Dinamo are cea mai bună defensivă din campionat, la egalitate cu Universitatea Craiova și Universitatea Cluj, iar unul dintre motive este cuplul solid de fundași centrali pe care Kopic a reușit să îl formeze. Unul dintre cele mai inspirate transferuri făcute de conducerea din Ștefan cel Mare în vara lui 2025 a fost cel al lui Nikita Stoinov. Fundașul i s-a alăturat perfect lui Kennedy Boateng în defensiva alb-roșie, iar de atunci au fost inseparabili, excepție făcând un singur meci, în care Boateng a fost suspendat pentru cumul de cartonașe.
Stoinov a debutat pentru Dinamo chiar în derby-ul cu FCSB, câștigat cu 4-3, iar de atunci nu a mai ieșit din echipă. Are 26 de meciuri jucate, toate ca titular și integralist, iar 11 dintre ele s-au încheiat fără gol primit. O fire timidă, după cum a spus chiar el, Nikita a „vorbit” prin prestațiile sale, făcându-și rapid loc în inimile fanilor, care l-au impresionat încă din primele sale momente în România. Tânărul fundaș al lui Dinamo și-a spus povestea și ne-a dezvăluit și care sunt jucătorii de la care se inspiră.
Nikita, spune-mi, cum a început fotbalul pentru tine?
Am un frate mai mare, are 26 de ani, și de când aveam patru sau cinci ani, l-am urmărit când juca și îmi place fotbalul datorită lui.
Părinții tăi au vrut să devii fotbalist? Sau poate au vrut să devii altceva, cum ar fi un doctor?
Nu. Când m-au văzut încântat de acest joc, m-au împins la maximum până acum.
Apropo de părinții tăi, dacă i-aș întreba cum era Nikita când era copil, ce ar spune?
Eram și sunt și acum timid.
Care a fost cea mai dificilă decizie pe care a trebuit să o iei în legătură cu fotbalul?
Dacă să părăsesc Israelul și să joc într-o altă țară.
A fost o decizie grea care a durat ceva timp sau te-ai gândit: „Trebuie să părăsesc Israelul și voi face asta”.
O combinație între cele două, pentru că e bine pentru cariera mea să plec din țară și să joc în Europa, dar e greu și pentru că îți lași familia, prietenii, toate lucrurile în Israel.
Te simți singur?
Nu, acum nu. La început, da.
Ai jucat întotdeauna pe poziția ta sau ai încercat alte poziții la început?
Nu, am jucat doar pe poziția mea, fundaș central, mereu.
Spune-ne puțin despre perioada petrecută la fosta ta echipă, Maccabi Netanya. Cum a fost perioada ta acolo?
A fost bine, am fost acolo cinci ani, dar în prima echipă, doar unul. Și a fost ca acasă pentru mine, deoarece am fost acolo cinci ani, am crescut acolo și a fost o perioadă bună.
Cum a fost pentru tine când ai ajuns în România? Care au fost primele tale gânduri?
Singurătatea. Mi-a fost puțin frică pentru că nu am fost niciodată singur într-o altă țară și a fost greu. Dar cu timpul a fost mai bine.
Știai ceva despre România înainte să vii aici?
Nimic special.
Ce te-a surprins cel mai mult la România?
În primul rând, vremea.
Ești o persoană căreia nu-i place vremea rece?
Nu.
„Fanii lui Dinamo sunt uimitori!”
Ce părere ai despre fanii lui Dinamo?
Sunt uimitori. Din primul meci, din prima zi în care am ajuns în România, i-am văzut, sunt cu noi de fiecare dată, în fiecare moment, în fiecare meci. Nu contează unde sau când și îi simțim mereu.
Vorbim puțin despre România, ai avut timp să vezi Bucureștiul, să te bucuri de el?
Puțin, la centre comerciale, în oraș, dar nu prea mult.
Ai vrea să faci asta, poate într-o zi?
Poate, da.
Dintre toți adversarii pe care i-ai înfruntat până acum în Superliga, care ți s-a părut cel mai greu?
Cred că FCSB, dar toate echipele sunt bune, foarte bune. Craiova, CFR, dar cred că cea mai bună este FCSB.
Și ce părere ai despre atmosfera de la meciul cu FCSB? Pentru că e cam diferit.
Da, e o nebunie, pentru că primul meu meci a fost împotriva lor. Primele trei meciuri nu le-am jucat, iar primul meu meci a fost împotriva lor. Am fost în stare de șoc, la început, dar după, meci cu meci, te obișnuiești.
Te-ai simțit copleșit când ai auzit cum cântau fanii?
Da, cum am spus, am fost șocat și e frumos să văd că ai fani ca aceștia și te susțin așa.
Ești tânăr și ai avut un impact mare de când te-ai alăturat lui Dinamo, de la început. Te așteptai la asta?
Cred că da, pentru că muncesc foarte mult. Primesc ajutor de la coechipierii mei, de la staff-ul tehnic și mă bucur că pot ajuta.
Ești foarte apreciat, în România, ca fundaș de picior stâng.
