Ionel Dănciulescu a scris una dintre cele mai lungi povești din istoria primei ligi din România: 515 meciuri și 214 goluri. Într-un interviu pentru Superliga.ro, „Danciu-Gol” vorbește despre recordul său, cei 20 de ani petrecuți pe prima scenă, relația complicată și apoi indestructibilă cu Dinamo, perioada N&D și meciurile pe care ar vrea să le joace din nou.
Ionel Dănciulescu avea 16 ani când a debutat în prima ligă, pe 6 octombrie 1993, pentru Electroputere Craiova, într-un meci cu Universitatea Craiova. Ca povestea să fie și mai cu farmec, marca primul gol în poarta unei echipe unde avea să devină simbol, Dinamo. Exact 20 de ani mai târziu, pe 6 octombrie 2013, disputa ultimul său meci pe prima scenă, în tricoul echipei pe care a iubit-o cel mai mult: „indiferent de ce a fost, pentru mine Dinamo va rămâne totdeauna aici”, a zis Danciu arătând spre inima lui.
Între cele două borne s-a scris una dintre cele mai impresionante cariere din fotbalul românesc.
515 meciuri și 214 goluri în prima ligă. Ocupă locul al doilea în clasamentul all-time al marcatorilor, după Dudu Georgescu, care a ajuns la borna de 252. Dănciulescu, alături de Dan Nistor, sunt jucătorii cu cele mai multe apariții din istoria campionatului României.
Pe 17 august, la meciul „U” Cluj - UTA, Dan Nistor îl va depăși pe Danciu. Dar nu vezi nicio urmă de tristețe în ochii lui Ionel. „Sunt fericit pentru el, pentru că e un jucător la care am ținut foarte mult.” Cei doi au lucrat împreună: Dan pe teren, Ionel director sportiv la Dinamo. Două figuri ale fotbalului românesc care vor rămâne inspirație pentru noile generații mult timp de acum înainte.
A evoluat în România pentru Electroputere Craiova, Dinamo și Steaua, iar în străinătate a trecut pe la Altay, Shandong Luneng și Hércules Alicante. A câștigat cinci titluri de campion al României, două cu Steaua și trei cu Dinamo, și a fost de două ori golgheterul primei ligi, în sezoanele 2003/2004 și 2007/2008.
În 2004, anul eventului cu Dinamo și al primului său titlu de golgheter, Dănciulescu a fost desemnat și Fotbalistul Român al Anului.
„M-am bucurat de fiecare minut pe care l-am petrecut pe teren.”
Numărul care a rămas lângă numele său este 515. Dănciulescu a fost primul fotbalist care a trecut bariera celor 500 de apariții în prima ligă, performanță pe care a atins-o în 2013.
Privind în urmă, fostul atacant spune că recordurile nu făceau parte din planurile puștiului care își începea aventura în fotbal.
„Tu atunci când te apuci de fotbal, nu te gândești că bați recorduri. Îți dorești să ajungi un fotbalist bun.”
Totuși, Danciu crede chiar că recordul ar fi putut fi împins mai departe. „Dacă nu aș fi fost obligat la un moment dat să mă retrag, probabil că aș mai fi dus un sezon sau un sezon și jumătate și aș fi ajuns la o cifră mai mare decât 515 meciuri. Dar și așa este destul de bine.”
Longevitatea lui Dănciulescu capătă o altă dimensiune când sunt puse una lângă alta extremitățile carierei sale.
Primul meci în prima ligă a venit în 1993, ultimul, în 2013. Între cele două versiuni ale sale, Dănciulescu vede o diferență evidentă.
La început erau „entuziasm foarte mult, dorință de a reuși” și, după cum recunoaște zâmbind, mai multă viteză. Spre final nu mai juca atât de mult și era folosit în special atunci când echipa avea nevoie de experiența sa. „Dar m-am bucurat de fiecare minut pe care l-am petrecut pe teren.”
