gol din acest sezon. Zi-mi, te rog, cum se simte să marchezi după atâta timp?

Super! Chiar glumeam cu colegii să fie atenți pentru că meciul următor vreau să marchez iar. Da, foarte bine. Mă bucur foarte mult. Cum am spus mai devreme, este important să câștige echipa. Asta mă interesează pe mine cel mai mult. Având în vedere că sunt fundaș, mă interesează în primul și în primul rând să nu primesc gol, să mă apăr, să fac datoria de fundaș. Și după, dacă se pune să marchez, este o plăcere. A fost un sentiment unic să marchez. Mă bucur foarte mult că echipa marchează, că echipa nu primește foarte multe goluri. Încă mă doare ce s-a întâmplat la Farul Constanța, pentru că nu pot să-mi explic de ce, ceea ce s-a întâmplat acolo, să primim patru goluri. Dar mă bucur, cum am spus mai devreme, că reușim, suntem pe un drum bun și sperăm să continuăm la fel.

Că ai vorbit despre meciul de la Farul. Ai mai trăit în carieră un astfel de meci până acum?

Nu știu, nu îmi vine în minte. Doar că, am spus mai devreme, încă mă doare. Nu pot să-mi explic de ce s-a întâmplat acel rezultat. Mingea nu voia să intre în poartă. Ei au avut patru ocazii, ne-au dat patru goluri. Dar, cum am spus mai devreme, mă bucur că după meciul de la Farul ne-am revenit și am continuat seria de victorii, seria de calificare mai departe în Cupa României. Deci, cred că suntem pe un drum destul de bun.

35 de ani au trecut de la ultimul titlu din Bănie. Spune-mi dacă se simte această presiune.

Nu știu dacă pot să vă zic că e presiune. Pentru mine e mai mult o plăcere, o motivație în plus. Vă dați seama cine nu-și dorește să se afle în istoria Universității Craiova. De asta, lucrul ăsta nu e mai mult ca o presiune, lucrul ăsta e mai mult ca o motivație. Și, sincer, de asta suntem aici. Să muncim zi de zi, să ne ducem la meciuri, să le câștigăm, să intrăm în istoria acestei echipe. Ăsta este unul dintre obiectivele mele, să zic așa.

„Nu m-am simțit niciodată ca acum la această echipă”

Ești unul dintre jucătorii care a crescut aici. Spune-mi, te rog, ce este diferit, după tine, la acest sezon față de precedentele?

Este un sezon cu totul special, având în vedere că am fost mai departe în grupele Conference League. Și revenim acolo, nu vreau să mă gândesc ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat. Este un sezon special. Cum am spus, este echipa care o simt cea mai, cum să zic, ne simțim ca frații. Mă înțeleg, de fiecare dată când vin la cantonament, simt că vin acasă, mă întâlnesc cu toți băieții, simt ca frații mei. Adică, de când sunt aici, nu am simțit vreodată sentimentul ăsta, să vin la bază, să îi simt pe băieți ca frații mei. Momentul de față, așa îi simt. Și sunt nerăbdător de fiecare dată să vin aici, să mă întâlnesc cu ei.

Crezi că și antrenorii au jucat un rol secret în această uniune?

Cu siguranță, da. Este meritul ambilor antrenori. Cum a fost și Mirel, a construit această fundație. Acum totul merge foarte bine și mă bucur că a făcut parte din această echipă și sperăm să îi îndeplinim și lui visul pentru că a contribuit la asta.

Cum ai povesti tu parcursul echipei din Conference League? Eliminarea desigur a fost o mare dezamăgire, însă totuși nu e de ignorat această performanță pe care ați reușit-o după foarte mult timp în cupele europene.

Sincer, nici la începutul sezonului nu m-am gândit că putem să facem asemenea meciuri cu asemenea adversari. A fost o perioadă foarte frumoasă. Sper că anul ăsta o putem repeta. De ce nu în Champions League sau Europa League, dar nu mă supără nici Conference League. Cum a fost și anul ăsta, să readucem iar spiritul acela. Pentru că am trăit ceva uimitor. Simțeam publicul, suporterii, mai ales la meciul cu turcii cu Bașakșehir, când ne-au dat primul gol și am simțit publicul aproape de noi. Ne-au susținut, au început să cânte. Adică mi-a dat un boost de încredere formidabil și după cum bine știți am putut să întoarcem rezultatul și ne-am calificat mai departe. A fost un sezon extraordinar până acum din punct de vedere a rezultatelor.

De ce sunt atât de pătimași oltenii atunci când vine vorba despre fotbal? Spune-ne acest secret.

Nu știu ce să vă zic. Chiar se trăiește fotbalul diferit aici. De exemplu, eu nu pot să mă uit la un meci cu tata. Tata trăiește foarte intens meciurile, mai ales meciurile Universității Craiova. Mai ales în perioada când am fost accidentat, mă duceam acasă și ne uitam împreună la meciuri. Am zis că nu mai vreau să mă uit cu tine la meciuri pentru că nu pot să... Lasă-mă să stau eu să mă uit, să fiu concentrat. El trăiește diferit și cred că nu doar el. Majoritatea oltenilor care țin cu Universitatea Craiova au spiritul ăsta să trăiască diferit. Acest fenomen care cred eu se hrănesc aici. Fotbalul este ceva... Asta e părerea mea. Cred că aici fotbalul e diferit în Oltenia. Se trăiește diferit.

Te ceartă după meciuri tatăl tău?

Nu vreau să intru în detaliile astea. Nu că nu mă ceartă. Tata e mai puțin, mai exigent. De exemplu, greșesc o pasă tot meciul și fac un meci extraordinar. El îmi zice, da, la pasa aia, acolo. Așa sunt oltenii, așa trăiesc oltenii aici. Zic, da, tata, bine că am câștigat.

Hai să ne uităm un pic, mergem spre finalul sezonului. Și spune-mi ce ți-ar plăcea să se spună despre echipă la finalul acestui sezon.

Singurul lucru... Că așteptați toți să zic asta acum. Să fim campioni. Asta mă interesează. Ne dorim foarte mult asta. Chiar simt că putem să îndeplinim acest obiectiv. Să se vorbească despre noi că am putut să ne îndeplinim obiectivul acela de a fi campioni.