Mijlocașul Universității Cluj e una dintre piesele de echilibru ale echipei, cu cifre bune și o maturitate care vine din muncă și modestie.
La 26 de ani, Gabriel Simion e într-un moment cheie: tată pentru prima oară, om de bază la mijlocul Universității Cluj și unul dintre jucătorii care dau echilibru într-o echipă în care spiritul de grup chiar contează. Într-un sezon cu 32 de meciuri, 964 de pase și o acuratețe de 87% (peste media echipei), Simion e pe locul doi la intercepții (28) și pe locul trei la șuturi blocate (șapte). Discret, dar esențial. Am vorbit cu el despre copilărie, modestie, rolul său în teren și ce înseamnă, de fapt, să crești odată cu fotbalul.
„Abia aștept să ajung acasă să-l văd”
Gabriel Simion zâmbește liniștit când povestește despre noul său rol în viață, cel de tată. „Ceva nou, clar... primul copil. Sper să fie sănătos și să avem parte de bucurii împreună.” Nu îl interesează dacă va deveni fotbalist. „Ce vrea el să facă. Eu o să-l susțin.”
A crescut cu mingea pe stradă: „Noi încă am prins copilăria pe stradă, prin parcuri, cu mingea.” Iar când îl întrebi cum era copilul Gabriel, zâmbește și recunoaște: „Un pic nebun, dar după am fost total opus. Și acum sunt total opus. Sunt mult mai cuminte acum și liniștit.”
„Fotbalul m-a educat. M-a făcut responsabil în toate părțile vieții mele”
Simion a învățat devreme că succesul înseamnă disciplină. „Când am plecat la București, mi-am dat seama că dacă nu sunt echilibrat, ajung înapoi de unde am plecat.” A lăsat cursurile de karate pentru fotbal și n-a regretat nicio secundă. „Visul meu era să ajung fotbalist. Le spuneam părinților să mă ducă oriunde, doar să pot demonstra.”
Visul lui de acum este unul matur: să fie sănătos, să poată juca până la vârsta de 35, 36, 37. Să continue să fie responsabil, așa cum l-a învățat fotbalul: „Te face să ai o conduită a vieții.”
La Cluj, s-a adaptat repede. „Merg spre al patrulea an aici și mă simt foarte bine.” Spune că relațiile din vestiar sunt esențiale: „Avem un grup unit și drept dovadă asta a și dat roade anul acesta. Suntem în play-off, jucăm unul pentru celălalt.”
Mijlocașul Universității Cluj e una dintre piesele de echilibru ale echipei, cu cifre bune și o maturitate care vine din muncă și modestie.
La 26 de ani, Gabriel Simion e într-un moment cheie: tată pentru prima oară, om de bază la mijlocul Universității Cluj și unul dintre jucătorii care dau echilibru într-o echipă în care spiritul de grup chiar contează. Într-un sezon cu 32 de meciuri, 964 de pase și o acuratețe de 87% (peste media echipei), Simion e pe locul doi la intercepții (28) și pe locul trei la șuturi blocate (șapte). Discret, dar esențial. Am vorbit cu el despre copilărie, modestie, rolul său în teren și ce înseamnă, de fapt, să crești odată cu fotbalul.
„Abia aștept să ajung acasă să-l văd”
Gabriel Simion zâmbește liniștit când povestește despre noul său rol în viață, cel de tată. „Ceva nou, clar... primul copil. Sper să fie sănătos și să avem parte de bucurii împreună.” Nu îl interesează dacă va deveni fotbalist. „Ce vrea el să facă. Eu o să-l susțin.”
A crescut cu mingea pe stradă: „Noi încă am prins copilăria pe stradă, prin parcuri, cu mingea.” Iar când îl întrebi cum era copilul Gabriel, zâmbește și recunoaște: „Un pic nebun, dar după am fost total opus. Și acum sunt total opus. Sunt mult mai cuminte acum și liniștit.”
„Fotbalul m-a educat. M-a făcut responsabil în toate părțile vieții mele”
Simion a învățat devreme că succesul înseamnă disciplină. „Când am plecat la București, mi-am dat seama că dacă nu sunt echilibrat, ajung înapoi de unde am plecat.” A lăsat cursurile de karate pentru fotbal și n-a regretat nicio secundă. „Visul meu era să ajung fotbalist. Le spuneam părinților să mă ducă oriunde, doar să pot demonstra.”
Visul lui de acum este unul matur: să fie sănătos, să poată juca până la vârsta de 35, 36, 37. Să continue să fie responsabil, așa cum l-a învățat fotbalul: „Te face să ai o conduită a vieții.”
La Cluj, s-a adaptat repede. „Merg spre al patrulea an aici și mă simt foarte bine.” Spune că relațiile din vestiar sunt esențiale: „Avem un grup unit și drept dovadă asta a și dat roade anul acesta. Suntem în play-off, jucăm unul pentru celălalt.”
„Rodri, Busquets... și un pic din Chipciu”
Când îl întrebi pe cine admiră, spune că urmărește mai mulți fotbaliști din campionate externe, cum ar fi Rodri și Busquets, la care admiră inteligența, agresivitatea din teren și care i se par jucători compleți. Iar în vestiar, e inspirat de un coleg: „Firea mea este un pic așa mai calmă și cred că aș lua un pic din nebunia sportivă a lui Alexandru Chipciu. El este un băiat super, dar așa, din nebunia lui sportivă, pe teren.”
În tricoul lui U Cluj, trăiește simplu: „Mă simt foarte bine și abia aștept să intru pe teren, să dau totul pentru această echipă.” Obiectivul? Clar: „Noi țintim la primele trei. Jucăm fiecare meci cu sufletul pe teren”
Universitatea Cluj luptă pentru un loc pe podium în Superliga, iar cu mijlocași ca Gabriel Simion – calmi, lucizi și muncitori – visul ardelenilor pare din ce în ce mai real.
