Uneori, nu ai nevoie de 90 de minute ca să fii cel mai bun. Sebastian Mailat a avut nevoie de doar 39.
Atât a stat pe teren în victoria cu 5-0 a celor de la FC Botoșani în fața lui Sepsi. A deschis scorul din penalty în minutul 9, iar câteva zeci de secunde mai târziu a lovit din nou.
Mailat nu s-a oprit aici. În minutul 36, l-a servit pe Zoran Mitrov pentru golul de 4-0. Două goluri și un assist într-o repriză pe care nici măcar n-a apucat s-o termine pe gazon. Trei minute mai târziu, o accidentare l-a obligat să iasă de pe teren.
39 de minute. Două goluri. Un assist. Suficient pentru ca Sebastian Mailat să fie Superstarul etapei a 8-a.
Și a fost o victorie cu o savoare aparte pentru Botoșani. Moldovenii nu mai câștigaseră în fața lui Sepsi în campionat din ianuarie 2022. De atunci trecuseră mai bine de patru ani și, printre meciurile fără victorie, și un 0-7 greu de uitat, cea mai drastică înfrângere din istoria duelurilor directe. Acum, Botoșani a întors povestea cu un 5-0, cea mai mare victorie obținută vreodată pe teren propriu împotriva covăsnenilor.
Iar începutul de sezon îl găsește pe Sebastian Mailat exact așa cum îi place lui să fie pe teren: decisiv. După opt etape, are trei goluri și două pase decisive pentru FC Botoșani.

Copilul de lângă „Dan Păltinișanu” și o primă atingere de neuitat
Cu mult înainte de golurile din Superligă, fotbalul însemna pentru Sebastian Mailat zile întregi petrecute cu mingea la picior. A copilărit în Timișoara, aproape de stadionul „Dan Păltinișanu”, iar variantele de petrecere a timpului liber nu erau tocmai numeroase. Nici nu avea nevoie de prea multe.
„Băteam mingea. N-aveam alte activități decât să joc fotbal. Stăteam aproape de stadionul Dan Păltinișanu și era frumos. Îmi era la îndemână totul”, ne povestea în februarie.
Mingea îl asculta încă de atunci. La 12 ani, la o competiție organizată de Gheorghe Hagi, a fost desemnat cel mai tehnic jucător. Era prea mic să înțeleagă pe deplin dimensiunea premiului, dar suficient de mare încât să știe cine vrea să fie când crește.
Câțiva ani mai târziu, pe 26 mai 2016, Mailat și-a făcut debutul în prima ligă. Poli Timișoara întâlnea Iași, iar el făcea parte dintr-un grup de puști lansați în luptă în acea zi. Alături de el, Deian Sorescu și Denis Haruț.
Pentru Mailat, povestea debutului poate fi spusă în doar câteva cuvinte.
„Prima atingere, mi-a pasat Marius Croitoru și gol.”
Prima atingere de balon în primul eșalon. Primul gol, iar pasa venise de la un om pe care fotbalul avea să i-l așeze de mai multe ori în drum. Apoi i-a devenit antrenor.
Zece ani mai târziu, cei doi sunt din nou împreună. Marius Croitoru este antrenorul lui la FC Botoșani, iar unul dintre sfaturile primite de Mailat de la acesta a rămas același: să joace degajat.

