Levente Balint

CRONICĂ

https://www.youtube.com/watch?v=0Gtusx3Q47k

Aveam toate datele pentru un duel ofertant, între două trupe de play-off. Farul revenea acasă după două victorii legate, în timp ce Rapid și-a tratat traumele eșecului din derby-ul cu FCSB cu un 2-0 de rutină acasă cu Csikszereda. 21 de goluri se marcaseră în precedentele cinci dispute directe, deci aveam încă un element care promitea spectacol.&nbsp; A fost însă interesant și duelul tactic. Asta pentru că Pancu a propus inițial un 3-4-3, cu Dobre rezervă. Practic, o așezare în oglindă, pentru a contracara o formație foarte ofensivă, în care principala amenințare era trio-ul Radaslavescu - Alibec - Tănasă.

GIULEȘTENII, MAI ACTIVI S-a început sub semnul echilibrului, fiind evident cât de bine se cunosc cele două echipe. Am avut mai degrabă situații decât ocazii mari în start. În minutul 7, Stojilkovic a reluat cu capul în afara porții, din opt metri, iar după patru minute, Petrila a tras slab de la 17 metri, tot pe lângă buturi. Fariștii au avut întâia oportunitate semnificativă în minutul 13, când Aioani a intervenit la șutul bun al lui Vînă, din opt metri. Ușor, balanța a înclinat spre rapidiști, mai ofensivi și cu o mai bună cursivitate. Iar în minutul 32, pe fondul insistenței lor, a venit și gol. Mingea furnizată de Pașcanu a ajuns la muntenegreanul Bubanja, iar șutul acestuia din 15 metri, deviat, l-a învins pe Munteanu - 0-1. Dobrogenii au replicat imediat, în minutul 34 Radaslavescu șutând pe lângă bară, din 16 metri. Însă bucureștenii și-au continuat dominația, în minutul 40 având o dublă ocazie. Prima dată, Stojilkovic l-a întins pe Munteanu cu un șut periculos din&nbsp; opt metri, iar Bubanja a trimis pe lângă bară. Cu mai multe încercări, cu o posesie de 60 la sută și mai multe atingeri în careul advers, de 14-7, rapidiștii conduceau justificat la pauză.

Tănasă, Răzvan

FC Farul Constanța

RAPID, DE NERECUNOSCUT DUPĂ PAUZĂ Lucrurile s-au schimbat radical din minutul 46. Constănțenii au trecut la cârma jocului, iar giuleștenii au devenit letargici. Numai pe final au mai reușit rapidiștii să forțeze atacul. Prima ocazie mare a localnicilor a venit în minutul 48, când lansat de Ahlinvi, Alibec a reluat din zece metri a tras peste transversală, dintr-o foarte bună poziție. Mult mai avansați, fariștii au reușit să puncteze în minutul 53. Radaslavescu a centrat de pe dreapta, Sinyan a deviat nefericit la Tănasă, iar acesta, după ce și-a potrivit mingea, a trimis din opt metri pentru 1-1. Golul i-a impulsionat pe fariști, în timp ce oaspeții nu au izbutit să reacționeze. Cu Alibec generos ca efort, cu Radaslavescu efervescent, trupa lui Sabău și-a ținut adversara la respect. Nici intrările în minutul 72 ale lui Dobre, Vulturar și Kodor nu au reechilibrat situația. Tot alb-albaștrii au avut cele mai bune situații. Alibec (83) a reluat din apropiere peste poartă, el fiind imitat apoi de Dican (87). Rapidiștii s-au trezit prea târziu pentru a mai pretinde victoria. În al doilea minut adițional, Bubanja a fost blocat de Munteanu, iar imediat Kamara a tras de la 22 de metri peste bară.&nbsp; Cele două trupe și-au împărțit reprizele, Farul, care a avut un raport de 13-6 la șuturi în partea secundă, izbutând să rămână invincibilă acasă, în acest campionat. Rapid a ratat șansa de a egala liderul Dinamo, iar Pancu trebuie să găsească explicația contrastului dintre cele două părți ale jocului.

Giuleștenii au ratat șansa de a o egala pe Dinamo

Farul - Rapid 1-1. Și-au împărțit reprizele

Mihai Mateaș

Ionuț Tătaru

”Șepcile roșii” i-au provocat primul eșec în Superliga lui Laurențiu Reghecampf de la revenirea la FCSB și au urcat pe locul 4, însă distanța față de primele trei clasate - Dinamo, Universitatea Craiova și Rapid - rămâne una importantă, înaintea ultimei etape din turul sezonului regular. A fost o etapă a gazdelor, care au obținut cinci victorii, singurul succes al oaspeților fiind în dreptul Farului. După ce în runda trecută am avut recordul stagional de goluri, în etapa a 14-a s-a înscris de doar 17 ori. Așadar, cu ce rămânem după runda cu numărul 14 din Superliga?