.jpg-1786453805075-large.webp)
Secretul lui „Danciu-Gol”
214 goluri înseamnă că Dănciulescu a marcat, în medie, aproximativ un gol la fiecare 2,4 meciuri disputate în prima ligă. Nu se descrie însă drept un atacant care trăia exclusiv în careu.
„Eu eram al doilea vârf. Tot timpul îmi plăcea să am o dinamică bună pe lângă atacantul central și să reușesc să speculez culoarele făcute de coechipieri.”
Poziționarea și anticipația au devenit două dintre armele sale principale. „Eram destul de inteligent în a găsi spațiile. Eram un jucător versatil, dacă pot să spun așa.”
Una dintre perioadele definitorii ale carierei a fost celebrul N&D, cuplul ofensiv format la Dinamo alături de Claudiu Niculescu. Dănciulescu vorbește cu respect despre fostul său coleg:
„Claudiu pentru mine a fost un jucător mult mai bun și mai talentat decât mine. Eu probabil am compensat prin mai multă muncă și aveam o capacitate de efort mai bună decât el.”
-(1)-1786455456503-large.webp)
Meciul pe care nu l-a egalat nici Lazio, nici Manchester United
Dintre sutele de seri petrecute pe teren, una continuă să ocupe un loc aparte. Dinamo - Steaua, 2-1, în mai 2008. Celebra „Zi a Dreptății”.
Dănciulescu o numește partida cu cea mai mare încărcătură emoțională din întreaga sa carieră. „N-am simțit nici când am jucat împotriva lui Lazio, nici împotriva lui Man United.”
Miza era uriașă. Steaua putea face un pas decisiv spre titlu chiar pe terenul rivalei, iar pentru dinamoviști perspectiva era aproape imposibil de digerat. Presiunea l-a urmărit pe Dănciulescu inclusiv în noaptea dinaintea partidei.
„Nu știu dacă am dormit o oră. Mă gândeam la faze de joc, cum ar trebui să mă poziționez, fundașul respectiv cum joacă, cum anticipează.”
Pe 4 mai 2008, Dinamo câștiga cu 2-1 derby-ul cu Steaua, disputat în Ștefan cel Mare, și schimba soarta luptei pentru campionat. Florin Bratu și Ionel Dănciulescu au marcat golurile „câinilor” într-o partidă rămasă în memoria suporterilor dinamoviști drept „Ziua Dreptății”. Înfrângerea a costat-o enorm pe Steaua, care a pierdut prima poziție în clasament și, în cele din urmă, titlul de campioană în fața celor de la CFR Cluj.
Ionel Dănciulescu a mai ajuns la un record. Este jucătorul care are cele mai multe apariții în derby-ul dintre dinamoviști și roș-albaștri. A înscris 13 goluri, 8 în tricoul steliștilor, iar 5 pentru Dinamo.
-(1)-1786443245387-large.webp)
De la ostilitatea propriilor suporteri la simbolul lui Dinamo
Povestea lui Dănciulescu cu Dinamo n-a fost liniară. A îmbrăcat și tricoul Stelei timp de patru ani și jumătate, iar revenirea sa în Ștefan cel Mare a produs ceea ce fostul atacant numește acum un adevărat „tsunami” printre suporteri.
„Probabil că n-aș mai fi fost atât de inconștient să iau decizia respectivă. Nu mă așteptam ca reîntoarcerea mea să creeze așa un tsunami în rândul suporterilor.”
Au urmat luni grele, în care suporterii îi aminteau constant despre mutarea lui, pe care ei o considerau „trădare”.
„Cred că pentru jucătorul de fotbal cel mai dureros lucru este să fie apostrofat și înjurat de către propriii suporteri.”
Treptat, lucrurile s-au schimbat. Ioan Andone a avut un rol important, iar golurile au început să transforme ostilitatea tribunelor într-o relație cu totul diferită.
