Alex și David au 19 ani și îi știm de când au intrat cu ambiție pe teren în tricoul lui Dinamo. Îi vedem acum jucând împreună la Metaloglobus, iar frăția dintre ei se cunoaște de fiecare dată când fluierul de start al partidei se aude.

Însă am vrut să vedem ce fac băieții și când nu e zi de meci, care e povestea lor și cum se descurcă față în față cu provocările noastre. Așa că ne-am dat întâlnire la baza de antrenament a clubului și am stat de vorbă, apoi ne-am plimbat la Muzeul Simțurilor din București.

Vă invităm în lumea lui David și Alex, două chipuri în oglindă, dar cu personalități diferite, care se completează frumos într-o echipă. Echipa Irimia.

Care e cel mai frumos moment pe care l-ați petrecut voi în fotbal până acum?

Alex: Păi cred că primul e debutul la Dinamo și după aceea promovarea cu Metaloglobus. Și promovarea cu Dinamo, doar că nu am luat parte atât de mult. 

David: Aici am fost 100%.

Cum a fost acum promovarea asta?

Alex: E ceva incredibil. Total neașteptat, nu se aștepta absolut nimeni. Nici tata, nici mama, nici noi dacă e să o luăm așa. 

David: Dar nici lumea din fotbal, nimeni, nimeni. 

Alex: Pe parcurs, noi, jucători am început să avem încredere în treaba asta, dar ceilalți din jurul nostru...

Ne întoarcem un pic la Dinamo. Cum a fost prima dată când ați intrat în vestiarul de seniori de la echipă? 

David: De-abia împlinisem 16 ani și eram rușinoși. Am fost puțin retrași la început până ne-am acomodat cu băieții, până au prins încredere în noi, am fost așa timorați și echipă mare, Dinamo. Chiar dacă era în liga a doua, se simțea așa presiunea.

Alex: Și mai ales că am prins perioada aceea fără bani. A fost o experiență foarte utilă pentru noi pe viitor, dar atunci a fost foarte greu.

V-au pus porecle cumva colegii?

David: Crețulinii.

Fotbalul în familia Irimia a apărut din pasiune și din dragostea bunicii pentru nepoți. David și Alex au crescut împreună alături de iubirea pentru acest sport, s-au motivat unul pe altul și au învățat cât de mult contează să ai un mental puternic. 

Vă mai amintiți care e prima a voastră zi cu mingea de fotbal? 

David: Bunica noastră ne-a adus la fotbal prima dată. 

Alex: Care din păcate s-a stins din viață. Mă gândesc în fiecare zi la ea și e o sursă de inspirație pentru mine. 

David: Și de putere, în același timp. Ne-a dus de mână. Noi stăm într-un cartier și ne-a dus de mână la un teren de fotbal și ne-a prezentat acolo la antrenor și i-a spus antrenorului că am vrea și noi să începem să jucăm fotbal și eram mici, mici, 4 ani, 5 ani.

Dar cum de și-a dorit să vă ducă? Urmărea fotbal?

David:Tata e foarte pasionat de fotbal și, vă dați seama…

Alex: Erau discuții în familie, să-i facem fotbaliști, nu știu, bănuiesc.

I-ați mulțumit vreodată că v-a dus?

Alex: Da, da, normal. 

David:Tot timpul îi mulțumeam.

O să o faceți mândră pe bunica voastră.

Alex: 100% și acum e mândră.

Care este mai mare dintre voi?

Alex: Eu sunt mai mare.

Cu câte minute sau secunde?

Alex: Cu cinci minute. Ne-a spus mama.

Se spune despre gemeni că au o conexiune aparte. O simțiți?

Alex: Da, da.

Aveți un moment anume în care v-ați uimit și voi că există această conexiune?

David: Da, multe momente. Dar eu i-am dat și assist lui Alex la un meci în sezonul trecut cu Corvinul.

Și cum se simte să dai gol din assistul fratelui?

Alex: E un sentiment unic, mai ales pentru familia noastră, care s-a bucurat.

David: Și mai ales că nu se întâmplă, adică nu vezi peste tot gemeni care se joace în aceeași echipă. Să și contribuie, decisiv.

L-ai căutat atunci special?

David: Noi oricum ne mai căutăm în teren unul pe altul. 

Alex: Mereu vorbim după meci: „Dă-mi-o și mie!”

Dacă ați juca adversari, ce credeți că s-ar întâmpla?