Mailat, Sebastian
8
Meciuri jucate
2
Meciuri câștigate
3
Goluri
16
Șuturi
21/46 (46%)
Dueluri câștigate
7/14 (50%)
Dribleuri reușite
„Mă rugam să merg, nu să joc fotbal”
Drumul dintre puștiul care marca la prima atingere în campionat și fotbalistul care avea să ajungă să joace în cupele europene n-a fost însă drept.
Mailat a trecut printr-o accidentare care, pentru o vreme, a făcut ca fotbalul să nu mai fie nici măcar principala lui preocupare. Ruptură de ligamente încrucișate, menisc și probleme la cartilaj. Zece luni fără un meci.
„Credeam că s-a terminat totul. Mă rugam să merg, nu să joc fotbal.”
În primele două luni după accidentare nu a putut să calce pe picior. Musculatura se atrofiase, recuperarea nu mergea așa cum și-ar fi dorit, iar în primele săptămâni perspectiva întoarcerii pe teren părea foarte îndepărtată. „Mi se părea totul foarte greu. Enorm de greu,” ne mărturisea fotbalistul de 28 de ani.
Soția și familia i-au fost alături. Iar după zece luni, ziua revenirii a venit în sfârșit.
„Am fost ca un copil când îi dai o jucărie nouă. Eram în extaz, eram fericit, voiam să fac foarte multe lucruri, nu știam de unde să încep.”
Bucuria a venit însă însoțită de o teamă pe care numai un fotbalist trecut printr-o asemenea accidentare o poate înțelege pe deplin. La primul meci, Mailat se gândea dacă genunchiul va rezista.
„Mi-era frică să nu recidiveze acea accidentare. Pe parcurs am văzut că e tot mai bine și am început să scap și de acea teamă.”
Adevărata eliberare a venit odată cu primul gol, împotriva Craiovei. Atunci a simțit că se întoarce cu adevărat. Apoi a venit și transferul din Coreea de Sud. Pentru Mailat, mutarea în Asia a fost un bonus după o perioadă în care ajunsese să se întrebe dacă va mai putea juca fotbal. Privită acum, experiența de acolo înseamnă mai mult decât și-a dat seama în timp ce o trăia.
„În momentul respectiv nu apreciam atât de mult. Dar mereu e așa. Când ești într-un loc departe de cei dragi, eram doar eu cu soția, nu-ți dai seama unde ești. Și apoi realizezi și stai și te gândești și-ți dai seama cât de bine era.”
Coreea de Sud l-a și schimbat. L-a făcut mai conștient de toate lucrurile mici care construiesc, zi după zi, un fotbalist: alimentație, sală de forță, prevenție, constanță. „Sunt toate ca într-o bulă și trebuie să jonglez cu ele.”

Acasă, la Botoșani
După Coreea de Sud și o perioadă la Sepsi, Mailat a ales din nou echipa din Botoșani. Nu vorbea despre revenire ca despre o nouă șansă. Pentru el era mai degrabă întoarcerea într-un loc despre care știa că poate scoate din nou la suprafață cea mai bună versiune a sa.
„Eram foarte conștient că dacă mă voi întoarce la Botoșani după perioada Sepsi, voi reveni bine în Superligă. Știam că voi reveni cu goluri.”
Motivul era simplu. „Botoșani e un loc special. E acasă pentru mine. Toată lumea mă iubește, mă apreciază, mă înțelege și mi se oferă foarte multă încredere.”
În februarie spunea că la Botoșani se simte din nou împlinit și că munca lui nu este în zadar. Tot atunci, rugat să spună ce îi place cel mai mult la Sebastian Mailat fotbalistul, răspunsul lui suna aproape ca o avancronică pentru cele 39 de minute cu Sepsi:
„Sunt foarte sufletist. Îmi doresc de fiecare dată să câștig și consider că sunt foarte atent la joc și știu ca în fiecare ocazie să fiu decisiv.”
În etapa a 8-a, a fost. Două goluri, un assist și doar 39 de minute pe teren. Trei contribuții decisive într-un meci în care Botoșani a înscris de cinci ori.
În urmă cu câteva luni, îl întrebam dacă fotbalul îl va recompensa pentru munca, seriozitatea și constanța despre care vorbește atât de des. Mailat nu avea niciun dubiu.
„Cu siguranță. Toată lumea mă întreabă de acel secret. Nu e un secret. Dacă ești constant și disciplinat, rezultatele vor veni.”

