La 16 ani, Panagiotis Tachtsidis debuta pentru AEK Atena și marca în prelungiri. Golul de 1-0, în minutul 93, i-a adus victoria și o amintire care nu s-a estompat nici după ce a jucat în șase țări și a îmbrăcat tricoul naționalei Greciei de 25 de ori.
Dar poate cea mai valoroasă realizare de până acum e o academie din Grecia, în care încearcă să-i învețe pe copii ceva mai important decât pressingul sau pasele filtrante: să fie oameni buni.
Tachtsidis este actorul principal din al doilea episod al rubricii Surprins în afara jocului. Cu Cristi Manea am vorbit în deschiderea rubricii despre despre ce înseamnă să fii tată, jucător și suporter al propriului drum.
Mijlocașul CFR-ului a revenit recent la antrenamente, după o accidentare musculară care l-a ținut pe margine timp de opt etape. În meciul disputat cu echipa lui Dan Petrescu împotriva rivalilor din oraș, U Cluj, Panagiotis a jucat 15 minute, pe final. Iar în victoria cu Universitatea Craiova, grecul a fost păstrat pe banca de rezerve.
În restul sezonului, Tachtsidis purtat de 15 ori tricoul CFR-ului și a înscris de două ori, o dată în prima etapă a Superligii, cu Dinamo, și a doua oară împotriva celor de la UTA, în turul sezonului regular. Mijlocașul de 34 de ani a oferit și o pasă de gol în meciul terminat 2-2 cu viitorul adversar din Play-Off, Rapid.
E omul care spune că piciorul stâng îl definește cel mai bine. Care nu s-a uitat la desene animate în copilărie, lui i-a fost îndeajuns doar jocul cu mingea. Care ascultă Nikos Vertis, se destinde cu serialul Suits și răspunde sincer, după un moment de tăcere, la întrebarea Ce parfum îți amintește de copilărie?: „Transpirația, pentru că jucam fotbal tot timpul.”
Debut printre legende, lacrimi în tribune
„Prima mea amintire cu fotbalul este primul meu meci profesionist. Am intrat pe teren, am marcat în minutul 93 și am câștigat cu 1-0. Cu AEK Atena împotriva celor de la Thrasyvoulos. Aveam 16 ani.”
În acel vestiar era și Rivaldo, fost Balon de Aur. „Când am intrat pe teren, îi aveam aproape pe Rivaldo și Arruabarrena—jucători cu cariere incredibile, la echipe naționale mari, cum sunt Brazilia și Argentina, și cluburi ca Real Madrid. Voiam doar să mă bucur de joc alături de ei. Eu nu realizam pe deplin, dar familia mea da. M-au văzut jucând și marcând și plângeau mereu. Îi întrebam de ce plâng și îmi răspundeau că de fericire. Era important pentru mine să-i fac mândri și fericiți.”
La 16 ani, Panagiotis Tachtsidis debuta pentru AEK Atena și marca în prelungiri. Golul de 1-0, în minutul 93, i-a adus victoria și o amintire care nu s-a estompat nici după ce a jucat în șase țări și a îmbrăcat tricoul naționalei Greciei de 25 de ori.
Dar poate cea mai valoroasă realizare de până acum e o academie din Grecia, în care încearcă să-i învețe pe copii ceva mai important decât pressingul sau pasele filtrante: să fie oameni buni.
Tachtsidis este actorul principal din al doilea episod al rubricii Surprins în afara jocului. Cu Cristi Manea am vorbit în deschiderea rubricii despre despre ce înseamnă să fii tată, jucător și suporter al propriului drum.
Mijlocașul CFR-ului a revenit recent la antrenamente, după o accidentare musculară care l-a ținut pe margine timp de opt etape. În meciul disputat cu echipa lui Dan Petrescu împotriva rivalilor din oraș, U Cluj, Panagiotis a jucat 15 minute, pe final. Iar în victoria cu Universitatea Craiova, grecul a fost păstrat pe banca de rezerve.
În restul sezonului, Tachtsidis purtat de 15 ori tricoul CFR-ului și a înscris de două ori, o dată în prima etapă a Superligii, cu Dinamo, și a doua oară împotriva celor de la UTA, în turul sezonului regular. Mijlocașul de 34 de ani a oferit și o pasă de gol în meciul terminat 2-2 cu viitorul adversar din Play-Off, Rapid.
E omul care spune că piciorul stâng îl definește cel mai bine. Care nu s-a uitat la desene animate în copilărie, lui i-a fost îndeajuns doar jocul cu mingea. Care ascultă Nikos Vertis, se destinde cu serialul Suits și răspunde sincer, după un moment de tăcere, la întrebarea Ce parfum îți amintește de copilărie?: „Transpirația, pentru că jucam fotbal tot timpul.”
