Universitatea Craiova este noua campioană a României. Aceasta este propoziția pe care fanii olteni au așteptat 35 de ani pentru a o auzi din nou. Unii dintre ei au fost pe stadionul „Central” de atunci, în 1991, când Craiova învingea Sportul Studențesc și câștiga campionatul datorită golaverajului, iar apoi cucerea și Cupa. Alții știu despre acest moment din amintirile celor care au trăit ceea ce pentru peste mai bine de trei decenii avea să fie „ultimul titlu din Bănie”.
„1, 2, 3, 4 Cupa și Campionatul” era cântecul pe care fanii olteni l-au repetat în vara lui 1991. De atunci, Craiova a trăit din acea amintire, lăsată de echipa la care Sorin Cârțu era antrenor, iar Emil Săndoi golgheter.
„Toată perioada respectivă a fost cea mai frumoasă din cariera mea de antrenor. Cariera mea de vreo 30 de ani de antrenorat. Păi, a fost un campionat care a încununat o muncă pe care eu o făceam la club și cu echipa respectivă de vreo trei ani de zile. Echipa era pe ultimul loc și de atunci am început munca de antrenor principal la Universitatea Craiova”, ne-a povestit Sorin Cârțu.
Emil Săndoi își amintește și acum cum s-a sărbătorit acel titlu, după care oltenii au așteptat 10 ani: „Bucuriile în fotbal se trăiesc foarte intens. Acele bucurii pe care le trăiești imediat după meci în vestiar. Mi-aduc aminte și în 1990-1991, după ce am câștigat campionatul. Ne-au fost date medaliile, tricourile de campioni. Cu poze, cu mulți spectatori pe stadion. Cu Cupa României plimbată, cu autocarul. După aceea și cu mașinile personale. Și eu cu colegii mei încălcam regulile de circulație. Atunci eram câte șapte opt în mașină cu Cupa pe capotă prin oraș”.
„Dragostea pentru Craiova apare datorită Craiovei Maxima. E o dragoste care se transmite din familie”
Versurile imnului compus de Adrian Păunescu spun „De bucurie rar avurăm parte”. Au apărut atunci când oltenii cunoșteau bucuriile aduse de fotbal mai des decât ar fi crezut. Se știe despre olteni că-s pătimași când vine vorba despre fotbal. Nu degeaba se spune că „ard” pentru el, iar stadionul „Ion Oblemenco” este numit vulcan în zilele de meci. Și deși nu au mai avut parte de bucurii în materie de titluri, fanii din Bănie nu și-au pierdut speranța că într-o bună zi, trofeul de campioană va fi din nou în Oltenia.
„Nu-mi amintesc un moment, un meci care să mă fi făcut să iubesc Universitatea Craiova. Am iubit echipa înainte de a vedea stadionul, înainte de a vedea un fotbalist al Universității, pe Ilie Balaci. L-am iubit, a fost și este încă idolul meu. Fără a-l vedea jucând. Și pe Ilie Balaci l-am văzut pe coperta unei reviste. Este o revistă din 84, aveam 2 ani”, ne-a mărturisit scriitorul Florin Jianu.
Ion Oblemenco și Ilie Balaci și-au asigurat statutul de nemuritori datorită a ceea ce au făcut în tricoul Craiovei. Stadionul pe care joacă acum gruparea din Bănie a fost numit după primul zeu din „Templu”, Oblemenco, iar și mai special este că se află pe Bulevardul Ilie Balaci. Iar asta arată încă o dată cât își apreciază Craiova legendele.
„Poate asta e senzația mea, fiind născut aici și orbește cu Craiova. Poate că mi se pare mie că atmosfera, chiar dacă nu este stadionul plin, chiar dacă este lume mai puțină pe stadion. Zgomotul pe care îl fac spectatorii este amplificat de tot ce înseamnă atmosferă și dorință la Craiova”, spune Emil Săndoi.
