La 29 de ani, pe care i-a împlinit de curând, Raul Palmeș este debutant în Superliga. La fel ca echipa pentru care joacă, Csikszereda, la a cărei promovare istorică a contribuit. Înainte de asta, a fost campion al Ungariei și a ratat dramatic o altă promovare în primul eșalon al fotbalului românesc. Din fiecare pas al traseului său a învățat ceva și vrea să-și folosească experiența pe care a acumulat-o pentru un alt rezultat istoric al ciucanilor.

Cum te simți în acest început de sezon istoric pentru Csikszereda?
Mă simt foarte bine. Am avut parte și de un început cu de toate, să zic așa.

Cum a fost atmosfera la primul meci? Am văzut că au venit și mulți suporteri...
Da, știam din timpul săptămânii premergătoare meciului că este o dorință foarte mare din partea suporterilor noștri să vină la acest meci. Și nu doar la acest meci, pentru că am văzut că s-a creat o emulație foarte mare în jurul echipei și știam că o să vină foarte multă lume. Atmosfera a fost foarte frumoasă.

Puteți să spuneți așa, la modul metaforic, că ați aprins lumina în oraș?
Da, ținând cont de cele întâmplate pe parcursul meciului (la debutul în Superliga, cu Dinamo, a căzut nocturna arenei din Miercurea-Ciuc - n.r.), am reaprins lumina în oraș.

Începem așa cu parcursul tău. Pornim de la Raul copil și de la îndrăgostirea de fotbal. Cum s-a întâmplat?
De la o vârstă fragedă, să zic așa, șapte sau opt ani, eram la Sibiu, sunt sibian, și acolo am făcut primii pași în fotbal. M-au dus părinții la fotbal și m-am îndrăgostit de acest sport, iar pe parcurs am trecut etapă de etapă la un nivel mai înalt.

Și când a fost momentul în care ți-ai zis că de acum nu mai este o joacă, începe o carieră?
Când am plecat la 16 ani la Honved Budapesta. Atunci mi s-a schimbat un pic toată percepția despre ceea ce înseamnă fotbalul profesionist, să zic așa.

Cum s-a întâmplat asta? Adică a fost o persoană care te-a influențat sau pur și simplu mediul?
Nu neapărat o persoană, ci a fost o diferență foarte mare să plec de la Sibiu într-o țară pe care nu cunoșteam, nu știam nici limba pe atunci și a fost o diferență foarte mare și un impact imens pentru mine. M-a ajutat să realizez ceea ce înseamnă fotbalul și că vreau să fac asta pe viitor, să am un venit din fotbal pe viitor.

Crezi că a fost decisiv pentru tine faptul că ai crescut în Ungaria?
Da, pentru că n-am avut parte de cele mai bune condiții în Sibiu atunci, cu toate că acum orașul a crescut ca nivel de condiții. Da, a fost o diferență mare de tot ceea ce înseamnă facilitățile pe care le-am avut acolo.

Ce simți că ai învățat cel mai mult acolo? Adică care a fost lecția cea mai mare primită în Ungaria?
Am învățat multe. Cum să fii profesionist, ce trebuie să faci înainte, după antrenament, cum să te alimentezi și ceea ce înseamnă fotbalul profesionist, pentru că atunci am reușit să fac și pasul la prima echipă a celor de la Honved Budapesta.

Când erai mic, ce model de fotbalist aveai?
Să zicem că am avut mai multe modele de fotbaliști, dar cel mai mult mi-a plăcut, și încă îmi place, de Sergio Ramos. Tot timpul l-am urmărit și mi-a plăcut tot ceea ce a însemnat și înseamnă el pentru fotbal.

Adică și la nivel de sportiv și la nivel personal?
Da. Cumva, da. Și pentru că jucăm și în aceeași poziție și cumva vreau să fur de la jucătorii mai mari cât mai multe lucruri pe care le fac bine.