Alex: Păi jucăm la antrenament mereu, ies scântei între noi. 

David: De-abia aștept să joc împotriva lui.

Dar a fost vreodată vreo altercație? S-a luat cineva de vreunul din voi și celălalt a sărit?

Alex: Au fost, când l-au mai faultat pe David, de exemplu. 

David: Au mai fost și între noi altercații, între mine și Alex. 

Alex: Chiar acum în presezon, a fost un exercițiu și a greșit David o pasă. Și m-am enervat eu și a oprit mister antrenamentul. Că am început să ne certăm. „Că nu se poate, că voi frați gemeni să vă certați”.

Cearta a continuat și acasă?

David: Nu, ne-am împăcat repede. Noi așa suntem, ne împăcăm repede.

Cum a fost să creșteți împreună și alături de această pasiune pentru fotbal?

David: Pe noi ne-a ajutat foarte mult când ne avem unul pe altul, că ne împingem unul pe altul de la spate și ne motivăm. Mai ales când avem aceleași țeluri și aceleași obiective.

Care este cel mai înalt obiectiv pe care l-ați setat?

David: Nu știu neapărat să mă duc atât de departe, dar obiectivul meu e să mă bucur cât mai mult de ceea ce fac și să fac totul cu zâmbetul pe buze și să încerc să fac totul cât mai înalt nivel.

Alex: Asemenea, încerc să iau fiecare zi să fiu cât mai fericit pentru tot ce am, pentru că sunt oameni cărora le lipsesc multe și eu pot să beneficiez de foarte multe lucruri, cum ar fi să joc fotbal, fac ceea ce-mi place, mă antrenez într-un spațiu frumos, în natură adică încerc să iau părțile pozitive din viața.

Simțiți că fotbalul v-a maturizat?

Alex: Da, foarte mult.

David: Foarte mult. Și noi oricum lucrăm și foarte mult mental și încercăm să progresăm și partea asta, e foarte importantă.

Alex: Cred că principalul scop al fotbalului este să fii puternic mental pentru că fotbalul are suișuri, coborâșuri și asta e cel mai important. Să rămâi puternic mental, să nu cedezi.

Și cum lucrați mental? Lucrați cu un specialist sau pur și simplu?

David: Da, și cu un specialist. Și vorbim foarte mult între noi. Încercăm să scoatem tot timpul părțile pozitive, părțile negative, să le punem pe fiecare în parte, să încercăm să facem totul cât mai bine.

Așa a fost de la început? Sau v-ați dat seama că practic voi pe voi vă puteți ajuta cel mai mult?

Alex: Pe parcurs, cu timpul. Adică noi fiind și de la o vârstă destul de fragedă la Dinamo, am fost încă de la 16 ani în vestiarul echipei mari, ne-am obișnuit cu băieții și pe parcurs ne-am dat seama că e un avantaj foarte mare să ne avem unul pe altul și să ne ajutăm cât de mult putem.

V-a zis vreodată cineva ce norocoși sunteți?

Alex: Da, toată lumea ne zice. 

David: Și la antrenament a venit un băiat și ne-a spus ce mi-aș dori să am și eu un frate geamăn, să fiu tot timpul cu el. E foarte fain, foarte, foarte. Suntem norocoși că suntem așa.

Știți cum se spune: gemenii golului.

Alex: Da, așa ni s-a spus, că noi așa am debutat, să zic, când ne-au promovat la echipa mare la Dinamo, am dat amândoi goluri în același meci, cu FCSB, și așa ni s-a spus. Așa ne spunea mister Ovidiu Burcă, când am venit prima dată la echipa mare, gemenii golului.

Chiar voiam să vă întreb despre momentul acela în care ați debutat. În primul rând, cum a fost înainte să intrați pe teren? Ce ați simțit? Era ceva important.

Alex: Foarte important! Mai ales că era familia în tribună. Oricum, mister ne-a anunțat înainte că vom debuta și a fost o bucurie de nedescris, cred că acela este momentul cel mai frumos de până acum. 

David: Și mai ales că am debutat și la Dinamo, la echipa la care am crescut și e o bucurie imensă. A fost o bucurie imensă.

Cum a fost să lucrați cu Ovidiu Burcă?

David: O experiență foarte... Nu știu, mai ales că eram foarte tineri, un antrenor foarte modern și am învățat foarte multe lucruri de la el, care ne-au ajutat pe parcursul anilor. 