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid0cHG6CSmwyeHYjV5He5BcqJ6r7uq4364BEyMF1Mehs4JbbFbtwk79u4urTbn3qdZ8l

<h2>Execuțiile spectaculoase care au făcut meciurile mai ușoare pentru Dinamo și Rapid</h2>

Nu a fost o săptămână ușoară pentru Rapid. Eșecul din derby-ul cu FCSB a fost urmat de un 0-0 cenușiu împotriva Corvinului, în Cupă. Giuleștenii aveau nevoie de un rezultat pozitiv în fața ultimei clasate Csikszereda, pentru a evita o mini-criză. Ciucanii, galvanizați de primul succes obținut în Superliga, în runda trecută, s-au ținut tare și le-au dat emoții alb-vișiniilor. În cele din urmă au cedat în ultima jumătate de oră. Formația lui Daniel Pancu s-a impus cu 2-0, cel care a spart rezistența oaspeților fiind Dina Grameni. Fostul mijlocaș al Farului a deschis scorul după o acțiune personală finalizată spectaculos, iar reușita sa le-a permis gazdelor să gestioneze cu liniște finalul partidei.

https://www.facebook.com/reel/1818528362710097

Liderul Dinamo a început meciul cu UTA știind că trebuie să câștige pentru a-și păstra poziția, în condițiile în care Universitatea Craiova o învinsese pe FC Botoșani. Arădenii încă sunt în căutarea constanței din sezonul trecut, dar rămân un adversar incomod pentru oricine. Deși au controlat prima repriză, ”câinii” nu au reușit să găsească drumul spre gol decât înainte de pauză. Danny Armstrong, excelent în prima jumătate a partidei de pe Arena Națională, a fost cel care a marcat, cu un șut frumos din afara careului. Un gol venit la timp, care a făcut partea a doua mai ușoară pentru elevii lui Nuno Campos. Un alt succes al dinamoviștilor (2-0), care continuă să arate ca o candidată serioasă la titlu.

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid021Uww7icuM9bG8XWBPddu9BchT1jELZCUJqX7ZwweULrbCFK7DX76G7AjNkgj2HKAl

<h2>Campioanei i-a fost suficientă o repriză pentru a câștiga</h2>

Universitatea Craiova rămâne echipa cu cea mai lungă serie activă de victorii în Superliga. Deținătoarea titlului a învins-o cu 2-1 pe FC Botoșani, după un meci în care oltenii au jucat la nivelul lor obișnuit doar în prima repriză. Înainte de pauză au venit și cele două goluri, marcate de David Matei și Assad Al Hamlawi, care au rezolvat practic partida pentru campioană, ajunsă acum la șapte succese consecutive în Superliga. „Continuăm să înscriem, iar asta e bine”, a spus la final Filipe Coelho, care are cea mai bună ofensivă a campionatului, cu 34 de goluri înscrise, și doi dintre cei mai buni șase marcatori, Simon Elisor (9) și Al Hamlawi (7).

Universitatea Craiova

Stadionul „Ion Oblemenco”

<h2>U Cluj a intrat în careul de ași al campionatului</h2>

Aproape pe nesimțite, vicecampioana sezonului trecut a revenit în partea superioară a clasamentului, după un start de sezon mai puțin reușit. Universitatea Cluj a câștigat și cu FCSB, scor 1-0, în meciul care a închis etapa, și a urcat pe poziția a patra. La acest reviriment o contribuție majoră o are, fără îndoială, Jovo Lukic, care își regăsește forma din stagiunea trecută, în care a fost golgheterul Superligii. Bosniacul a fost decisiv și împotriva roș-albaștrilor și are acum 4 goluri în ultimele două runde, iar totalul din actuala ediție de campionat a ajuns la 7. „Obiectivul nostru este calificarea în play-off, dar sper ca, în cele din urmă, să ajungem din nou să ne luptăm pentru titlu”, a spus Lukic. De cealaltă parte, a fost o săptămână dificilă în Ardeal pentru Laurențiu Reghecampf și elevii săi: învinși în Cupă la Bistrița, învinși și pe Cluj Arena, acest din urmă rezultat însemnând ieșirea din Top 6. Primele eșecuri pentru tehnicianul de 51 de ani după întoarcerea la FCSB, un prim moment delicat pe care trebuie să-l gestioneze atent.