Anul în care titlul a fost din nou în Bănie, dar le-a scăpat oltenilor printre degete
Universitatea Craiova a fost aproape să readucă titlul în Oltenia la 29 de ani de la sezonul 1990/91. S-a întâmplat în atipicul sezon pandemic 2019/20, când fotbalul și lumea s-au „oprit” pentru câteva luni bune. Totul s-a schimbat în acel an în care au intervenit extrem de multe restricții. Jucătorii se antrenau online, prin apeluri Zoom, iar meciurile se disputau cu stadioanele închise, fără spectatori și cu distanțare socială între rezerve și oamenii din staff.
„A fost un an complet atipic. Și un sezon complet atipic. S-a oprit lumea, nu doar fotbalul. Fotbalul a continuat, dar sub alte auspicii, ca să zic așa. Cu suporterii în boxe, cu distanțare socială atunci când am intrat pe teren, din nou și tot așa. Dar, dincolo de asta, e o amintire. E o amintire altfel, putem zice că am trăit și vremurile astea”, a mărturisit Lucian Pretorian, team manager la Craiova.
Atunci, pe banca oltenilor se afla Cristiano Bergodi. Iar, diferite circumstanțe și decizii, plus câteva schimbări apărute în regulament, au dus-o pe Universitatea Craiova în postura de a juca, pe un „Ion Oblemenco” gol, finala de titlu împotriva lui CFR Cluj, o echipă care știa pe atunci cum se câștigă trofeele.
„Adică dacă m-ai fi întrebat înainte de meci în momentul respectiv, aș fi zis că o să câștigăm, n-are cum, e anul nostru. S-au așezat, s-au aliniat toate astrele ca noi să obținem în sfârșit titlul după care tânjește Oltenia de atâția ani. N-are cum să ne scape printre degete. Trăind ce s-a întâmplat în acea seară, cumva, nu neapărat că m-a pus în gardă, dar m-a maturizat și mi-am dat seama că în fotbal, până la urmă, e ca în viață, nu întotdeauna obții ceea ce-ți dorești, dar e clar că la un moment dat o să vină și vremea noastră. E o chestiune de timp, din punctul meu de vedere”, a spus Andrei Coadă-Nicolaescu, ofițerul de presă al clubului.
Reacția fanilor, la finalul meciului, a fost una pe măsură. „Interziși” pe stadion din cauza pandemiei, și-au așteptat favoriții în fața arenei, pentru a-i încuraja, în ciuda titlului pierdut. Iar asta a arătat încă o dată dragostea arzătoare a oltenilor pentru fotbal.
-1779813477211-large.webp)
„1, 2, 3, 4 Cupa și Campionatul”
Sezonul 2025/26 a început în forță pentru Universitatea Craiova, care în ultimii ani a început mereu printre favorite, dar a clacat spre final. Cu Mirel Rădoi pe bancă, oltenii, care și-au construit pe parcursul verii un lot mai mult decât competitiv, le-au oferit fanilor exact ceea ce aveau nevoie pentru a-și alimenta speranțele într-un sezon de vis: fotbal spectacol!
Iar speranțele au fost întărite atunci când echipa s-a calificat în premieră în faza ligii din Conference League, unde a și început să strângă puncte. De-a lungul sezonului, oltenii au trăit mai multe „șocuri”, iar primul dintre el a fost decizia lui Rădoi de a pleca. În locul său a venit Filipe Coelho, cel cu nume predestinat poveștilor, iar oltenii sperau că noul antrenor avea să o scrie pe cea mai frumoasă la capătul acestui sezon.
Un alt „șoc” a fost eliminarea dramatică din Conference League, de la Atena, pe care echipa l-a depășit cu brio. Iar de la fotbalul spectacol și temperamental al lui Rădoi a trecut la fotbalul „cu calm” al lui Coelho, care s-a dovedit și rețeta câștigătoare. Play-off-ul a început cu o luptă care părea că se dă între patru echipe, dar la final au rămas doar două, Universitățile: Craiova vs Cluj.
Finala Cupei a fost „avancronica” finalei de sezon, la capătul căreia oltenii au ieșit învingători. „Finala” sezonului s-a jucat pe „Ion Oblemenco”, exact ca în 2020, dar spre deosebire de acum șase ani, acum am văzut cum erupe „Vulcanul”, iar la capătul celor 90 de minute și după cinci goluri marcate și zero primite, oltenii au cântat din nou „1, 2, 3, 4 Cupa și Campionatul”. Exact ca acum 35 de ani!