„Suporterii, până la urmă, m-au iertat. Nu știu dacă m-au iertat toți, nu cred cu siguranță că m-au iertat toți, dar marea majoritate cred că m-au iertat și le-am demonstrat că sunt loial clubului.”
Astăzi, după drumurile făcute între rivalele Bucureștiului, Dănciulescu nu lasă loc de interpretări. Despre Dinamo spune simplu: „Este echipa care mi-a dat totul. M-a cizelat ca om, ca fotbalist și echipa unde am avut super performanțe.”
„Chiar dacă am jucat patru ani și jumătate la Steaua, nu regret absolut deloc faptul că am fost acolo, dar lumea trebuie să mă perceapă ca un dinamovist și așa voi fi toată viața.”
-1786447992128-large.webp)
Ce ar schimba după 515 meciuri
Recordurile nu șterg regretele. Dacă ar putea modifica anumite pagini ale carierei, Dănciulescu știe exact unde s-ar întoarce.
Finala Cupei României pierdută împotriva Stelei la Brașov. Dubla cu Lazio, când Dinamo a fost aproape de grupele Champions League. Meciul cu Unirea Urziceni care putea schimba soarta unui titlu.
„Am fost atât de aproape de o calificare istorică în Champions League. Am fost la înălțime trei reprize din patru. Iar o singură greșeală ne-a distrus visul ăsta al nostru.”
Există însă și momente pe care le-ar retrăi fără să schimbe nimic: foarfeca din Ghencea și „Ziua Dreptății” din 2008.
Iar dacă ar exista o carte a istoriei Superligii și o pagină rezervată lui Ionel Dănciulescu?
Fostul atacant preferă ca alții să scrie primul rând.
„Vă las pe voi să faceți o caracterizare și să mă etichetați într-un anumit mod. Niciodată nu mi-a plăcut să mă laud cu ceea ce am făcut.”
Cifrele o fac oricum în locul lui.
-1786444373721-large.webp)
515 meciuri. 214 goluri. 20 de ani între debut și ultima apariție. Și un record care a transformat „Danciu-Gol” într-unul dintre reperele istoriei primei ligi din România.
Ionel Dănciulescu a scris una dintre cele mai lungi povești din istoria primei ligi din România: 515 meciuri și 214 goluri. Într-un interviu pentru Superliga.ro, „Danciu-Gol” vorbește despre recordul său, cei 20 de ani petrecuți pe prima scenă, relația complicată și apoi indestructibilă cu Dinamo, perioada N&D și meciurile pe care ar vrea să le joace din nou.
Ionel Dănciulescu avea 16 ani când a debutat în prima ligă, pe 6 octombrie 1993, pentru Electroputere Craiova, într-un meci cu Universitatea Craiova. Ca povestea să fie și mai cu farmec, marca primul gol în poarta unei echipe unde avea să devină simbol, Dinamo. Exact 20 de ani mai târziu, pe 6 octombrie 2013, disputa ultimul său meci pe prima scenă, în tricoul echipei pe care a iubit-o cel mai mult: „indiferent de ce a fost, pentru mine Dinamo va rămâne totdeauna aici”, a zis Danciu arătând spre inima lui.
Între cele două borne s-a scris una dintre cele mai impresionante cariere din fotbalul românesc.
515 meciuri și 214 goluri în prima ligă. Ocupă locul al doilea în clasamentul all-time al marcatorilor, după Dudu Georgescu, care a ajuns la borna de 252. Dănciulescu, alături de Dan Nistor, sunt jucătorii cu cele mai multe apariții din istoria campionatului României.
Pe 17 august, la meciul „U” Cluj - UTA, Dan Nistor îl va depăși pe Danciu. Dar nu vezi nicio urmă de tristețe în ochii lui Ionel. „Sunt fericit pentru el, pentru că e un jucător la care am ținut foarte mult.” Cei doi au lucrat împreună: Dan pe teren, Ionel director sportiv la Dinamo. Două figuri ale fotbalului românesc care vor rămâne inspirație pentru noile generații mult timp de acum înainte.
