Într-un club există jucători importanți. Există jucători care câștigă trofee. Și există jucători care, fără să-ți dai seama, rămân acolo suficient de mult încât ajung să măsoare timpul.
Pentru mulți suporteri ai CFR-ului, Ciprian Deac a fost mereu acolo. Au venit antrenori, au plecat colegi, s-au schimbat generații, s-au adunat titluri și sezoane. El a rămas.
Născut la Dej, pe 16 februarie 1986, Deac și-a început cariera profesionistă la Unirea Dej, iar în vara lui 2006, la doar 20 de ani, făcea pasul către CFR Cluj. Nu știa atunci că începea o relație care avea să dureze aproape două decenii și să îl transforme într-un simbol al clubului din Gruia.
În primul său sezon la CFR, 2006-2007, echipa era pregătită chiar de Cristiano Bergodi, actualul antrenor al marilor rivali de la Universitatea Cluj. CFR a terminat atunci campionatul pe locul al treilea, însă ceea ce urma avea să schimbe istoria clubului.
Un sezon mai târziu, în 2007-2008, sub conducerea lui Ioan Andone, Ciprian Deac și CFR au scris una dintre cele mai importante pagini din fotbalul românesc: au câștigat primul titlu din istoria clubului și Cupa României, o dublă ce a schimbat statutul echipei.
-1779277115838-large.webp)
Apoi au venit ani în care drumurile lui Deac și ale CFR-ului s-au despărțit și s-au reîntâlnit de mai multe ori. A fost împrumutat la Oțelul Galați, transferat la Schalke 04, apoi a ajuns, tot sub formă de împrumut, la Rapid. După această aventură a revenit în Gruia în 2012. S-a întors acasă.
O nouă despărțire și o nouă experiență l-au regăsit pe Ciprian în Kazahstan, înainte ca, în ianuarie 2017, să revină pentru a treia oară la CFR. De data aceasta definitiv.
La începutul sezonului următor a primit tricoul cu numărul 10. Un detaliu aparent simplu, dar care a devenit unul dintre momentele importante ale poveștii lui la CFR. Numărul care avea să îl însoțească într-o perioadă în care avea să devină lider, căpitan și jucător-emblemă.
Iar cifrele spun povestea unei cariere greu de egalat. Meciul cu FC Argeș va fi cel cu numărul 621 la nivel de cluburi. Si meciul cu numărul 509 pentru CFR Cluj. 111 goluri marcate pentru echipe de club și echipa națională a României, dintre care 90 pentru clujeni. 135 assist-uri în toată cariera, dintre care 118 pentru echipa din Gruia.
În palmares, puțini jucători din fotbalul românesc se pot apropia de el:
- 7 titluri de campion al României, toate câștigate cu CFR Cluj
- 3 Cupe ale României
- 4 Supercupe ale României, fiind jucătorul cu cele mai multe Supercupe câștigate în România
În spatele tuturor acestor cifre rămâne însă ceva mai greu de măsurat. Pentru că, între timp, Ciprian Deac a devenit un exemplu de profesionalism, un reper, un lider și un nume care a ajuns să se confunde cu propria identitate a echipei.
A venit la CFR la 20 de ani. Pleacă după aproape două decenii ca unul dintre oamenii care au scris istoria clubului.
În materialul realizat înaintea retragerii sale, Deac vorbește despre leadership, presiune și anii petrecuți la clubul cu care și-a legat numele pentru totdeauna. Dar poate că unul dintre cele mai frumoase rezumate nu vine de la el:
„Era un băiat tânăr cu păr lung. Eu eram un copil. Acum... el l-a îmbătrânit, eu am crescut. Viața trece,” povestește Mircea Coman, liderul de galerie al CFR-ului.
În câteva cuvinte, a descris poate cel mai bine ce înseamnă un jucător care stă atât de mult într-un club: la un moment dat nu mai numeri sezoanele. Numeri anii din viață.
Acum, după toate golurile spectaculoase, pasele decisive, trofeele și momentele trăite în Gruia, vine și momentul pe care nimeni nu îl așteaptă cu adevărat. „Ultimul meu meci în acest tricou va fi cel cu FC Argeș. De mic mi-am dorit, când va fi să mă retrag, să mă retrag cu stadionul plin și să fie un moment special.”
Mihai Domșa, unul dintre suporterii și colecționarii CFR, explică o diferență simplă: „Sunt jucători dedicați, sunt jucători care doar trec prin club și sunt jucători-pilon, jucători-emblemă. Deac este jucător-emblemă.”
Iar când vorbește despre ce a încercat să lase în urmă, Ciprian Deac nu vorbește despre cifre, goluri sau statistici.
„Am încercat să fiu un lider prin ceea ce arăt pe teren și prin ceea ce fac în afara terenului.”
Și poate că asta explică cel mai bine povestea lui Ciprian Deac. Nu faptul că se retrage un fotbalist. Ci faptul că, pentru mulți suporteri CFR, se încheie o perioadă din viața lor în care el a fost mereu acolo.
Meciul de retragere va fi vineri, 22 mai, de la ora 20:30, pe stadionul „Dr. Constantin Rădulescu”, în ultima etapă a acestui sezon de Superligă.
Mulțumim pentru spectacol și pentru poveste, decare!