Lukic, Jovo

FC Universitatea Cluj

<h2>Corvinul a regăsit drumul spre gol, iar așteptarea a meritat</h2>

Înaintea partidei cu FC Argeș, Corvinul avea trei meciuri oficiale la rând în care nu reușise să marcheze. Se părea că nou-promovata se îndreaptă spre un al patrulea, pentru că timpul trecea și scorul rămânea 0-0. Apoi, în ultimele zece minute, lunga așteptare s-a încheiat. Și s-a întâmplat cât se poate de spectaculos. Ion Cărăuș a deschis scorul cu o minge parcă pusă cu mâna în vinclu, apoi Muhammed Hayatu a înlăturat orice emoție și a înscris pentru 2-0, finalizând o fază lucrată excelent de Renato Espinosa. Hunedorenii s-au reîntâlnit astfel nu doar cu golul, ci și cu victoria, în timp ce piteștenii nu reușesc să scape de lunga serie negativă. Formația pregătită de Bogdan Andone e antepenultima în clasament, ajungând la nouă partide fără succes în Superliga.

<h2>Paradele lui Rafael Munteanu din prelungirile meciului de la Voluntari</h2>

Farul a revenit pe loc de play-off, după a doua victorie consecutivă și a treia în ultimele patru etape, 2-1 cu FC Voluntari, în deplasare. Un succes care s-a conturat încă din primele 25 de minute, când au marcat Denis Alibec și Matteo Ahlinvi, dar care era să le scape printre degete constănțenilor pe final. Nu s-a întâmplat pentru că, în prelungirile partidei, portarul oaspeților, Rafael Munteanu, a avut două intervenții senzaționale, care au salvat rezultatul pentru formația pregătită de Ioan Ovidiu Sabău. Mai întâi, a reușit una dintre paradele sezonului, la execuția foarte bună a lui Sava-Arangel Cestic. Apoi, la faza următoare, l-a blocat și pe Adrian Chică Roșă. „Au fost două sau trei situații în care Rafael Munteanu ne-a scos. Doar intervențiile lui au făcut să câștigăm meciul”, a recunoscut Sabău la sfârșitul jocului. Pentru ilfoveni, a fost un alt eșec greu de acceptat, al patrulea consecutiv la limită, cu un deznodământ care putea fi evitat în ultimele minute. Situația echipei rămâne complicată: penultima în clasament, cu doar 8 puncte și cea mai slabă apărare (31 de goluri primite).

Munteanu, Rafael

<h2>Spectacol pe un teren greu la Ploiești </h2>

Vremea nu a fost un aliat, însă, în ciuda terenului greu, Petrolul și CFR Cluj au oferit un meci foarte bun. S-a terminat la egalitate, 1-1, un rezultat care mai curând nu ajută pe nimeni decât să mulțumească ambele formații. Ploieștenii au coborât pe locul 5 în urma acestui rezultat și consideră că ar fi meritat mai mult, după aspectul jocului. Alb-vișinii, în schimb, au ajuns la trei etape fără victorie și rămân departe de play-off.

<h2>Oțelul a evitat dramatic un alt eșec, dar nu scapă de probleme</h2>

La Galați, Oțelul nu a reușit să întrerupă seria negativă de rezultate și a remizat cu Sepsi, scor 1-1, ajungând astfel la opt etape fără victorie. Se putea termina mai rău pentru dunăreni, care au salvat un punct abia în prelungiri, când Pedro Nuno a transformat un penalty. Nici covăsnenii nu stau chiar confortabil. Nu câștigă în Superliga de la jumătatea lui septembrie și au a doua cea mai slabă ofensivă a campionatului, cu 9 goluri înscrise. Doar FC Argeș (8) stă mai prost la acest capitol.

Podiumul a rămas neschimbat, în timp ce vicecampioana U Cluj își continuă ascensiunea spre partea superioară a clasamentului

Cu ce rămânem după etapa a 14-a din Superliga

FC Rapid București

Pancu, Daniel

FCSB

Oțelul Galați

Petrolul Ploiești

Dinamo București

UTA Arad

CFR Cluj

FC Botoșani

Niculcea, Andrei

Grosu, M

Erik Ionuț Mănăilă

Petrila, Claudiu

Doumbia, Chec

Vulturar, Cătălin Alin

Pop, Rareș

Tape, Eric

Bubanja, Vladan

Șucu, Andrei

Luca Valentin Buzdugan

Pirvu, -

Grameni, Constantin

David Grama

Ducan, Răzvan

Șimonia, Alex

Aioani, Mihai

Ungureanu, Bogdan

Ouedraogo, Latif

Senciuc, Ștefan

Annan, Ebenezer

Celik, Alin

Onea, Răzvan

Kramer, Lars

Sălceanu, Robert

Sinyan, Sheriff

Vlad Andrei Berceanu

Graovac, Daniel

Manea, Cristian

Ciobotariu, Denis

Pașcanu, Alexandru

Costache, -

David Ioan Cristian Niculescu

Stojilkovic, Filip

Kodor, Jason

Jambor, Timotej

Stanciu, Raul

Dobre, Alexandru

Kamara, Mohammed

Moruțan, Olimpiu

Superliga 26/27

Ana-Maria Popescu

INTERVIU

Transferul lui Lameira la Craiova s-a făcut pentru a suplini plecarea unui
stâlp important la mijlocul oltenilor, Anzor Mekvabishvili, care a semnat cu
Chicago Fire. Portughezul o părăsea pe Oțelul din postura de jucător care și-a
câștigat respectul vestiarului până în punctul în care a primit banderola de
căpitan al gălățenilor. 
A jucat 102 meciuri în tricoul Oțelului, având opt goluri marcate și trei pase
decisive. În 2016, Lameira a câștigat Campionatul European U17 alături de
naționala Portugaliei, unde a împărțit vestiarul cu mulți dintre titularii actuali
ai naționalei mari. João Lameira își spune povestea, într-un nou interviu marca
Superliga Insider.