Alex: Mai ales că dânsul mai vorbea cu noi, ne mai explica unele chestii, pe care ulterior le-am și aplicat.

Deci în primul meci în care ați debutat, ați dat și gol amândoi?

Alex: Nu, nu. Am dat gol amândoi la juniori și de atunci ne-au luat la echipa mare, la Dinamo.

Ați dat amândoi gol într-un meci contra FCSB-ului. Aveați setat asta?

Alex: Nu, nu a fost setat.

Pasiuni diferite aveți?

Alex: Ne place foarte mult tenisul de câmp. 

David: Ne jucăm amândoi. Și aici ne duelăm tot timpul. 

Alex: Îl cam bat. Mergem în weekend-uri, ne mai destindem puțin.

Și altceva? Ce vă deosebește, asta vreau să vă întreb.

Alex: Nu sunt multe chestii care ne deosebesc din punctul ăsta de vedere. 

David: Mai ales că până acum am și petrecut foarte mult timp împreună, adică doar o scurtă perioadă cât timp am venit eu prima dată la Metaloglobus, Alex rămăsese inițial la Dinamo, anul trecut în vară, și după două luni, la începutul lui septembrie, a venit și el la Metaloglobus. Adică o lună jumate, două am fost separați.

Și cum a fost perioada aia?

Alex: A fost puțin ciudat, mai ales că eram singur acolo la Dinamo, îl știam și pe David aici că e echipă nouă, cu colegi noi, adică eu mai mult mă gândeam într-un fel la el, lui să-i fie bine.

Aveți coduri pe teren? Adică aveți voi niște scheme ale voastre?

Alex: Nu neapărat, îi spun lui David: „Când am eu mingea, pleacă!” 

David: Oricum ne mai înțelegem și din priviri.

Se înțeleg din priviri și știu cât de important este să se împace de fiecare dată când apare o scânteie de ceartă între ei. 

Alex: Normal, mai ales când eram la juniori, mai ales, mereu ne certam.

Și părinții ce vă ziceau?

Alex: Încercau să ne calmeze, să ne spună că nu e ok. 

David: Noi oricum suntem două firi foarte competitive și tot timpul ne dorim să câștigăm, să câștigăm, să facem totul cât mai bine și intervine când nu ne iese jocul sau când sunt lucruri care merg împotriva noastră. Intervin nervii.

Alex: Trebuie să mai lucrăm puțin la nervi.

Sunteți perfecționiști?

David: Da, eu sunt foarte perfecționist, sunt tipicar, pot să spun.

Și credeți că asta e bine sau e uneori mai puțin bine?

David: Am avut și eu discuții, fix cu Alex vorbeam și spuneam că într-un fel e bine că ne dorim să fim cât mai aproape de perfecțiune, dar într-un fel e bine să lăsăm și lucrurile să curgă așa cum e menit să curgă. Că noi nu suntem în control la tot ceea ce se întâmplă și să rămânem focusați pe ceea ce putem noi controla.

Citiți cărți sau vă uitați la podcasturi despre mental health?

Alex: Da, mai citesc cărți. Acum eu citesc „Gândește ca un călugăr”. 

David: Am citit-o amândoi. Discutăm că mai sunt niște termeni.

Alex: Mă mai enervam că nu înțelegeam niște lucruri și le reluam. 

David: Sunt niște termeni din aceștia mai dificili în unele părți ale cărții și le mai discutăm între noi, să vedem ce a înțeles fiecare.

Apropo de cărți și discuții despre școală, cum puteți funcționa și cu școală, și cu fotbal?

Alex: Anul trecut a fost foarte dificil pentru noi, din punctul ăsta de vedere, am avut BAC-ul. Trebuia să ajungem la școală, să ne încheiem mediile, profesorii nu prea ne acceptau așa cu programul, dar până la urmă am scos-o la capăt, am luat și note foarte bune în BAC și o mândrie foarte mare pentru noi și pentru familia, pentru mama în principal.

Ce note ați luat?

Alex: Eu am luat 8.70.

David: Și eu am 9.03.

Se dovedește faptul că fotbalistul, la modul general, se poate gândi și la altceva în afară de fotbal?