A evoluat în România pentru Electroputere Craiova, Dinamo și Steaua, iar în străinătate a trecut pe la Altay, Shandong Luneng și Hércules Alicante. A câștigat cinci titluri de campion al României, două cu Steaua și trei cu Dinamo, și a fost de două ori golgheterul primei ligi, în sezoanele 2003/2004 și 2007/2008.
În 2004, anul eventului cu Dinamo și al primului său titlu de golgheter, Dănciulescu a fost desemnat și Fotbalistul Român al Anului.
„M-am bucurat de fiecare minut pe care l-am petrecut pe teren.”
Numărul care a rămas lângă numele său este 515. Dănciulescu a fost primul fotbalist care a trecut bariera celor 500 de apariții în prima ligă, performanță pe care a atins-o în 2013.
Privind în urmă, fostul atacant spune că recordurile nu făceau parte din planurile puștiului care își începea aventura în fotbal.
„Tu atunci când te apuci de fotbal, nu te gândești că bați recorduri. Îți dorești să ajungi un fotbalist bun.”
Totuși, Danciu crede chiar că recordul ar fi putut fi împins mai departe. „Dacă nu aș fi fost obligat la un moment dat să mă retrag, probabil că aș mai fi dus un sezon sau un sezon și jumătate și aș fi ajuns la o cifră mai mare decât 515 meciuri. Dar și așa este destul de bine.”
Longevitatea lui Dănciulescu capătă o altă dimensiune când sunt puse una lângă alta extremitățile carierei sale.
Primul meci în prima ligă a venit în 1993, ultimul, în 2013. Între cele două versiuni ale sale, Dănciulescu vede o diferență evidentă.
La început erau „entuziasm foarte mult, dorință de a reuși” și, după cum recunoaște zâmbind, mai multă viteză. Spre final nu mai juca atât de mult și era folosit în special atunci când echipa avea nevoie de experiența sa. „Dar m-am bucurat de fiecare minut pe care l-am petrecut pe teren.”
Secretul lui „Danciu-Gol”
214 goluri înseamnă că Dănciulescu a marcat, în medie, aproximativ un gol la fiecare 2,4 meciuri disputate în prima ligă. Nu se descrie însă drept un atacant care trăia exclusiv în careu.
„Eu eram al doilea vârf. Tot timpul îmi plăcea să am o dinamică bună pe lângă atacantul central și să reușesc să speculez culoarele făcute de coechipieri.”
Poziționarea și anticipația au devenit două dintre armele sale principale. „Eram destul de inteligent în a găsi spațiile. Eram un jucător versatil, dacă pot să spun așa.”
Una dintre perioadele definitorii ale carierei a fost celebrul N&D, cuplul ofensiv format la Dinamo alături de Claudiu Niculescu. Dănciulescu vorbește cu respect despre fostul său coleg:
„Claudiu pentru mine a fost un jucător mult mai bun și mai talentat decât mine. Eu probabil am compensat prin mai multă muncă și aveam o capacitate de efort mai bună decât el.”
Meciul pe care nu l-a egalat nici Lazio, nici Manchester United
Dintre sutele de seri petrecute pe teren, una continuă să ocupe un loc aparte. Dinamo - Steaua, 2-1, în mai 2008. Celebra „Zi a Dreptății”.
Dănciulescu o numește partida cu cea mai mare încărcătură emoțională din întreaga sa carieră. „N-am simțit nici când am jucat împotriva lui Lazio, nici împotriva lui Man United.”
Miza era uriașă. Steaua putea face un pas decisiv spre titlu chiar pe terenul rivalei, iar pentru dinamoviști perspectiva era aproape imposibil de digerat. Presiunea l-a urmărit pe Dănciulescu inclusiv în noaptea dinaintea partidei.
„Nu știu dacă am dormit o oră. Mă gândeam la faze de joc, cum ar trebui să mă poziționez, fundașul respectiv cum joacă, cum anticipează.”