<h2 style="text-align:center;">„Mamei nu i-a plăcut ca eu să mă apuc
de fotbal!” </h2>
Joao, ce înseamnă „acasă” pentru
tine? 
Pentru mine, acasă înseamnă familia. Este cea mai importantă parte din mine și,
ca să fii bine din punct de vedere mental și fizic, ai nevoie de familie.
Cum arăta o zi obișnuită din
copilăria ta? 
Nu știu... Școală, prieteni, somn și mâncare alături de familie. Atât. Simplu. Și
fotbal, bineînțeles. Pe stradă, da. Când eram copil, am început pe stradă.
Mereu a fost așa, cea mai mare parte a timpului.
Jucai fotbal și în casă? 
Da, bineînțeles. Bineînțeles. Era o regulă, era ceva normal.
Și ce părere avea mama ta despre
asta? 
Nu-i plăcea, pentru că avea plante și tot felul de lucruri. Spărgeam mereu
totul. Geamurile. Dar asta este ceva normal. Cred că toți cei care joacă fotbal
și au copii care joacă fotbal trec prin asta.
Cum a început fotbalul pentru tine? 
Când eram mic, mergeam la școală. Aveam șapte ani și un club din orașul meu a
venit să ne dea niște foi pentru a merge acolo, să încercăm să jucăm fotbal,
pentru că aveau nevoie de jucători. I-am dat mamei foaia respectivă și, a doua
zi, am mers acolo să încerc puțin, pentru că și mie îmi plăcea să joc fotbal.
Mama mi-a spus: „OK, vom încerca, dar mie nu-mi place”. Așa am început, apoi am
crescut, am crescut și acum sunt aici.
Ce a crezut mama ta despre asta în
tot acest timp? 
Acum 15-20 de ani, lucrurile erau diferite. Nu avea timpul pe care îl are
astăzi. Nici banii necesari pentru a merge cu mine, pentru că nu era ușor
pentru ei. Acum 20 de ani nu era ca în zilele noastre și ei nu-i plăcea. Dar
părinții mei au făcut mereu eforturi pentru a mă ajuta să cresc. Și asta a fost
tot.
Dacă ai putea să te întorci la un
moment din copilăria ta, care ar fi acela? 
Nu știu. Este greu să alegi unul singur, pentru că atunci când suntem copii
vrem să creștem, iar când creștem vrem să fim din nou copii. Și am avut multe
momente frumoase, bineînțeles, pentru că ne petreceam cea mai mare parte a
timpului glumind și făcând lucrurile care ne plăceau. Asta este partea care îmi
lipsește cel mai mult. Când petreceam timp cu prietenii, jucând fotbal, glumind
și făcând tot felul de lucruri. Asta îmi lipsește cel mai mult.
Care este cel mai mare sacrificiu pe
care l-ai făcut pentru fotbal? 
Cred că atunci când am plecat din țara mea, iar fiica mea s-a născut și am stat
cu ea doar patru-cinci zile. A trebuit să-mi las soția și fiica în Portugalia
și să plec pentru a-mi face meseria. A fost una dintre cele mai grele părți ale
carierei mele de fotbalist.
Care este cel mai mare sacrificiu pe
care l-au făcut părinții tăi pentru tine? 
Nu știu. Cred că a fost ceea ce am spus mai devreme: timpul și banii pe care
i-au investit, mergând cu mine. Când am plecat la un alt club din Portugalia,
trebuia să călătorim aproximativ 45 de minute în fiecare zi, după ce mama
termina munca. Și nu era ușor pentru ei, pentru că trebuiau să mă ia de la
școală, să conducă 30-40 de minute până acolo, să mă aștepte la antrenament,
apoi să fac duș, să mergem acasă, să gătească, să doarmă și a doua zi să o luăm
de la capăt. Cred că asta a fost partea cea mai grea pentru ei, cu siguranță.
Îți amintești ce ți-ai cumpărat din
primul salariu? 
Nu-mi amintesc, dar cu siguranță a fost ceva prostesc. Nu știu. Pantofi, haine,
lucruri scumpe, pe care înainte nu mi le puteam cumpăra. Părinții mei nu aveau
foarte mulți bani, așa că mi-am putut cumpăra lucrurile pe care mi le doream.
Cu siguranță a fost ceva de genul ăsta: pantofi, haine, lucruri.
Cu mentalitatea pe care o ai acum,
dacă ai primi din nou primul tău salariu, ce ai cumpăra? 
Cred că acum, cu primul meu salariu, care era unul mic, nu aș cumpăra nimic. Aș
încerca doar să trăiesc fiecare zi, să ies la cină cu familia mea și atât. Să
nu cheltui banii pe lucruri stupide.

