Pentru al doilea sezon la rând, Universitatea Craiova și UTA sunt adversare chiar în runda inaugurală a Supeligii. De această dată, în Bănie. E un duel clasic al fotbalului românesc, între două dintre cele mai importante echipe ale provinciei. Iar de-a lungul timpului au existat câteva meciuri directe care au rămas în memoria fanilor. Un celebru 10-3 în favoarea oltenilor, cu Gică Craioveanu marcând de cinci ori, în 1995, de exemplu. A existat însă și o partidă decisivă pentru titlu, deși doar pentru una dintre formații. În 1973, alb-albaștrii au ratat șansa de a deveni campioni chiar la Arad, beneficiara fiind Dinamo.
Sezonul 1972/73 părea cel mai bun moment pentru ca titlul să ajungă în premieră în Bănie. Dar Universitatea Craiova nu a început grozav campionatul, iar la finalul turului, oltenii erau abia pe locul 5, la 3 puncte de liderul Dinamo (se dădeau două puncte la victorie). Parcursul neconvingător al ”Științei” poate fi explicat și prin problemele de sănătate pe care le-a avut Ion Oblemenco, operat de un ulcer care i-a pus viața în pericol. Odată revenit ”Tunarul”, lucrurile au început să arate bine pentru alb-albaștri, care au reușit câteva rezultate excelente: 6-4 cu Rapid, 1-0 cu Dinamo sau 6-2 cu Steaua. Victorii care le-au susținut și întărit candidatura la titlu.
La un moment dat, Craiova s-a detașat în fruntea clasamentului și părea scăpată în câștigătoare. Dar situația s-a complicat după surprinzătorul eșec de pe teren propriu cu Steagul Roșu (0-1), înfrângere urmată de remiza cu Petrolul (2-2). Dintr-o dată, campionatul s-a relansat. Și s-a ajuns astfel la final de iunie 1973 cu ultimele două meciuri de disputat, Dinamo - CFR Cluj și UTA - Craiova. Înaintea acestor jocuri, oltenii erau în continuare primii, cu două puncte avans. Un egal la Arad îi făcea campioni pentru prima oară. ”Câinii”, în schimb, aveau nevoie de ajutorul ”Bătrânei Doamne”. Un succes la un gol al arădenilor îi obliga pe dinamoviști să câștige la minimum patru goluri diferență împotriva lui CFR, pentru a-i depăși pe olteni la golaveraj.
Interesul era uriaș, lucru confirmat de informația din ziarul ”Sportul” din ziua meciului, 24 iunie: „Ultimele două partide ale acestui atît de interesant final de campionat, al Diviziei A, vor putea fi urmărite, alternativ, astăzi pe micul ecran, în transmisie directă: de la Arad, meciul U.T.A. — Universitatea Craiova, iar de la București, întîlnirea Dinamo—C.F.R. Cluj”.
Cele două meciuri au început la aceeași oră, însă Dinamo a beneficiat de ”avantajul” unei furtuni de vară, care a oprit partida de la București pentru 15-20 de minute. Alb-roșiii au deschis repede scorul, prin Sălceanu, și până la pauză aveau deja 2-0, după ce a marcat și Dumitrache. Între timp, la Arad, UTA era în avantaj cu 1-0, în urma golului înscris de Broșovschi, dar și cu un om în minus, Sima fiind eliminat de Nicolae Rainea după ceva mai mult de jumătate de oră de joc. În repriza a doua, ”câinii” au reușit repede să mai puncteze de două ori, prin Moldovan, din penalty, și Dumitrache, apoi toată atenția s-a îndreptat spre ceea ce făcea Craiova. Care, în ciuda superiorității numerice, nu a găsit drumul spre egalarea care ar fi făcut-o campioană. Și astfel, visul titlului în Bănie era spulberat pentru un singur gol. Dinamo termina pe primul loc cu 39 de puncte și golaveraj +29, Craiova era a doua, cu același punctaj și golaveraj +28.