Uneori, nu ai nevoie de 90 de minute ca să fii cel mai bun. Sebastian Mailat a avut nevoie de doar 39.
Atât a stat pe teren în victoria cu 5-0 a celor de la FC Botoșani în fața lui Sepsi. A deschis scorul din penalty în minutul 9, iar câteva zeci de secunde mai târziu a lovit din nou.
Mailat nu s-a oprit aici. În minutul 36, l-a servit pe Zoran Mitrov pentru golul de 4-0. Două goluri și un assist într-o repriză pe care nici măcar n-a apucat s-o termine pe gazon. Trei minute mai târziu, o accidentare l-a obligat să iasă de pe teren.
39 de minute. Două goluri. Un assist. Suficient pentru ca Sebastian Mailat să fie Superstarul etapei a 8-a.
Și a fost o victorie cu o savoare aparte pentru Botoșani. Moldovenii nu mai câștigaseră în fața lui Sepsi în campionat din ianuarie 2022. De atunci trecuseră mai bine de patru ani și, printre meciurile fără victorie, și un 0-7 greu de uitat, cea mai drastică înfrângere din istoria duelurilor directe. Acum, Botoșani a întors povestea cu un 5-0, cea mai mare victorie obținută vreodată pe teren propriu împotriva covăsnenilor.
Iar începutul de sezon îl găsește pe Sebastian Mailat exact așa cum îi place lui să fie pe teren: decisiv. După opt etape, are trei goluri și două pase decisive pentru FC Botoșani.

Copilul de lângă „Dan Păltinișanu” și o primă atingere de neuitat
Cu mult înainte de golurile din Superligă, fotbalul însemna pentru Sebastian Mailat zile întregi petrecute cu mingea la picior. A copilărit în Timișoara, aproape de stadionul „Dan Păltinișanu”, iar variantele de petrecere a timpului liber nu erau tocmai numeroase. Nici nu avea nevoie de prea multe.
„Băteam mingea. N-aveam alte activități decât să joc fotbal. Stăteam aproape de stadionul Dan Păltinișanu și era frumos. Îmi era la îndemână totul”, ne povestea în februarie.
Mingea îl asculta încă de atunci. La 12 ani, la o competiție organizată de Gheorghe Hagi, a fost desemnat cel mai tehnic jucător. Era prea mic să înțeleagă pe deplin dimensiunea premiului, dar suficient de mare încât să știe cine vrea să fie când crește.
Câțiva ani mai târziu, pe 26 mai 2016, Mailat și-a făcut debutul în prima ligă. Poli Timișoara întâlnea Iași, iar el făcea parte dintr-un grup de puști lansați în luptă în acea zi. Alături de el, Deian Sorescu și Denis Haruț.
Pentru Mailat, povestea debutului poate fi spusă în doar câteva cuvinte.
„Prima atingere, mi-a pasat Marius Croitoru și gol.”
Prima atingere de balon în primul eșalon. Primul gol, iar pasa venise de la un om pe care fotbalul avea să i-l așeze de mai multe ori în drum. Apoi i-a devenit antrenor.
Zece ani mai târziu, cei doi sunt din nou împreună. Marius Croitoru este antrenorul lui la FC Botoșani, iar unul dintre sfaturile primite de Mailat de la acesta a rămas același: să joace degajat.