<h2 style="text-align:center;">„Este important să eșuăm pentru a
crește și a învăța”</h2> 
Ai trecut pe la Feirense, Sporting și
Porto înainte să împlinești 18 ani. Dacă ți-ai putea întâlni astăzi versiunea
de la 14 ani, ce i-ai spune despre drumul care îl așteaptă? 
La 14 ani? Nu știu, pentru că și asta face parte din viață. Am crescut
trecând prin toate acestea și poate că mi-am schimbat puțin mentalitatea. I-aș
spune să nu-i fie teamă să plece, să se bucure de viață, să dea tot ce are mai
bun. Să nu-i fie teamă să eșueze, pentru că acest lucru este foarte important.
Când creștem, nu vrem să eșuăm. Nici acum nu ne place asta, dar este important
să eșuăm pentru a crește și a învăța. Dacă aș avea din nou 14 ani, cu siguranță
mi-aș spune: „Nu-ți fie teamă să eșuezi, pentru că este un lucru bun pentru
tine și pentru viața ta”.
Ce ai învățat din perioada petrecută
la Porto? O singură lecție. Alege una. Cea mai importantă, poate. 
Cred că am învățat multe, dar calitatea și, poate, mentalitatea. Mentalitatea
de a câștiga.
Prima ta experiență în străinătate a
fost în Rusia. Cum a fost această schimbare pentru tine, pentru că era un oraș
și o țară diferite, mai ales față de Portugalia? 
Din punct de vedere financiar, a fost foarte bine pentru mine. Dar pentru
familia mea nu a fost deloc ușor, pentru că, așa cum am spus, am semnat în
Rusia în iunie, iar fiica mea s-a născut la începutul lui iulie. Așa că am mers
în Rusia, m-am antrenat două săptămâni, apoi m-am întors să-mi văd fiica atunci
când s-a născut. Am stat patru-cinci zile cu ea și cu soția mea, apoi m-am
întors. Am stat aproximativ două luni singur. A fost foarte, foarte greu pentru
mine. Și era și prima dată când plecam singur din țara mea, în Rusia, care nu
este o țară foarte primitoare. Asta a fost problema. Dar a fost o lecție pentru
mine. Am crescut foarte mult după ce am plecat din Portugalia și am mers în
Rusia. Și mi-a prins bine. A fost bine pentru mine să învăț.