Apreciez foarte mult acest lucru, pentru că, așa cum am spus, muncesc foarte mult și îmi place să fiu așa și fanii vorbesc despre mine și mă apreciază. Și voi continua să muncesc din greu pentru a arăta că merit asta.
„În play-off fiecare meci este ca o finală!”
Care sunt principalele diferențe pe care le-ai observat între fotbalul din Israel și fotbalul din România?
În primul rând, în România, avem mai multe echipe în campionat. Noi avem 16 echipe, iar Israelul, 14. Și, în play-off, se reduc punctele la 50%, așa că fiecare meci este ca o finală. Acestea sunt jocuri speciale în România.
Cu excepția vremii, ți-a fost greu să te adaptezi în România? Cu mâncarea sau poate cu traficul?
Cu mâncarea, nu, dar poate cu limba, să vorbesc altă limbă, să fiu singur. Și a fost greu la început, dar m-am obișnuit.
Spune-mi dacă familia ta a venit deja să te viziteze în România.
Da, de două ori. În septembrie și noiembrie.
Au fost la unul dintre meciurile tale?
Da.
Și ce au spus?
Au fost la meciul pierdut împotriva Rapidului, așa că nu a fost prea bine.
Ce ți-au spus după meciul acela?
Erau în stare de șoc, la fel ca mine, la început, datorită fanilor. În Israel, nu a fost așa ceva.
Am văzut că ești fan AC Milan.
Da.
Există vreun jucător anume pe care îl admiri?
Nu, nu, dar înainte, Zlatan Ibrahimović.
Există vreo altă echipă care îți place, în afară de AC Milan?
Barcelona.
Și există vreun jucător care îți place acolo?
Pedri.
Ce te enervează cel mai mult pe terenul de fotbal?
Când lucrurile nu merg așa cum ne dorim în meciuri. Dar se întâmplă la fiecare meci, așa că trebuie să ne pregătim pentru asta.
Când erai copil, aveai un idol?
Sergio Ramos. Când eram copil, da.
Și crezi că aveai unele dintre calitățile lui, poate?
Cred că tehnica, dar el era puternic și rapid. Și nu sunt genul acesta, dar mi-a plăcut tehnica lui.
Aș vrea să știu cum îți petreci timpul liber în București, când nu ești la antrenamente sau la meciuri.
Îmi place să fiu acasă, doar să mă relaxez, să mă uit pe Netflix, să vorbesc cu prietenii mei, cu familia și atât.
Care sunt obiectivele tale pentru acest sezon?
Cred că sunt mai degrabă obiective de echipă. Să alergăm până la capăt și să luăm un titlu.
Dinamo are cea mai bună defensivă din campionat, la egalitate cu Universitatea Craiova și Universitatea Cluj, iar unul dintre motive este cuplul solid de fundași centrali pe care Kopic a reușit să îl formeze. Unul dintre cele mai inspirate transferuri făcute de conducerea din Ștefan cel Mare în vara lui 2025 a fost cel al lui Nikita Stoinov. Fundașul i s-a alăturat perfect lui Kennedy Boateng în defensiva alb-roșie, iar de atunci au fost inseparabili, excepție făcând un singur meci, în care Boateng a fost suspendat pentru cumul de cartonașe.
Stoinov a debutat pentru Dinamo chiar în derby-ul cu FCSB, câștigat cu 4-3, iar de atunci nu a mai ieșit din echipă. Are 26 de meciuri jucate, toate ca titular și integralist, iar 11 dintre ele s-au încheiat fără gol primit. O fire timidă, după cum a spus chiar el, Nikita a „vorbit” prin prestațiile sale, făcându-și rapid loc în inimile fanilor, care l-au impresionat încă din primele sale momente în România. Tânărul fundaș al lui Dinamo și-a spus povestea și ne-a dezvăluit și care sunt jucătorii de la care se inspiră.
Nikita, spune-mi, cum a început fotbalul pentru tine?
Am un frate mai mare, are 26 de ani, și de când aveam patru sau cinci ani, l-am urmărit când juca și îmi place fotbalul datorită lui.
Părinții tăi au vrut să devii fotbalist? Sau poate au vrut să devii altceva, cum ar fi un doctor?
Nu. Când m-au văzut încântat de acest joc, m-au împins la maximum până acum.
Apropo de părinții tăi, dacă i-aș întreba cum era Nikita când era copil, ce ar spune?
Eram și sunt și acum timid.
Care a fost cea mai dificilă decizie pe care a trebuit să o iei în legătură cu fotbalul?
Dacă să părăsesc Israelul și să joc într-o altă țară.
A fost o decizie grea care a durat ceva timp sau te-ai gândit: „Trebuie să părăsesc Israelul și voi face asta”.
O combinație între cele două, pentru că e bine pentru cariera mea să plec din țară și să joc în Europa, dar e greu și pentru că îți lași familia, prietenii, toate lucrurile în Israel.
Te simți singur?
Nu, acum nu. La început, da.
Ai jucat întotdeauna pe poziția ta sau ai încercat alte poziții la început?
Nu, am jucat doar pe poziția mea, fundaș central, mereu.