Ce ar trebui să știe lumea despre tine și nu știe?
Sunt un familist convins, îmi petrec foarte mult timp cu familia, pun familia pe primul loc și cred că asta este unul dintre cele mai importante lucruri care mă și definesc pe mine. Sunt un tată familist. Am un băiețel.

Câți ani are?
Doi ani și trei luni.

Dacă l-aș întreba pe el, poate peste câțiva ani, cum ar fi ziua perfectă cu tati, ce ar spune? La fotbal sau în altă parte...
Asta depinde de el, vedem. Dacă o să vrea, dar acum văd că îi place foarte mult. Vine la toate meciurile și adoră să fie pe stadion.

Deci l-ai încurajat să fie fotbalist?
Nu neapărat că l-aș încuraja. Orice ar vrea să facă, în orice domeniu. Nu l-aș împinge neapărat într-o direcție.

Tu ai jucat pe poziția asta de la început?
Să zicem că am jucat cel mai mult aici. Ca și copil, vă dați seama, trebuie să încerci mai multe poziții. Dar fundaș am jucat cam toată cariera până acum.

În afară de să nu primești gol, ce crezi că e cel mai important pentru un fundaș la nivel de echipă?
O comunicare foarte bună cu cei din linia de fund, cu mijlocașii din fața noastră. Și siguranța pe care o dă fiecare fundaș, pentru că e o responsabilitate puțin mai mare, pentru că noi și portarii, dacă greșim, se vede pe tabela de marcaj.

Campion în Ungaria

Vreau să te mai întreb și cum a fost colaborarea cu Marco Rossi.
El a fost primul meu antrenor la nivel de seniori. El m-a luat la echipa mare, la Honved, el m-a debutat și am reușit să joc chiar și în sezonul în care am câștigat campionatul cu Honved. Chiar dacă eram junior și am reușit să joc doar un meci și câteva meciuri în Cupă, totuși a fost o experiență foarte mare și am învățat multe lucruri de la dânsul. Totodată, pot să zic că am fost campion atunci. Cumva îi datorez multe, chiar dacă nu am mai avut o relație de atunci, a avut o influență foarte mare pentru mine.

Îți amintești vreun sfat pe care ți l-a dat într-un moment important?
Să fiu eu, să mă concentrez foarte mult tot timpul și să îmi păstrez atitudinea asta pe care o am tot timpul.

Cât de important este pentru un jucător de fotbal să fie el? Pe teren și în afară lui?
Este cel mai bine să te simți bine în pielea ta. Pentru că nu are rost să-ți aduci probleme de afară pe teren sau să pui o presiune inutilă pe tine. Pentru că noi facem ceea ce iubim.

E complicat să lași probleme la poarta stadionului?
Fiecare om are problemele lui, cum și tu ai. Dar noi, când venim pe poarta stadionului și am intrat în teren, avem o plăcere foarte mare și uităm de toate problemele. Suntem cumva privilegiați că putem să facem sportul acesta.

Revenirea în România

Din Ungaria ai trecut la Concordia Chiajna?
Prima dată m-am întors aici, la Csikszereda, pentru doi ani, după aceea am plecat la Concordia Chiajna.

De ce le s-a întâmplat mutarea asta?
Sincer, am vrut să schimb puțin mediul. Am fost timp de șapte ani, dacă nu mă înșel, jucătorul celor de la Honved, cu trei împrumuturi până atunci, și am vrut cumva să schimb și mediul, cu toate că și aici m-am simțit atunci foarte bine, dar am vrut să încerc și ceva nou.

Cu ce simți că te-a ajutat perioada de la Concordia?
Am căpătat foarte multă experiență, am jucat atunci toate meciurile, am pierdut și un baraj de promovare la penalty-uri, contra Chindiei Târgoviște, și cumva toate momentele astea te întăresc. Și chiar am învățat foarte mult, am avut parte de antrenori buni cu care am lucrat și sigur am căpătat multă experiență. Și m-am întors aici și, într-un final, am reușit să promovăm.