<h2>S-a autopropus pentru transferul la
Oțelul Galați </h2>
Interesant la mutarea sa în România a fost faptul că el a fost cel care a
inițiat transferul său la Oțelul Galați, în momentul în care aceștia se interesau
de un alt fotbalist portughez, care evolua tot pe același post ca el. 
După Rusia, România. Cum ai decis să
vii în România? Și cum ai ales Oțelul? 
Pentru că nu am jucat prea mult acolo. Am stat șase luni în Rusia și am jucat
șase-șapte meciuri. Nu eram fericit. Așa că am vorbit cu unul dintre prietenii
mei care jucase înainte la Oțelul, Frederic Maciel. M-a întrebat: „Ce părere ai
despre tipul ăsta? Mi-a trimis un jucător din Portugalia. Ce părere ai despre
el?”. El juca pe aceeași poziție ca mine și le-a spus că e un jucător bun, dar i-am
spus: „Dacă aveți nevoie de un jucător pe această poziție, pot să vin. Sunt
liber. Dacă putem ajunge la un acord asupra contractului, pot să vin”. Așa am
început. El a vorbit cu directorul sportiv, apoi m-au sunat, am stabilit
termenii și am semnat aici. Bineînțeles, sub formă de împrumut.
Înainte să ajungi în România, știai
ceva despre țara noastră? Ce părere aveai despre România și ce s-a schimbat în
percepția ta de atunci? 
Nu, înainte să semnez nu știam nimic despre România. Știam doar de București.
Dar, bineînțeles, îl cunoșteam pe Frederic Maciel, care jucase aici înainte. Am
vorbit cu el despre cum este orașul, cum este țara, cum este campionatul, iar
el mi-a spus lucruri bune despre toate acestea. A fost unul dintre principalele
motive pentru care am semnat aici. Și, bineînțeles, când am semnat, aveam trei
jucători portughezi în echipă. A fost mai ușor pentru mine, pentru că în Rusia
nu aveam asta. Era prima mea experiență în afara Portugaliei și nu aveam
jucători portughezi sau jucători cu care să pot vorbi mai ușor. Aici, cu
jucătorii portughezi, a fost, bineînțeles, mult mai ușor.
Cum a fost pentru tine momentul în
care ți s-a oferit banderola de căpitan la Oțelul? 
Nu mă așteptam, pentru că atunci când m-au ales căpitan, doi dintre căpitanii
noștri plecaseră, Diego Živulić și Juri Cissoti, care acum este la FCSB. Ei au
considerat că am mentalitatea necesară pentru a fi căpitan și pentru a conduce
echipa și mi-au oferit banderola. Pentru mine a fost o onoare, pentru că atunci
când mi-au dat banderola, eram aici de foarte puțin timp. Era vorba despre un
jucător străin și trebuia să aibă încredere în mine pentru a-mi oferi această
responsabilitate. A fost o onoare pentru mine și am fost foarte fericit când
mi-au dat-o.
Am citit un articol în presa locală
din Galați în care ai fost numit „inima vestiarului”. Cum te face să te simți
această descriere? 
Nu știu. Cred că jucătorii mă respectă foarte mult și eu îi respect la rândul
meu. Încerc mereu să fiu un căpitan. Este diferit când avem presiunea de a juca
la Craiova față de presiunea de a juca la Galați. Sunt presiuni diferite. Aici
ai presiunea bună, presiunea de a câștiga titluri, de a câștiga campionate,
totul. Acolo, în cea mai mare parte a timpului, încercam să nu retrogradăm. Și
nu ne place această presiune. Este mai rea. Am încercat să transmit asta
tuturor jucătorilor pe care i-am avut acolo. Cred că au înțeles ceea ce voiam
să le transmit. Și a fost un lucru bun pentru club și pentru jucătorii care au
fost acolo. Și pentru mine, bineînțeles, pentru că am crescut foarte mult
acolo. A fost foarte important pentru ei și cred că știu asta. De aceea au
scris asta despre mine în presă.

<h2 style="text-align:center;">„A trebuit să spun imediat ‚da’
Craiovei!” </h2>
Cum a fost să știi că Universitatea
Craiova, campioana Superligii, vrea să te transfere? 
Nu știu. Cred că, în primul rând, datorită prestațiilor mele. Apoi, datorită
caracterului meu. Poți fi un jucător bun, dar dacă nu ai caracter, dacă nu ești
un om bun, cu siguranță nu te vor transfera. După prestațiile mele, cu siguranță
au întrebat și alți jucători și oameni despre mine. Iar ei au spus lucruri
bune. A fost unul dintre motivele pentru care am ajuns aici. Au vorbit cu mine
și, bineînțeles, a trebuit să spun imediat „da”.
Cum a fost să vii pe stadionul „Ion
Oblemenco”, dar din postura de adversar? 
Este diferit, bineînțeles. Când venim aici ca adversari, știm că va fi un meci
greu. Teren mare, stadion mare, suporteri foarte buni. Și avem mereu presiune.
Craiova, când joacă acasă, trebuie să câștige. Va da totul și, de fiecare dată
când venim aici, știm că va fi un meci dificil. Cu suporterii și cu jucătorii
buni pe care îi au, întotdeauna este greu. Încercăm să dăm tot ce avem mai bun,
dar nu este ușor să joci pe „Ion Oblemenco”.
Acum că porți tricoul lor, cum este
să joci pe „Ion Oblemenco” ca jucător al Craiovei? 
Pentru mine este foarte bine. Este un stadion foarte bun, avem oameni foarte
buni aici, suporteri, totul. Când semnezi cu o echipă mare precum Craiova, ai
multă responsabilitate pe umeri. Și trebuie să respecți clubul, să respecți
chiar și adversarii. Dar, când jucăm acasă, trebuie să respectăm clubul. Iar a
respecta clubul înseamnă să dăm tot ce avem.
Ce te-a surprins cel mai mult la
Craiova? 
Orașul. Nu mă așteptam să fie așa. Este un oraș frumos. Dar, la Craiova, cred
că profesionalismul tuturor oamenilor din jurul clubului a fost cea mai mare
surpriză pentru mine. Infrastructura, totul. Este o echipă foarte bună și cred
că merită să fie campioană datorită acestui lucru. Nu este vorba doar despre
infrastructură, ci despre toți oamenii din jurul clubului. Toți vor să câștige.
Și asta este foarte bine.

