Metaloglobus

Teja, Mihai

FC Farul Constanța

AFC Hermannstadt

FC Rapid București

Unirea Slobozia

Dinamo București

Petrolul Ploiești

Moreira Barreto Carvalho, Bruno Jose

Sabater, Damia

Pancișin, Liviu

Gheorghe, Alexandru

Irimia, Dragoș Alexandru

Milea, Razvan

Abbey, Moses

Zakir, Yassine

Ubbink, Cornelis Petrus

Lis, Laurentiu marian

Neacsu, Robert

Mihăilă, Andrei

Nedelcovici Cristian Nicolae

Florică, Ștefan

Gavrilas, George

Soare, Alexandru

Irimia, David

Pasagic, Omar

Camara, Aboubacar

Kouadio, Christ Sarkodje

Dumitru, Gabriel

Achim, Cosmin Florin

Sava, Andrei

Morais, Junior

Caramalau, George

Visic, Stefan

Huiban, Dragos

Sirbu, Adrian Marian

Fernandes, Ely

Superliga 25/26

FC Argeș

Andone, Bogdan

FK Csikszereda

FCSB

Oțelul Galați

FC Botoșani

CFR Cluj

Manole, Adriano

Radescu, Ionut

Doukoure, Kevin

Dinu, Andrei Bogdan

Blagaic, Jakov

Rață, Vadim

Tchassem, Franck

Sierra, Rober

Seto, Takayuki

Straton, Catalin

Lazar, David Beniamin

Craciun, Luca Marian

Tofan, Costinel Andrei

Stancu, Claudiu

Briceag, Marius

Garutti, Guilherme

Tudose, Mario

Oancea, Dorinel

Sadriu, Leard

Orozco Fernandez, Esteban

Borta, Florin

Bettaieb, Adel

Matos, Ricardo Manuel Pinho

Roman, Mihai

Pirvu, Yanis

Ionut, Rafael Petriu

Martins, Caio

Moldoveanu, Robert

Heras, Nacho

Andreea Cio

FC Argeș (team)

Andrei Otineanu nu doar iubește fotbalul, ci a ales să-l transforme în parte din viața și meseria lui. Andrei e un om de marketing sportiv, un colecționar de amintiri cu FC Argeș și un martor activ al tuturor transformărilor prin care a trecut echipa în ultimii 20 de ani. <h2>Andrei și Pitești </h2> Născut în 1994, Andrei Otineanu a crescut în Pitești, dar trăiește în București din 2013, de când a terminat liceul. Lucrează în marketing, cu o specializare care i-a adus șansa de a colabora chiar cu clubul pe care îl susține. „Sunt pasionat de marketing sportiv. Norocul mi-a surâs și munca m-a ajutat să reușesc să și lucrez cu clubul pe care îl susțin și alături de care încerc să fiu pe cât de mult posibil.” În tot acest timp, legătura cu orașul natal a rămas vie datorită fotbalului. „FC Argeș înseamnă acasă. Alături de familie, de părinți și de bunici, este singurul lucru pentru care eu mă întorc în orașul unde m-am născut.”

Cum a început povestea ta cu fotbalul?&nbsp; Cumva fotbalul conștient pentru mine a început în 2002 la campionatul mondial. M-am îndrăgostit atunci de Rivaldo, nu de Ronaldo, cum făcea toată lumea. În 2002, el s-a transferat la Milan. Eu am început să țin cu Milan.&nbsp;FC Argeș țin minte că a promovat în sezonul 2008-2009. A avut niște rezultate foarte bune și am început să merg destul de mult la meciuri. Cumva, chiar dacă a retrogradat, a rămas o pasiune deschisă pentru mine. Și chiar am mers mai mult la meciuri în sezoanele de după, din Liga 2, decât o făcusem înainte toată viața.