Universitatea Craiova este noua campioană a României. Aceasta este propoziția pe care fanii olteni au așteptat 35 de ani pentru a o auzi din nou. Unii dintre ei au fost pe stadionul „Central” de atunci, în 1991, când Craiova învingea Sportul Studențesc și câștiga campionatul datorită golaverajului, iar apoi cucerea și Cupa. Alții știu despre acest moment din amintirile celor care au trăit ceea ce pentru peste mai bine de trei decenii avea să fie „ultimul titlu din Bănie”.
„1, 2, 3, 4 Cupa și Campionatul” era cântecul pe care fanii olteni l-au repetat în vara lui 1991. De atunci, Craiova a trăit din acea amintire, lăsată de echipa la care Sorin Cârțu era antrenor, iar Emil Săndoi golgheter.
„Toată perioada respectivă a fost cea mai frumoasă din cariera mea de antrenor. Cariera mea de vreo 30 de ani de antrenorat. Păi, a fost un campionat care a încununat o muncă pe care eu o făceam la club și cu echipa respectivă de vreo trei ani de zile. Echipa era pe ultimul loc și de atunci am început munca de antrenor principal la Universitatea Craiova”, ne-a povestit Sorin Cârțu.
Emil Săndoi își amintește și acum cum s-a sărbătorit acel titlu, după care oltenii au așteptat 10 ani: „Bucuriile în fotbal se trăiesc foarte intens. Acele bucurii pe care le trăiești imediat după meci în vestiar. Mi-aduc aminte și în 1990-1991, după ce am câștigat campionatul. Ne-au fost date medaliile, tricourile de campioni. Cu poze, cu mulți spectatori pe stadion. Cu Cupa României plimbată, cu autocarul. După aceea și cu mașinile personale. Și eu cu colegii mei încălcam regulile de circulație. Atunci eram câte șapte opt în mașină cu Cupa pe capotă prin oraș”.
„Dragostea pentru Craiova apare datorită Craiovei Maxima. E o dragoste care se transmite din familie”
Versurile imnului compus de Adrian Păunescu spun „De bucurie rar avurăm parte”. Au apărut atunci când oltenii cunoșteau bucuriile aduse de fotbal mai des decât ar fi crezut. Se știe despre olteni că-s pătimași când vine vorba despre fotbal. Nu degeaba se spune că „ard” pentru el, iar stadionul „Ion Oblemenco” este numit vulcan în zilele de meci. Și deși nu au mai avut parte de bucurii în materie de titluri, fanii din Bănie nu și-au pierdut speranța că într-o bună zi, trofeul de campioană va fi din nou în Oltenia.
„Nu-mi amintesc un moment, un meci care să mă fi făcut să iubesc Universitatea Craiova. Am iubit echipa înainte de a vedea stadionul, înainte de a vedea un fotbalist al Universității, pe Ilie Balaci. L-am iubit, a fost și este încă idolul meu. Fără a-l vedea jucând. Și pe Ilie Balaci l-am văzut pe coperta unei reviste. Este o revistă din 84, aveam 2 ani”, ne-a mărturisit scriitorul Florin Jianu.
Ion Oblemenco și Ilie Balaci și-au asigurat statutul de nemuritori datorită a ceea ce au făcut în tricoul Craiovei. Stadionul pe care joacă acum gruparea din Bănie a fost numit după primul zeu din „Templu”, Oblemenco, iar și mai special este că se află pe Bulevardul Ilie Balaci. Iar asta arată încă o dată cât își apreciază Craiova legendele.
„Poate asta e senzația mea, fiind născut aici și orbește cu Craiova. Poate că mi se pare mie că atmosfera, chiar dacă nu este stadionul plin, chiar dacă este lume mai puțină pe stadion. Zgomotul pe care îl fac spectatorii este amplificat de tot ce înseamnă atmosferă și dorință la Craiova”, spune Emil Săndoi.