Lameira, Joao

Ai câștigat Campionatul European U17
cu Portugalia. Ce a însemnat acel moment pentru tine, mai ales la o vârstă atât
de fragedă? 
Da, a fost foarte bine pentru mine, bineînțeles. Era al treilea meu an la
echipa națională. Și am câștigat Campionatul European. Cred că este un lucru
foarte bun. Este o mare onoare pentru toți cei care reprezintă echipa națională.
Este foarte bine. Nu am jucat în finală, dar am fost acolo. Iar dacă ai fost
acolo, înseamnă că ai meritat. Ai muncit pentru asta. A fost o zi extraordinară
pentru mine. Și, până astăzi, uneori îmi amintesc acea perioadă. Au trecut zece
ani, este mult timp. Îmi amintesc acea perioadă și zâmbesc mereu când mă
gândesc la ea.
La Porto ai fost coleg cu Diogo
Costa, João Félix, Leão, Vitinha. Când erați copii, era vreunul dintre ei
despre care să fi spus: „Tipul ăsta sigur va ajunge foarte, foarte departe”? 
Pentru mine, unul dintre cei mai buni cu care am jucat a fost João Félix,
bineînțeles. Era un jucător foarte bun încă de când era tânăr. Și Jota. Nu știu
dacă îți amintești de Jota. Și Diogo Costa. Aceștia sunt jucătorii despre care
spuneam: „OK, sunt diferiți. Cu siguranță vor ajunge la un alt nivel”. Toată
echipa avea calitate, dar acești jucători erau diferiți. Și Gedson Fernandes
era foarte bun. Îmi plăcea foarte mult.
Apropo de Portugalia, ce îți lipsește
cel mai mult de acasă? 
Este o țară mică. Vorbind despre fotbal, avem jucători foarte buni într-o țară
mică. Mâncare foarte bună. Pentru mine, este o țară perfectă. Trebuie să o
spun, pentru că suntem o țară mică, dar avem foarte multe calități. Nu doar
una, ci foarte multe. Avem plaje frumoase, avem mâncare bună, oameni buni,
mulți jucători de calitate. Avem de toate. Portugalia, pentru mine, nu doar
pentru că este țara mea, este una dintre cele mai bune țări din lume.
João, cine ești în afara fotbalului?
Ce simți că te reprezintă în afara fotbalului? 
Cine sunt? În afara fotbalului, sunt o persoană simplă. Când merg acasă, îmi
place să mă bucur de timpul petrecut cu familia mea, cu fiica mea. Atât. Dacă
pot, merg cu ea la școală, o iau de la școală, mergem în parc. În cea mai mare
parte a timpului, vreau să fiu alături de ele, să petrec timp cu ele, pentru că
atunci când s-a născut ea nu am putut să petrec acest timp împreună cu ea.
Trebuie să recuperez acest timp.
În final, lasă-ne un mesaj pentru
fanii Craiovei. 
Sper să continuați să veniți la stadion și să ne susțineți așa cum ați făcut-o
la ultimul meci de aici, pentru că avem nevoie de voi și merităm acest sprijin,
pentru că muncim în fiecare zi pentru asta. Vă vom arăta că avem nevoie de voi
și că, împreună, ne putem atinge obiectivele, pentru că acum avem obiective
mari, de la sezonul trecut la sezonul acesta. Vrem mai mult.

João Lameira a semnat cu Universitatea Craiova în această toamnă, după doi ani și jumătate petrecuți în România.

A crescut cu starurile Portugaliei, iar acum îmbracă tricoul campioanei. Interviu exclusiv cu João Lameira

Andreea Cio

https://www.youtube.com/watch?v=A5Q5ll3Pc34

<a href="https://www.superliga.ro/cluburi/cfr-cluj">CFR Cluj</a> și <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/universitatea-craiova">Universitatea Craiova</a> s-au întâlnit în Gruia, în etapa a 15-a din Superliga, ultima a turului sezonului regular, într-un duel între două echipe aflate în situații diferite în clasament. Ardelenii au început partida de pe locul 9, cu 18 puncte, în timp ce oltenii ocupau poziția secundă, cu 32 de puncte, la unul singur în spatele liderului <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/dinamo-bucuresti">Dinamo</a>. Formația pregătită de Marius Șumudică traversa o perioadă dificilă, fără victorie în ultimele patru meciuri oficiale. Cu toate acestea, CFR Cluj pierduse o singură dată în precedentele 18 partide disputate pe teren propriu în campionat, interval în care înregistrase 12 victorii și cinci remize. De partea cealaltă, Universitatea Craiova venea după șapte victorii consecutive în Superliga și o serie de zece etape fără înfrângere. Echipa antrenată de Filipe Coelho avea cel mai bun atac din campionat, cu 34 de goluri marcate în 14 partide, dar și cea mai bună defensivă, cu numai zece goluri primite. Oltenii ajungeau la Cluj după victoria cu 2-0 împotriva celor de la Egnatia, în Conference League. Istoricul confruntărilor directe arăta un echilibru aproape perfect între cele două formații. În cele 46 de meciuri disputate în Superliga din 2014 încoace, CFR Cluj a obținut 16 victorii, Universitatea Craiova s-a impus de 15 ori, iar alte 15 partide s-au încheiat la egalitate.