Într-un club există jucători importanți. Există jucători care câștigă trofee. Și există jucători care, fără să-ți dai seama, rămân acolo suficient de mult încât ajung să măsoare timpul.
Pentru mulți suporteri ai CFR-ului, Ciprian Deac a fost mereu acolo. Au venit antrenori, au plecat colegi, s-au schimbat generații, s-au adunat titluri și sezoane. El a rămas.
Născut la Dej, pe 16 februarie 1986, Deac și-a început cariera profesionistă la Unirea Dej, iar în vara lui 2006, la doar 20 de ani, făcea pasul către CFR Cluj. Nu știa atunci că începea o relație care avea să dureze aproape două decenii și să îl transforme într-un simbol al clubului din Gruia.
În primul său sezon la CFR, 2006-2007, echipa era pregătită chiar de Cristiano Bergodi, actualul antrenor al marilor rivali de la Universitatea Cluj. CFR a terminat atunci campionatul pe locul al treilea, însă ceea ce urma avea să schimbe istoria clubului.
Un sezon mai târziu, în 2007-2008, sub conducerea lui Ioan Andone, Ciprian Deac și CFR au scris una dintre cele mai importante pagini din fotbalul românesc: au câștigat primul titlu din istoria clubului și Cupa României, o dublă ce a schimbat statutul echipei.
Apoi au venit ani în care drumurile lui Deac și ale CFR-ului s-au despărțit și s-au reîntâlnit de mai multe ori. A fost împrumutat la Oțelul Galați, transferat la Schalke 04, apoi a ajuns, tot sub formă de împrumut, la Rapid. După această aventură a revenit în Gruia în 2012. S-a întors acasă.
O nouă despărțire și o nouă experiență l-au regăsit pe Ciprian în Kazahstan, înainte ca, în ianuarie 2017, să revină pentru a treia oară la CFR. De data aceasta definitiv.
La începutul sezonului următor a primit tricoul cu numărul 10. Un detaliu aparent simplu, dar care a devenit unul dintre momentele importante ale poveștii lui la CFR. Numărul care avea să îl însoțească într-o perioadă în care avea să devină lider, căpitan și jucător-emblemă.
Iar cifrele spun povestea unei cariere greu de egalat. Meciul cu FC Argeș va fi cel cu numărul 621 la nivel de cluburi. Si meciul cu numărul 509 pentru CFR Cluj. 111 goluri marcate pentru echipe de club și echipa națională a României, dintre care 90 pentru clujeni. 135 assist-uri în toată cariera, dintre care 118 pentru echipa din Gruia.
În palmares, puțini jucători din fotbalul românesc se pot apropia de el:
- 7 titluri de campion al României, toate câștigate cu CFR Cluj
- 3 Cupe ale României
- 4 Supercupe ale României, fiind jucătorul cu cele mai multe Supercupe câștigate în România
În spatele tuturor acestor cifre rămâne însă ceva mai greu de măsurat. Pentru că, între timp, Ciprian Deac a devenit un exemplu de profesionalism, un reper, un lider și un nume care a ajuns să se confunde cu propria identitate a echipei.
A venit la CFR la 20 de ani. Pleacă după aproape două decenii ca unul dintre oamenii care au scris istoria clubului.
În materialul realizat înaintea retragerii sale, Deac vorbește despre leadership, presiune și anii petrecuți la clubul cu care și-a legat numele pentru totdeauna. Dar poate că unul dintre cele mai frumoase rezumate nu vine de la el:
„Era un băiat tânăr cu păr lung. Eu eram un copil. Acum... el l-a îmbătrânit, eu am crescut. Viața trece,” povestește Mircea Coman, liderul de galerie al CFR-ului.
În câteva cuvinte, a descris poate cel mai bine ce înseamnă un jucător care stă atât de mult într-un club: la un moment dat nu mai numeri sezoanele. Numeri anii din viață.
Acum, după toate golurile spectaculoase, pasele decisive, trofeele și momentele trăite în Gruia, vine și momentul pe care nimeni nu îl așteaptă cu adevărat. „Ultimul meu meci în acest tricou va fi cel cu FC Argeș. De mic mi-am dorit, când va fi să mă retrag, să mă retrag cu stadionul plin și să fie un moment special.”
Mihai Domșa, unul dintre suporterii și colecționarii CFR, explică o diferență simplă: „Sunt jucători dedicați, sunt jucători care doar trec prin club și sunt jucători-pilon, jucători-emblemă. Deac este jucător-emblemă.”
Iar când vorbește despre ce a încercat să lase în urmă, Ciprian Deac nu vorbește despre cifre, goluri sau statistici.
„Am încercat să fiu un lider prin ceea ce arăt pe teren și prin ceea ce fac în afara terenului.”
Și poate că asta explică cel mai bine povestea lui Ciprian Deac. Nu faptul că se retrage un fotbalist. Ci faptul că, pentru mulți suporteri CFR, se încheie o perioadă din viața lor în care el a fost mereu acolo.
Meciul de retragere va fi vineri, 22 mai, de la ora 20:30, pe stadionul „Dr. Constantin Rădulescu”, în ultima etapă a acestui sezon de Superligă.
Mulțumim pentru spectacol și pentru poveste, decare!