Pe 4 mai 2008, Dinamo câștiga cu 2-1 derby-ul cu Steaua, disputat în Ștefan cel Mare, și schimba soarta luptei pentru campionat. Florin Bratu și Ionel Dănciulescu au marcat golurile „câinilor” într-o partidă rămasă în memoria suporterilor dinamoviști drept „Ziua Dreptății”. Înfrângerea a costat-o enorm pe Steaua, care a pierdut prima poziție în clasament și, în cele din urmă, titlul de campioană în fața celor de la CFR Cluj.
Ionel Dănciulescu a mai ajuns la un record. Este jucătorul care are cele mai multe apariții în derby-ul dintre dinamoviști și roș-albaștri. A înscris 13 goluri, 8 în tricoul steliștilor, iar 5 pentru Dinamo.
De la ostilitatea propriilor suporteri la simbolul lui Dinamo
Povestea lui Dănciulescu cu Dinamo n-a fost liniară. A îmbrăcat și tricoul Stelei timp de patru ani și jumătate, iar revenirea sa în Ștefan cel Mare a produs ceea ce fostul atacant numește acum un adevărat „tsunami” printre suporteri.
„Probabil că n-aș mai fi fost atât de inconștient să iau decizia respectivă. Nu mă așteptam ca reîntoarcerea mea să creeze așa un tsunami în rândul suporterilor.”
Au urmat luni grele, în care suporterii îi aminteau constant despre mutarea lui, pe care ei o considerau „trădare”.
„Cred că pentru jucătorul de fotbal cel mai dureros lucru este să fie apostrofat și înjurat de către propriii suporteri.”
Treptat, lucrurile s-au schimbat. Ioan Andone a avut un rol important, iar golurile au început să transforme ostilitatea tribunelor într-o relație cu totul diferită.
„Suporterii, până la urmă, m-au iertat. Nu știu dacă m-au iertat toți, nu cred cu siguranță că m-au iertat toți, dar marea majoritate cred că m-au iertat și le-am demonstrat că sunt loial clubului.”
Astăzi, după drumurile făcute între rivalele Bucureștiului, Dănciulescu nu lasă loc de interpretări. Despre Dinamo spune simplu: „Este echipa care mi-a dat totul. M-a cizelat ca om, ca fotbalist și echipa unde am avut super performanțe.”
„Chiar dacă am jucat patru ani și jumătate la Steaua, nu regret absolut deloc faptul că am fost acolo, dar lumea trebuie să mă perceapă ca un dinamovist și așa voi fi toată viața.”
Ce ar schimba după 515 meciuri
Recordurile nu șterg regretele. Dacă ar putea modifica anumite pagini ale carierei, Dănciulescu știe exact unde s-ar întoarce.
Finala Cupei României pierdută împotriva Stelei la Brașov. Dubla cu Lazio, când Dinamo a fost aproape de grupele Champions League. Meciul cu Unirea Urziceni care putea schimba soarta unui titlu.
„Am fost atât de aproape de o calificare istorică în Champions League. Am fost la înălțime trei reprize din patru. Iar o singură greșeală ne-a distrus visul ăsta al nostru.”
Există însă și momente pe care le-ar retrăi fără să schimbe nimic: foarfeca din Ghencea și „Ziua Dreptății” din 2008.
Iar dacă ar exista o carte a istoriei Superligii și o pagină rezervată lui Ionel Dănciulescu?
Fostul atacant preferă ca alții să scrie primul rând.
„Vă las pe voi să faceți o caracterizare și să mă etichetați într-un anumit mod. Niciodată nu mi-a plăcut să mă laud cu ceea ce am făcut.”
Cifrele o fac oricum în locul lui.
515 meciuri. 214 goluri. 20 de ani între debut și ultima apariție. Și un record care a transformat „Danciu-Gol” într-unul dintre reperele istoriei primei ligi din România.
-1786009931679-large.webp)