„Luptînd cu o dăruire exemplară, dublată de foarte multă inteligență tactică și avînd în întreaga desfășurare a jocului suportul unui bagaj tehnic individual superior adversarilor, arădenii au repurtat o victorie pe deplin meritată, cu atît mai frumoasă cu cît gazdele au jucat timp de 56 de minute cu un om în minus”, nota ziarul ”Sportul” de a doua zi. Tot acolo, se făcea rezumatul zilei: „Ca într-un final de alergare urmărit cu sufletul la gură. Dinamo a reușit, ieri, să refacă distanța de puncte și de golaveraj care o despărțea de Universitatea Craiova, luînd și avansul necesar pentru marea și dramatica victorie, pe potou, din acest campionat tumultuos! Evident, însă, că soarta campionatului nu s-a jucat numai la București, în partida Dinamo — C.F.R. Cluj, ci și la Arad — mai ales acolo — unde Universitatea Craiova n-a avut forța necesară, în meciul vieții sale, de a smulge U.T.A.-ei acel punct de aur, care ar fi transformat într-un lucru fără valoare victoria dinamoviștilor, asigurîndu-i, în schimb, titlul.”
Peste câteva zile, în revista ”Flacăra”, Dorin Tudoran scria că „Dinamo București a cîștigat campionatul fiindcă nu s-a speriat de locul al doilea. U Craiova l-a pierdut din teama pentru locul întîi”. Ceva mai sus, deasupra unei poze cu jucătorii ”Șiinței” apărea pentru prima oară sintagma „Campioana unei mari iubiri”. Un an mai târziu, Universitatea Craiova devenea și campioana României, tot după o cursă umăr la umăr cu Dinamo. În 1974, oltenii nu au mai ratat șansa de a obține punctul necesar în ultima etapă, 0-0 cu Petrolul, astfel că succesul categoric al alb-roșiilor, 7-0 cu FC Argeș, a fost inutil.
Pentru al doilea sezon la rând, Universitatea Craiova și UTA sunt adversare chiar în runda inaugurală a Supeligii. De această dată, în Bănie. E un duel clasic al fotbalului românesc, între două dintre cele mai importante echipe ale provinciei. Iar de-a lungul timpului au existat câteva meciuri directe care au rămas în memoria fanilor. Un celebru 10-3 în favoarea oltenilor, cu Gică Craioveanu marcând de cinci ori, în 1995, de exemplu. A existat însă și o partidă decisivă pentru titlu, deși doar pentru una dintre formații. În 1973, alb-albaștrii au ratat șansa de a deveni campioni chiar la Arad, beneficiara fiind Dinamo.
Sezonul 1972/73 părea cel mai bun moment pentru ca titlul să ajungă în premieră în Bănie. Dar Universitatea Craiova nu a început grozav campionatul, iar la finalul turului, oltenii erau abia pe locul 5, la 3 puncte de liderul Dinamo (se dădeau două puncte la victorie). Parcursul neconvingător al ”Științei” poate fi explicat și prin problemele de sănătate pe care le-a avut Ion Oblemenco, operat de un ulcer care i-a pus viața în pericol. Odată revenit ”Tunarul”, lucrurile au început să arate bine pentru alb-albaștri, care au reușit câteva rezultate excelente: 6-4 cu Rapid, 1-0 cu Dinamo sau 6-2 cu Steaua. Victorii care le-au susținut și întărit candidatura la titlu.
La un moment dat, Craiova s-a detașat în fruntea clasamentului și părea scăpată în câștigătoare. Dar situația s-a complicat după surprinzătorul eșec de pe teren propriu cu Steagul Roșu (0-1), înfrângere urmată de remiza cu Petrolul (2-2). Dintr-o dată, campionatul s-a relansat. Și s-a ajuns astfel la final de iunie 1973 cu ultimele două meciuri de disputat, Dinamo - CFR Cluj și UTA - Craiova. Înaintea acestor jocuri, oltenii erau în continuare primii, cu două puncte avans. Un egal la Arad îi făcea campioni pentru prima oară. ”Câinii”, în schimb, aveau nevoie de ajutorul ”Bătrânei Doamne”. Un succes la un gol al arădenilor îi obliga pe dinamoviști să câștige la minimum patru goluri diferență împotriva lui CFR, pentru a-i depăși pe olteni la golaveraj.