Anul în care titlul a fost din nou în Bănie, dar le-a scăpat oltenilor printre degete
Universitatea Craiova a fost aproape să readucă titlul în Oltenia la 29 de ani de la sezonul 1990/91. S-a întâmplat în atipicul sezon pandemic 2019/20, când fotbalul și lumea s-au „oprit” pentru câteva luni bune. Totul s-a schimbat în acel an în care au intervenit extrem de multe restricții. Jucătorii se antrenau online, prin apeluri Zoom, iar meciurile se disputau cu stadioanele închise, fără spectatori și cu distanțare socială între rezerve și oamenii din staff.
„A fost un an complet atipic. Și un sezon complet atipic. S-a oprit lumea, nu doar fotbalul. Fotbalul a continuat, dar sub alte auspicii, ca să zic așa. Cu suporterii în boxe, cu distanțare socială atunci când am intrat pe teren, din nou și tot așa. Dar, dincolo de asta, e o amintire. E o amintire altfel, putem zice că am trăit și vremurile astea”, a mărturisit Lucian Pretorian, team manager la Craiova.
Atunci, pe banca oltenilor se afla Cristiano Bergodi. Iar, diferite circumstanțe și decizii, plus câteva schimbări apărute în regulament, au dus-o pe Universitatea Craiova în postura de a juca, pe un „Ion Oblemenco” gol, finala de titlu împotriva lui CFR Cluj, o echipă care știa pe atunci cum se câștigă trofeele.
„Adică dacă m-ai fi întrebat înainte de meci în momentul respectiv, aș fi zis că o să câștigăm, n-are cum, e anul nostru. S-au așezat, s-au aliniat toate astrele ca noi să obținem în sfârșit titlul după care tânjește Oltenia de atâția ani. N-are cum să ne scape printre degete. Trăind ce s-a întâmplat în acea seară, cumva, nu neapărat că m-a pus în gardă, dar m-a maturizat și mi-am dat seama că în fotbal, până la urmă, e ca în viață, nu întotdeauna obții ceea ce-ți dorești, dar e clar că la un moment dat o să vină și vremea noastră. E o chestiune de timp, din punctul meu de vedere”, a spus Andrei Coadă-Nicolaescu, ofițerul de presă al clubului.
Reacția fanilor, la finalul meciului, a fost una pe măsură. „Interziși” pe stadion din cauza pandemiei, și-au așteptat favoriții în fața arenei, pentru a-i încuraja, în ciuda titlului pierdut. Iar asta a arătat încă o dată dragostea arzătoare a oltenilor pentru fotbal.
„1, 2, 3, 4 Cupa și Campionatul”
Sezonul 2025/26 a început în forță pentru Universitatea Craiova, care în ultimii ani a început mereu printre favorite, dar a clacat spre final. Cu Mirel Rădoi pe bancă, oltenii, care și-au construit pe parcursul verii un lot mai mult decât competitiv, le-au oferit fanilor exact ceea ce aveau nevoie pentru a-și alimenta speranțele într-un sezon de vis: fotbal spectacol!
Iar speranțele au fost întărite atunci când echipa s-a calificat în premieră în faza ligii din Conference League, unde a și început să strângă puncte. De-a lungul sezonului, oltenii au trăit mai multe „șocuri”, iar primul dintre el a fost decizia lui Rădoi de a pleca. În locul său a venit Filipe Coelho, cel cu nume predestinat poveștilor, iar oltenii sperau că noul antrenor avea să o scrie pe cea mai frumoasă la capătul acestui sezon.
Un alt „șoc” a fost eliminarea dramatică din Conference League, de la Atena, pe care echipa l-a depășit cu brio. Iar de la fotbalul spectacol și temperamental al lui Rădoi a trecut la fotbalul „cu calm” al lui Coelho, care s-a dovedit și rețeta câștigătoare. Play-off-ul a început cu o luptă care părea că se dă între patru echipe, dar la final au rămas doar două, Universitățile: Craiova vs Cluj.
Finala Cupei a fost „avancronica” finalei de sezon, la capătul căreia oltenii au ieșit învingători. „Finala” sezonului s-a jucat pe „Ion Oblemenco”, exact ca în 2020, dar spre deosebire de acum șase ani, acum am văzut cum erupe „Vulcanul”, iar la capătul celor 90 de minute și după cinci goluri marcate și zero primite, oltenii au cântat din nou „1, 2, 3, 4 Cupa și Campionatul”. Exact ca acum 35 de ani!