După Chiajna te-ai dus la Șelimbăr.
Da, o perioadă foarte bună, pentru că eu sunt stabilit în Șelimbăr. Sunt sibian, dar sunt stabilit în Șelimbăr cu familia și a fost un moment foarte important, pentru că atunci s-a născut și copilul nostru. Toate s-au așezat mănușă pentru mine. Și am avut și rezultate foarte bune cu echipa, chiar dacă e o echipă mică, dar cu inimă mare. Am reușit să intrăm în play-off-ul ligii a doua atunci și cumva s-au așezat foarte bine toate pentru mine.

Și te-ai decis apoi să te-ntorci la Csikzereda...
Da, am simțit că anul trecut, adică sezonul trecut, poate fi sezonul în care echipa va promova. Mi-am dorit foarte mult să mă întorc aici. Am venit cu o energie foarte bună și cu doar un țel, să promovăm.

Ai găsit vreo diferență între cum era când ai plecat și cum era Csikszereda când te-ai întors?
Într-adevăr. De exemplu, acum unde suntem aici, în tribuna nouă, cum zicem noi, nu era. Era doar cealaltă tribună și în asta se vede un progres, în tot ceea ce înseamnă infrastructura. Totodată, terenurile de antrenament, condițiile de pregătire sunt la un nivel mult mai ridicat decât au fost atunci când am fost prima dată aici. Și toate lucrurile au mers pe un făgaș normal și toate lucrurile s-au îmbunătățit.

S-au îmbunătățit până când ați făcut istorie.
Da. Și sunt sigur că, mai ales cunoscând oamenii de aici, din club sau din jurul echipei, sunt sigur că echipa nu o să rămână doar la acest nivel ca și infrastructură sau dorință de performanță. Lumea o să-și dorească tot mai mult, dar acum trebuie să rămânem cu picioarele pe pământ, să le luăm toate pas cu pas.

Promovare sărbătorită în autocar

Spune-ne un pic despre cum s-a simțit momentul promovării.
Eram în autocar, nu am sărbătorit pe teren practic, pentru că noi am avut o liniște, pentru că am avut multe puncte avans și am știut că o să vină cândva momentul acesta. Eram în autocar, mergeam spre București, iar în timpul acela juca Reșița cu Metaloglobus și un rezultat de egalitate ne făcea pe noi să fim matematic deja promovați cu cinci sau șase etape înainte de finalul campionatului. Și am văzut toată lumea pe telefoane cu sufletul la gură, ne uitam la meci și a fost un moment memorabil pentru fiecare dintre noi. Ne-am bucurat foarte mult atunci, a fost o descătușare totodată.

Ai conștientizat atunci că ați făcut cu adevărat istorie pentru acest oraș?
Cumva, da, dar mai mult când ne-am pregătit pentru intrarea în primă ligă ne-am dat seama ce am realizat.

Dacă am putea să caracterizăm echipele din Superliga, ce poți să că are special Csikzereda?
Rămâne să aflăm. Sper să fim, nu știu, surpriza plăcută a campionatului acesta.

Deci acesta e obiectivul pentru acest campionat?
Prima dată să ne menținem în prima ligă și, dacă se poate mai mult, de ce să nu?, cum am zis înainte, să fim o revelație, că tot se folosește acest termen.

Și obiectivul tău personal? Care va fi?
Să fiu sănătos și să pot să-mi ajut cât mai mult posibil echipa.

„Mă supăr foarte tare și dacă pierd o miuță la antrenament”

Ai un antrenor care ți-a rămas ca o ștampilă în cariera ta? Simți că și-a pus unul anume amprenta?
De la toți am avut de învățat foarte multe. De la Marco Rossi, cum am spus înainte... De la Claudiu Niculescu, cu care am lucrat tot trei ani, și am avut o relație extraordinară cu dânsul. La fel, cu Ianis Zicu, pe care l-am și felicitat după ce a promovat cu Metaloglobus. Cu domnul Eugen Trică, cu care am mai colaborat, și cu Robert Ilyeș, cu care avem ceva special, pentru că am promovat împreună, am scris istorie pentru oraș și e clar că avem cumva o altfel de relație, pentru că am reușit asta.