David: Da, bineînțeles. Dar pentru mine, un fotbalist trebuie să fie o persoană inteligentă. Pentru că sunt foarte multe lucruri în fotbal, nu e vorba numai de tehnică sau de talent. E un joc de inteligență, unde fiecare mișcare contează. Trebuie să iei decizii foarte repede, să te informezi, sunt foarte multe aspecte în care trebuie inteligență, trebuie să fii ager la minte.

Aveți o calitate pe care o admirați unul la celălalt?

Alex: Nu știu, asta, perseverența asta. Bine, dar nu pot să spun că eu nu o am, dar apreciez treaba asta, că e competitiv, că e perseverent în ceea ce vrea să facă.

David: Și eu la tine la fel.

Aveți un sfat unul pentru celălalt? Care e sfatul pe care vi-l dați cel mai des?

David: Să ne bucurăm de ceea ce facem. 

Alex: Da, să nu fim negativiști, mai avem momente în care suntem negativiști și asta încerc să-mi scot cât mai mult din minte. 

David: Încercăm să spunem stop, când vorbim unul cu altul și începe Alex să spună niște chestii că nu a avut chef azi la antrenament sau e foarte cald afară, încercăm să spunem stop și să ne gândim la părțile pozitive. 

Alex: Sau când mai vorbim despre alți oameni, dacă încep să critic, nu-i bine, adică încerc să-mi pun stop la treaba asta.

Și uneori încercați să puneți stop și gândurilor din cap.

David: Asta contează foarte mult, chiar dacă nu vorbești, și gândurile pe care ți le faci contribuie la starea ta.

Și reușiți?

Alex: Încercăm cât de mult se poate. Acum nu putem să eliminăm asta 100%, dar încercăm.

Aveți un idol de pe afară, pe care îl urmăriți și în social media?

David: Pentru mine e Cristiano și e idolul meu de când sunt mic. Și acum îmi place foarte mult Désiré Doué. Am mai văzut niște interviuri de ale lui și mi se pare la fel, că are o mentalitate de campion și e un jucător senzațional.

Alex: La mine la fel, pe Cristiano principal îl apreciez cel mai mult, dar sunt mulți jucători de care îmi place foarte mult. Acum cel mai recent e Wirtz, îmi place maxim de el și mai ales că parcă îmi asemăn stilul de joc cu al lui și-mi place să-l urmăresc.

În ce campionat v-ați vedea?

David: În Anglia.

Alex: Da, și mie cel mai mult mi-ar plăcea în Anglia.

Eu țin cu Arsenal…

David: Și eu.

Alex: Eu cu Liverpool sunt.

Deci aici sunteți diferiți?

Alex: Aici, da, aici. 

David: Și cu tata, că tata e cu City. Mama oricum știe fotbal, deci cred că știe fotbalul mama foarte, foarte bine, la cât fotbal e în casă la noi. 

Alex: Păi noi mai avem un frate mai mare cu 11 ani și la fel și el pasionat de sport și ea nu mai fotbal aude în fiecare zi.

Alex și David Irimia par, la prima vedere, două reflexii ale aceleiași imagini. Dar dincolo de asemănare, se ascunde o poveste despre echilibru, muncă și sprijin reciproc.

Crescuți din iubirea unei bunici care i-a dus de mână spre primul teren, gemenii au ajuns să se împingă unul pe altul înainte, nu doar în joc, ci și în viață. Își analizează greșelile, citesc aceleași cărți, se ceartă și se împacă în câteva minute, dar mai ales, nu uită să se bucure de fiecare pas făcut împreună.

Poate că în teren poartă numere diferite, dar în orice loc în care vor ajunge, campionat sau club din care vor face parte, vor rămâne mereu echipa Irimia. Un exemplu de cum se trăiește și se simte fotbalul, cu o pasiune sinceră, înmulțită la doi.

Gemenii din prima ligă românească

Fotbalul în oglindă are o istorie lungă în campionatul nostru. Iată care sunt cele 7 perechi de gemeni care ne-au încântat pe teren:

• Anton si Dumitru Munteanu - CCA 1955
• Iosif si Ilie Rotariu  - Poli Timișoara
• Aleksei si Iuri Skala - Selena Bacău 92/93
• Arman si Artiom Karamian - FC Argeș și Rapid 
• Erico si Elton Constantino da Silva - Universitatea Cluj, Pandurii Târgu Jiu, Astra Giurgiu, UTAArad
• Eduard si Juan Oriol - Rapid 2014/15
• Ulrich si Aymar Meleke - Voluntari