Stadionul Orășenesc Mioveni

Deci când erai mic n-ai vrut să fii fotbalist?&nbsp; Am avut o experiență de a încerca să fiu fotbalist. Eu m-am apucat de baschet când eram în clasa a treia. Am fost ulterior la fotbal, la un antrenament la școala lui Nicolae Dobrin. Datorită tatălui meu, care&nbsp;era mare fan Dobrin de când era el în tinerețe. Ca și idee: tata n-a avut curaj să intre în camera unde era Dobrin. Când m-am dus eu să mă înscriu și să-l cunosc. Atât de emoționat era în momentul respectiv. Dar după un antrenament mi-am dat seama că sunt șanse mai mari să-mi rup ceva decât să ajung fotbalist. Așa că am decis că, dacă vreau să fac sport, mai bine rămân la baschet. Și cred că am luat o decizie bună. Șansele să fi ajuns fotbalist cred că erau destul de mici, dacă nu infime. Și este mai bine ce am ales. Motiv pentru care de-asta în momentul de față încerc să lucrez în jurul sportului.&nbsp; Ne spui un pic despre momentul acela în care l-ai întâlnit pe Dobrin?&nbsp; Eu eram foarte mic. Îl știam pe Dobrin, cumva, avea un magazin în cartierul unde stau bunicii mei. Avea un bulldog care dormea mereu. Și când am intrat la el în birou, unde avea birou acolo la Valea Ursului, unde avea academia, bulldogul era sub masă. Mi-era mai teamă de bulldog decât să mă duc să dau mâna cu Nicolae Dobrin. Mi-a zis „vino încoace, copile”.&nbsp;Aveam 11-12 ani. La un antrenament, la un moment dat, toți copiii voiau să dea gol. Eu vedeam că toată lumea se duce în față și rămâneam în spate. Consideram că cineva trebuie să apere și poarta. Și, la un moment dat, am făcut o alunecare din spate. Am luat mingea unui băiat, am dat-o în corner. A fost al treilea corner, s-a bătut penalty.&nbsp;Mi-a zis: „Nu-i nimic. Dacă era un meci, asta nu se punea, ai făcut foarte bine”.&nbsp; Și tatăl tău ce a spus?Tata mi-a spus că, dacă mai pun mâna pe mingea să mi-o așez când trag la poartă, mă duce înapoi la baschet.&nbsp;

<h2>„Totul a început cu un 6-0 și un bal de absolvire”</h2> Andrei a fost martor la ultimele zile ale vechii societăți FC Argeș. Ultimul meci, o înfrângere dureroasă cu 6-0, s-a jucat chiar în ziua balului său de absolvire. „Era clar cumva că lucrurile se cam termină.” Din 2014, a început o nouă etapă, una care a fost la fel de zbuciumată, dar mult mai personală. „Pentru un tânăr copil care descoperise internetul, fotbalul pe internet, ultrași și chestii de genul, să ai un phoenix club era ceva foarte frumos. Să ai impresia că te poți implica în toate deciziile clubului suna foarte bine.” A trăit și promovări, și retrogradări, și un sezon de play-off considerat un „blestem”. Dar mai ales, a legat prietenii care durează de peste zece ani.

<h2>12 ore până la Șiria, un roșu în minutul 5 și o victorie de neuitat</h2> Deplasările au devenit parte din identitatea lui de suporter. Una dintre cele mai intense a fost cea din 2017, spre Arad, spre comuna Șiria, unde juca UTA în acel sezon. „Am luat trenul din București la ora 9 și jumătate… Am ajuns la șase dimineața în Timișoara, am schimbat trenul către Arad, apoi cu autocarul jucătorilor până la stadion.” A durat peste 30 de ore dus-întors. În minutul 5, fundașul Vișa a luat roșu. Dar echipa a câștigat 1-0. „Cred că a meritat. Am venit cu trei puncte. Care în final nu au contat la nimic. Însă bondingul și experiența pe care am avut-o au fost foarte frumoase.”

<h2>„Pentru club o faci mai mult sau mai puțin. Cred că o faci pentru tine.” </h2>După peste 30 de țări vizitate cu scopul de a vedea meciuri și peste 300 de stadioane, Andrei rămâne legat de FC Argeș și prin poveștile pe care le spune altora. Unele sunt glume, altele adevăruri istorice. „Le zic: un club mic din Pitești, probabil n-ai auzit… dar să știi că i-am bătut pe Real Madrid în ’72, am jucat cu Nottingham Forest al lui Brian Clough, cu Aberdeen-ul lui Sir Alex Ferguson, cu Valencia lui Kempes.” Și când se gândește la viitor, îl vede acolo unde și-l dorește orice suporter: în Europa. Pe stadionul nou. Cu oameni ca el în tribună. „Să ne vedem cu bine și la meciuri europene, pe noul stadion. Abia aștept!” Până atunci, FC Argeș a început campionatul cu două victorii (3-1 cu Csikszereda și 2-0 cu CFR Cluj) și două înfrângeri (3-1 cu Universitatea Craiova și 2-0 cu Rapid), ocupând locul 5 în clasamentul Superligii. Un start în care suporterii au speranțe. Orașul Pitești are noi povești de descoperit și de trăit.

Primul episod din seria Superliga din Tribună spune povestea unui suporter FC Argeș care a călătorit prin lume pentru fotbal

SuperLiga