Debut printre legende, lacrimi în tribune
„Prima mea amintire cu fotbalul este primul meu meci profesionist. Am intrat pe teren, am marcat în minutul 93 și am câștigat cu 1-0. Cu AEK Atena împotriva celor de la Thrasyvoulos. Aveam 16 ani.”
În acel vestiar era și Rivaldo, fost Balon de Aur. „Când am intrat pe teren, îi aveam aproape pe Rivaldo și Arruabarrena—jucători cu cariere incredibile, la echipe naționale mari, cum sunt Brazilia și Argentina, și cluburi ca Real Madrid. Voiam doar să mă bucur de joc alături de ei. Eu nu realizam pe deplin, dar familia mea da. M-au văzut jucând și marcând și plângeau mereu. Îi întrebam de ce plâng și îmi răspundeau că de fericire. Era important pentru mine să-i fac mândri și fericiți.”
Viața în șase țări și o maturizare rapidă
Din Grecia, la doar 18 ani, Tachtsidis pleacă în Italia. Apoi urmează Anglia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și România. „Este atât de frumos, o experiență grozavă. În primul rând, nu te plictisești. Înveți multe—culturi, oameni. M-a ajutat să înțeleg mult mai bine oamenii din toate aceste țări.”
Fotbalistul călător a strâns în bagajul de cunoștinte și lecții care și-au pus amprenta pe dezvoltarea lui ca sportiv și ca persoană, dincolo de fotbal.
„După doi ani în Italia, mi-am schimbat complet mentalitatea. Felul în care oamenii m-au tratat, cum m-au făcut să mă simt mi-au schimbat perspectiva. Nu iau în serios lucrurile pe care alții le iau prea ușor. Lucruri mici îi dărâmă, îi fac să se deprime, dar eu nu sunt așa. Trec peste ele repede și îmi urmez drumul.”
Ca suvenir din călătoriile fotbalistice a păstrat numărul. „77? Da, cred foarte mult în acest număr. Când am început, aveam numărul 7. Apoi 34, care înseamnă 3 plus 4 egal 7. Așa că le-am pus împreună. Când am ajuns la Roma, am luat 77 și mi-a purtat noroc. Îl voi păstra până la sfârșitul vieții.”
Sfatul de la Luis Enrique
Pe Luis Enrique l-a avut antrenor la Roma. Ceva ce i-a spus după o înfrângere a devenit punct de sprijin pentru el:
„După ce am pierdut un meci, mi-a spus că sunt două lucruri: partea rea e că am pierdut, dar partea bună e că avem următorul meci. Hai să mergem mai departe. Mi-a rămas întipărit în minte, m-a învățat că trecutul nu contează, nu îl poți schimba. Concentrează-te pe următorul meci imediat după ce se termină ultimul. ”
Un alt sfat important a venit de la Akis Zikos: „Poți avea talent, dar fără muncă nu reușești.” A rămas cu ideea asta: stilul personal contează, dar fără muncă și disciplină nu ajungi nicăieri.
Cum inspiră copiii să iubească fotbalul
„Am văzut jucători mari care sunt oameni răi, și nu îi pot aprecia. Dar dacă cineva este atât un jucător extraordinar, cât și un om bun, atunci este un idol.”
Tachtsidis a deschis o academie de fotbal în Grecia. Spune că acolo încearcă să le insufle copiilor valori care merg dincolo de tehnică. „Vreau să îi învăț să fie oameni buni mai întâi, să ajungă la un nivel înalt având personalitatea potrivită. Modul în care îi tratezi la antrenamente le modelează caracterul în viață.”
Clujul – decizia de a rămâne
La CFR Cluj, Tachtsidis a sosit în vara lui 2023 și a făcut un prim sezon cu care a cucerit suporterii: 32 de meciuri jucate, șapte goluri și patru assist-uri. Apoi a decis să rămână.
„Aici, la Cluj, sunt foarte fericit și recunoscător. Am găsit oameni buni la CFR, care mă apreciază, care țin la mine și mă văd așa cum sunt. Plănuiam să plec, dar am decis să mai rămân datorită lor. Mă simt acasă unde oamenii sunt așa.”
Panagiotis Tachtsidis nu vorbește despre fotbal ca despre o carieră, ci ca despre o misiune de viață. Cu modestie, maturitate și o inimă mare, a învățat să transforme fiecare țară într-o lecție și fiecare meci într-un gest de recunoștință pentru cei care l-au crescut. Iar la Cluj, poate mai mult ca oriunde, a învățat că „acasă” poate fi acolo unde ești văzut așa cum ești: un om bun, înainte de toate.
Rubrica „Surprins în afara jocului” apare pe superliga.ro și scoate la lumină omul din spatele fotbalistului.