Mailat, Sebastian
8
Meciuri jucate
2
Meciuri câștigate
3
Goluri
16
Șuturi
21/46 (46%)
Dueluri câștigate
7/14 (50%)
Dribleuri reușite
„Mă rugam să merg, nu să joc fotbal”
Drumul dintre puștiul care marca la prima atingere în campionat și fotbalistul care avea să ajungă să joace în cupele europene n-a fost însă drept.
Mailat a trecut printr-o accidentare care, pentru o vreme, a făcut ca fotbalul să nu mai fie nici măcar principala lui preocupare. Ruptură de ligamente încrucișate, menisc și probleme la cartilaj. Zece luni fără un meci.
„Credeam că s-a terminat totul. Mă rugam să merg, nu să joc fotbal.”
În primele două luni după accidentare nu a putut să calce pe picior. Musculatura se atrofiase, recuperarea nu mergea așa cum și-ar fi dorit, iar în primele săptămâni perspectiva întoarcerii pe teren părea foarte îndepărtată. „Mi se părea totul foarte greu. Enorm de greu,” ne mărturisea fotbalistul de 28 de ani.
Soția și familia i-au fost alături. Iar după zece luni, ziua revenirii a venit în sfârșit.
„Am fost ca un copil când îi dai o jucărie nouă. Eram în extaz, eram fericit, voiam să fac foarte multe lucruri, nu știam de unde să încep.”
Bucuria a venit însă însoțită de o teamă pe care numai un fotbalist trecut printr-o asemenea accidentare o poate înțelege pe deplin. La primul meci, Mailat se gândea dacă genunchiul va rezista.
„Mi-era frică să nu recidiveze acea accidentare. Pe parcurs am văzut că e tot mai bine și am început să scap și de acea teamă.”
Adevărata eliberare a venit odată cu primul gol, împotriva Craiovei. Atunci a simțit că se întoarce cu adevărat. Apoi a venit și transferul din Coreea de Sud. Pentru Mailat, mutarea în Asia a fost un bonus după o perioadă în care ajunsese să se întrebe dacă va mai putea juca fotbal. Privită acum, experiența de acolo înseamnă mai mult decât și-a dat seama în timp ce o trăia.
„În momentul respectiv nu apreciam atât de mult. Dar mereu e așa. Când ești într-un loc departe de cei dragi, eram doar eu cu soția, nu-ți dai seama unde ești. Și apoi realizezi și stai și te gândești și-ți dai seama cât de bine era.”
Coreea de Sud l-a și schimbat. L-a făcut mai conștient de toate lucrurile mici care construiesc, zi după zi, un fotbalist: alimentație, sală de forță, prevenție, constanță. „Sunt toate ca într-o bulă și trebuie să jonglez cu ele.”

Acasă, la Botoșani
După Coreea de Sud și o perioadă la Sepsi, Mailat a ales din nou echipa din Botoșani. Nu vorbea despre revenire ca despre o nouă șansă. Pentru el era mai degrabă întoarcerea într-un loc despre care știa că poate scoate din nou la suprafață cea mai bună versiune a sa.
„Eram foarte conștient că dacă mă voi întoarce la Botoșani după perioada Sepsi, voi reveni bine în Superligă. Știam că voi reveni cu goluri.”
Motivul era simplu. „Botoșani e un loc special. E acasă pentru mine. Toată lumea mă iubește, mă apreciază, mă înțelege și mi se oferă foarte multă încredere.”
În februarie spunea că la Botoșani se simte din nou împlinit și că munca lui nu este în zadar. Tot atunci, rugat să spună ce îi place cel mai mult la Sebastian Mailat fotbalistul, răspunsul lui suna aproape ca o avancronică pentru cele 39 de minute cu Sepsi:
„Sunt foarte sufletist. Îmi doresc de fiecare dată să câștig și consider că sunt foarte atent la joc și știu ca în fiecare ocazie să fiu decisiv.”
În etapa a 8-a, a fost. Două goluri, un assist și doar 39 de minute pe teren. Trei contribuții decisive într-un meci în care Botoșani a înscris de cinci ori.
În urmă cu câteva luni, îl întrebam dacă fotbalul îl va recompensa pentru munca, seriozitatea și constanța despre care vorbește atât de des. Mailat nu avea niciun dubiu.
„Cu siguranță. Toată lumea mă întreabă de acel secret. Nu e un secret. Dacă ești constant și disciplinat, rezultatele vor veni.”






