Interesul era uriaș, lucru confirmat de informația din ziarul ”Sportul” din ziua meciului, 24 iunie: „Ultimele două partide ale acestui atît de interesant final de campionat, al Diviziei A, vor putea fi urmărite, alternativ, astăzi pe micul ecran, în transmisie directă: de la Arad, meciul U.T.A. — Universitatea Craiova, iar de la București, întîlnirea Dinamo—C.F.R. Cluj”.
Cele două meciuri au început la aceeași oră, însă Dinamo a beneficiat de ”avantajul” unei furtuni de vară, care a oprit partida de la București pentru 15-20 de minute. Alb-roșiii au deschis repede scorul, prin Sălceanu, și până la pauză aveau deja 2-0, după ce a marcat și Dumitrache. Între timp, la Arad, UTA era în avantaj cu 1-0, în urma golului înscris de Broșovschi, dar și cu un om în minus, Sima fiind eliminat de Nicolae Rainea după ceva mai mult de jumătate de oră de joc. În repriza a doua, ”câinii” au reușit repede să mai puncteze de două ori, prin Moldovan, din penalty, și Dumitrache, apoi toată atenția s-a îndreptat spre ceea ce făcea Craiova. Care, în ciuda superiorității numerice, nu a găsit drumul spre egalarea care ar fi făcut-o campioană. Și astfel, visul titlului în Bănie era spulberat pentru un singur gol. Dinamo termina pe primul loc cu 39 de puncte și golaveraj +29, Craiova era a doua, cu același punctaj și golaveraj +28.

„Luptînd cu o dăruire exemplară, dublată de foarte multă inteligență tactică și avînd în întreaga desfășurare a jocului suportul unui bagaj tehnic individual superior adversarilor, arădenii au repurtat o victorie pe deplin meritată, cu atît mai frumoasă cu cît gazdele au jucat timp de 56 de minute cu un om în minus”, nota ziarul ”Sportul” de a doua zi. Tot acolo, se făcea rezumatul zilei: „Ca într-un final de alergare urmărit cu sufletul la gură. Dinamo a reușit, ieri, să refacă distanța de puncte și de golaveraj care o despărțea de Universitatea Craiova, luînd și avansul necesar pentru marea și dramatica victorie, pe potou, din acest campionat tumultuos! Evident, însă, că soarta campionatului nu s-a jucat numai la București, în partida Dinamo — C.F.R. Cluj, ci și la Arad — mai ales acolo — unde Universitatea Craiova n-a avut forța necesară, în meciul vieții sale, de a smulge U.T.A.-ei acel punct de aur, care ar fi transformat într-un lucru fără valoare victoria dinamoviștilor, asigurîndu-i, în schimb, titlul.”
Peste câteva zile, în revista ”Flacăra”, Dorin Tudoran scria că „Dinamo București a cîștigat campionatul fiindcă nu s-a speriat de locul al doilea. U Craiova l-a pierdut din teama pentru locul întîi”. Ceva mai sus, deasupra unei poze cu jucătorii ”Șiinței” apărea pentru prima oară sintagma „Campioana unei mari iubiri”. Un an mai târziu, Universitatea Craiova devenea și campioana României, tot după o cursă umăr la umăr cu Dinamo. În 1974, oltenii nu au mai ratat șansa de a obține punctul necesar în ultima etapă, 0-0 cu Petrolul, astfel că succesul categoric al alb-roșiilor, 7-0 cu FC Argeș, a fost inutil.


