Spune-ne puțin despre perioada petrecută la fosta ta echipă, Maccabi Netanya. Cum a fost perioada ta acolo?
A fost bine, am fost acolo cinci ani, dar în prima echipă, doar unul. Și a fost ca acasă pentru mine, deoarece am fost acolo cinci ani, am crescut acolo și a fost o perioadă bună.
Cum a fost pentru tine când ai ajuns în România? Care au fost primele tale gânduri?
Singurătatea. Mi-a fost puțin frică pentru că nu am fost niciodată singur într-o altă țară și a fost greu. Dar cu timpul a fost mai bine.
Știai ceva despre România înainte să vii aici?
Nimic special.
Ce te-a surprins cel mai mult la România?
În primul rând, vremea.
Ești o persoană căreia nu-i place vremea rece?
Nu.
„Fanii lui Dinamo sunt uimitori!”
Ce părere ai despre fanii lui Dinamo?
Sunt uimitori. Din primul meci, din prima zi în care am ajuns în România, i-am văzut, sunt cu noi de fiecare dată, în fiecare moment, în fiecare meci. Nu contează unde sau când și îi simțim mereu.
Vorbim puțin despre România, ai avut timp să vezi Bucureștiul, să te bucuri de el?
Puțin, la centre comerciale, în oraș, dar nu prea mult.
Ai vrea să faci asta, poate într-o zi?
Poate, da.
Dintre toți adversarii pe care i-ai înfruntat până acum în Superliga, care ți s-a părut cel mai greu?
Cred că FCSB, dar toate echipele sunt bune, foarte bune. Craiova, CFR, dar cred că cea mai bună este FCSB.
Și ce părere ai despre atmosfera de la meciul cu FCSB? Pentru că e cam diferit.
Da, e o nebunie, pentru că primul meu meci a fost împotriva lor. Primele trei meciuri nu le-am jucat, iar primul meu meci a fost împotriva lor. Am fost în stare de șoc, la început, dar după, meci cu meci, te obișnuiești.
Te-ai simțit copleșit când ai auzit cum cântau fanii?
Da, cum am spus, am fost șocat și e frumos să văd că ai fani ca aceștia și te susțin așa.
Ești tânăr și ai avut un impact mare de când te-ai alăturat lui Dinamo, de la început. Te așteptai la asta?
Cred că da, pentru că muncesc foarte mult. Primesc ajutor de la coechipierii mei, de la staff-ul tehnic și mă bucur că pot ajuta.
Ești foarte apreciat, în România, ca fundaș de picior stâng.
Apreciez foarte mult acest lucru, pentru că, așa cum am spus, muncesc foarte mult și îmi place să fiu așa și fanii vorbesc despre mine și mă apreciază. Și voi continua să muncesc din greu pentru a arăta că merit asta.
„În play-off fiecare meci este ca o finală!”
Care sunt principalele diferențe pe care le-ai observat între fotbalul din Israel și fotbalul din România?
În primul rând, în România, avem mai multe echipe în campionat. Noi avem 16 echipe, iar Israelul, 14. Și, în play-off, se reduc punctele la 50%, așa că fiecare meci este ca o finală. Acestea sunt jocuri speciale în România.
Cu excepția vremii, ți-a fost greu să te adaptezi în România? Cu mâncarea sau poate cu traficul?
Cu mâncarea, nu, dar poate cu limba, să vorbesc altă limbă, să fiu singur. Și a fost greu la început, dar m-am obișnuit.
Spune-mi dacă familia ta a venit deja să te viziteze în România.
Da, de două ori. În septembrie și noiembrie.
Au fost la unul dintre meciurile tale?
Da.
Și ce au spus?
Au fost la meciul pierdut împotriva Rapidului, așa că nu a fost prea bine.
Ce ți-au spus după meciul acela?
Erau în stare de șoc, la fel ca mine, la început, datorită fanilor. În Israel, nu a fost așa ceva.
Am văzut că ești fan AC Milan.
Da.
Există vreun jucător anume pe care îl admiri?
Nu, nu, dar înainte, Zlatan Ibrahimović.
Există vreo altă echipă care îți place, în afară de AC Milan?
Barcelona.
Și există vreun jucător care îți place acolo?
Pedri.
Ce te enervează cel mai mult pe terenul de fotbal?
Când lucrurile nu merg așa cum ne dorim în meciuri. Dar se întâmplă la fiecare meci, așa că trebuie să ne pregătim pentru asta.
Când erai copil, aveai un idol?
Sergio Ramos. Când eram copil, da.
Și crezi că aveai unele dintre calitățile lui, poate?
Cred că tehnica, dar el era puternic și rapid. Și nu sunt genul acesta, dar mi-a plăcut tehnica lui.
Aș vrea să știu cum îți petreci timpul liber în București, când nu ești la antrenamente sau la meciuri.
Îmi place să fiu acasă, doar să mă relaxez, să mă uit pe Netflix, să vorbesc cu prietenii mei, cu familia și atât.
Care sunt obiectivele tale pentru acest sezon?
Cred că sunt mai degrabă obiective de echipă. Să alergăm până la capăt și să luăm un titlu.