Ai avut un moment special alături de el, de sezonul trecut?
Nu știu, tot sezonul, pentru că ne-am înțeles foarte bine de când am venit aici. Cumva, suntem pe aceeași lungime de undă, amândoi vrem să câștigăm indiferent dacă-i antrenament, dacă-i meci. Tot timpul vrem să câștigăm. Așa, din câte știu și de la el, așa a fost și el ca jucător, tot timpul și-a dorit să câștige, indiferent că era o miuță la antrenament sau un meci oficial. Și de aia ne înțelegem foarte bine, pentru că și eu sunt la fel, mă supăr foarte tare dacă pierd vreo miuță la antrenament. Și colegii știu, tot timpul fac glume pe seama mea dacă pierd, știu că nu-mi place.

Pentru că spuneai că ai o relație bună cu Robert, e important ca antrenorul să fie și prieten, mai degrabă decât să fie profesorul acela rece din vestiar?
Trebuie să fie totuși o diferență, pentru că nu poți să zici că ești prieten cu un antrenor, pentru că trebuie să fie o ierarhie în cadrul unei echipe. Dar, într-adevăr, dacă un antrenor este mai deschis cu tine și ai o comunicare foarte bună, asta se poate duce pe teren și poate fi benefic pentru echipă. Și pentru tine, ca jucător.

Raul, care e cel mai frumos moment din cariera ta până acum?
Nu știu, pot spune atunci când am câștigat campionatul cu Honved, cu toate că am avut cumva un aport foarte mic la ceea ce a însemnat câștigarea campionatului, pentru că eram junior, dar făceam parte din prima echipă. Și, cum am zis, am și debutat, dar am jucat foarte puțin, însă am fost în fiecare zi acolo, în vestiar, cu băieții la fiecare antrenament și am încercat să dau tot ce aveam mai bun. Și, chiar dacă 1% am putut să ajut, am realizat ceva acolo. Și, clar, alt moment foarte important, promovarea de acum.

Ziceam de cel mai frumos moment, care a fost însă cel mai dificil moment din cariera ta?
Da, cum am zis și înainte, ratarea promovării cu Concordia Chiajna la penalty-uri, contra Chindiei Târgoviște, atunci am și ratat al doilea penalty și cumva m-a marcat. Dar m-a și întărit, chiar dacă a fost un moment negativ.

Spuneai că nu îți place să pierzi. Ce poate învăța un fotbalist din înfrângerile cu care se confruntă?
Păi să vadă unde a greșit și să încerce să remedieze acele greșeli și totodată să rămână pozitiv, indiferent de rezultatul final.

Cum te descrii tu pe teren?
Îmi place să cred că sunt un jucător cu personalitate, că ofer siguranță echipei și calitățile fizice tot timpul au fost unele dintre cele mai bune atuuri ale mele.

Dacă ar fi să îi dai un sfat lui Raul de la 18 ani, ce sfat îi dai?
Cu mintea de acum, vă dați seama că aș schimba mai multe, dar mă bucur cu ce am realizat până acum. Să zicem că am făcut oarecare greșeli, sau nu neapărat greșeli, ci, din necunoștință, poate, la timpul acela, când poate ar fi trebuit să muncesc mai mult, să fiu mai profesionist sau chestii de genul ăsta, și poate m-ar fi ajutat mai mult în cariera mea. Dar chestiile astea le-am realizat și le-am văzut după ce am făcut pasul la primă echipă la Honved. Dar, cum am zis, sunt mulțumit cu ce am realizat până acum.