<h2>Craiova a dominat, dar Vâlceanu a închis poarta</h2> CFR Cluj a avut prima mare ocazie a partidei, în minutul 6. <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/nalic-adi-c789023b">Nalić </a>a reluat puternic cu capul, însă <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/popescu-laurentiu-543767f1">Laurențiu Popescu</a> a intervenit și a împiedicat deschiderea scorului. A fost una dintre puținele situații periculoase create de gazde într-o primă repriză în care Universitatea Craiova a avut mai mult mingea și a ajuns mai des în apropierea porții adverse. Oltenii au început să își creeze ocazii, iar în minutul 18, <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/matei-david-05540070">David Matei</a> l-a pus la încercare pe <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/valceanu-octavian-c22db944">Octavian Vâlceanu</a>. La faza imediat următoare, șutul lui <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/cicaldau-alexandru-d3f4fb25">Alexandru Cicâldău </a>a fost blocat de defensiva clujeană. Craiova a continuat să insiste, iar în minutul 22, <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/al-hamlawi-assad-b7298bdd">Al-Hamlaw</a>i a trecut de doi adversari, dar a trimis puțin peste transversală. Una dintre cele mai importante ocazii ale primei reprize a fost cu <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/lameira-joao-9b7f9b71">Lameira</a> în rol principal.&nbsp;Acesta a șutat din interiorul careului, însă Vâlceanu a intervenit și a respins mingea, păstrând egalitatea pe tabelă. Mijlocașul portughez a încercat din nou să marcheze la faza următoare, dar execuția sa nu a prins cadrul porții. Diferența dintre cele două echipe s-a văzut și în statistici. La pauză, Universitatea Craiova avea 74% posesie și nouă șuturi, în timp ce CFR Cluj înregistrase doar două încercări spre poartă. Cu toate acestea, superioritatea oaspeților nu s-a concretizat pe tabelă. Înainte de intrarea la vestiare, Romanchuk a reluat cu capul pe lângă poartă, în minutul 40, iar Al-Hamlawi a avut și el o nouă încercare, un minut mai târziu. Prima repriză s-a încheiat fără goluri, după 45 de minute în care Craiova a avut inițiativa, dar nu a găsit soluția pentru a-l învinge pe Vâlceanu.

<h2>Ocazii până în ultimele minute, dar niciun gol în Gruia</h2> Universitatea Craiova a început repriza secundă cu o nouă oportunitate. În minutul 50, <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/baluta-tudor-38f18418">Tudor Băluță</a> a preluat mingea în careu și a șutat pe centrul porții, însă Vâlceanu a reținut fără probleme. CFR Cluj a răspuns în minutul 56, când <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/pantalon-renato-63c16f01">Pantalon </a>a reluat cu capul pe lângă poartă, după o lovitură de colț. Oltenii au continuat să controleze posesia. În minutul 63, Universitatea Craiova avea aproape 70% din timpul de posesie a mingii, față de aproximativ 30% pentru CFR Cluj. Cu toate acestea, echipa lui Marius Șumudică a reușit să păstreze egalitatea. În minutul 73, Teles a încercat să deblocheze tabela, însă șutul său a fost blocat de defensiva gazdelor.

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1597095222453252&set=a.547975264031925

CFR Cluj a încercat să răspundă pe final. În minutul 79, <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/cordea-andrei-54ff7f23">Andrei Cordea</a> a fost înlocuit de <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/ziblim-amin-d7821db7">Amin Ziblím</a>, iar două minute mai târziu, nou-intratul a avut o încercare spre poartă, blocată de apărarea oltenilor. Ultimele minute au adus noi oportunități pentru Universitatea Craiova. În minutul 84, Vladimir Screciu a șutat din afara careului, dar Vâlceanu a intervenit. Două minute mai târziu, Tudor Băluță a trimis de la distanță pe lângă poartă, fără să fie necesară intervenția portarului. Carlos Mora a încercat la rândul său să marcheze, însă șutul său puternic a fost respins de un adversar. CFR Cluj a efectuat două schimbări în minutul 89, când Sergiu Buș și Ervin Omić au intrat în locurile lui Ștefan Drazic și Adi Nalić. Nici cele două minute suplimentare nu au adus modificări pe tabelă, iar partida s-a încheiat 0-0.

Remiza din Gruia a dus Universitatea Craiova la 33 de puncte și pe primul loc în clasament, la egalitate cu Dinamo, dar cu un golaveraj superior. De cealaltă parte, CFR Cluj a ajuns la 19 puncte și a rămas în afara locurilor de play-off. Cele două formații au încheiat astfel turul sezonului regular cu a doua remiză albă consecutivă în confruntările directe disputate în Gruia.

Universitatea Craiova - FC Rapid București