S-a născut la Iași, a copilărit la Arad, a început fotbalul influențat de un prieten de origine turco-română, s-a remarcat la Șelimbăr și acum impresionează între buturile lui Dinamo. Nu chiar un globe-trotter, cât mai degrabă un ”country-trotter”, dacă o fi existând cuvântul.

Acum i se spune ”Spiderman”, dar în trecut era poreclit ”Arsenie Boca”, atât pentru ceea ce el numește noroc (dar alții i-ar putea spune inspirație), cât și pentru o asemănare fizică la un moment dat cu celebrul părinte de la Prislop, canonizat anul trecut de Biserica Ortodoxă Română și devenit sfânt. A debutat în echipa ”câinilor” într-un moment neașteptat, când s-a accidentat Golubović, în meciul cu CFR Cluj, din tur. Și nu a mai ieșit din poartă, primind doar două goluri în cele opt meciuri jucate de atunci, în toate competițiile, ambele din penalty. Deși idolii săi din rândul portarilor sunt alții, de dată mai recentă, debutul său și parcursul de până acum amintesc de un alt ”sfânt” dintre buturi, ”San” Iker Casillas. Păstrând proporțiile, evident. Deocamdată...

De unde i-a venit porecla Arsenie? „Când jucam în Liga a doua, pentru că aveam foarte mult noroc și aveam ochii albaștri, la fel ca Arsenie Boca, am fost poreclit așa. Plus că atunci îmi lăsasem puțin mai mare barba”, explică tânărul portar de doar 21 de ani al lui Dinamo, care promite să facă în continuare ”minuni” în poartă, la fel cum a făcut-o până acum, ultima dată chiar etapa trecută, în meciul de la Craiova.

A venit astă-vară la Dinamo, de la Șelimbăr, din liga secundă. Perioada petrecută în lotul ”câinilor” a fost una superbă, cel puțin până acum. „Echipa venind de la retrogradare iar acum să fie atât de sus este ceva incredibil. Chiar nu mă gândeam. Și după chestia asta că eram pe primele locuri, am și debutat și am început să joc și am făcut-o destul de bine. A fost ceva minunat. Am intrat în timpul meciului cu CFR. Nici nu prea am apucat să am emoții. S-a întâmplat totul atât de repede, dar după meci a fost un sentiment foarte frumos”, povestește Alexandru.

Care e secretul faptului că a reușit șase clean-sheet-uri în primele sale șapte meciuri în tricoul alb-roșu? „Păi nu v-am zis că mi se spune Arsenie Boca? Acum colegii noi nu prea știu, aici la Dinamo nu prea se știe, am un noroc, pot să zic”. Din cele 20 de parade înregistrate până acum, preferata lui e una din meciul de la Buzău, iar primul gol primit din penalty, cel cu Sepsi, l-a iritat: „A fost dezamăgitor și enervant, pentru că oricărui portar i s-ar părea enervant să primească gol dintr-o scăriță”.

Nu a primit foarte multe sfaturi de la cel căruia i-a luat locul. „Golubović mi-a zis doar să fiu calm, atât. Nu mi-a spus foarte multe. Nici eu nu pot să zic că am cerut foarte multe sfaturi, pentru că știam ce pot. Adică am vorbit cu el, mi-a urat baftă. Ne înțelegem foarte bine”, își arată Roșca și latura încrezătoare a caracterului. Pe cea calmă i-o știm deja, din meciurile văzute până acum. Chiar, cum își păstrează atât de bine calmul, deși e enervant de tânăr? „Așa am fost tot timpul și mi-a plăcut oarecum chestia asta, să dau calm tuturor, indiferent că sunt la fotbal sau că fac altceva. Evident că uneori simți presiunea pe umeri, dar trebuie să uiți unele chestii. Dacă te tot gândești la toate chestiile - „ai grijă să nu o scapi!”, „să nu ieși pe sub minge sau să faci ceva prostie!” -, atunci poate atragi chestia aia. Și mai bine te degajezi, oarecum, că trebuie să fii și concentrat. Și îți faci treaba”.

Pe lângă momentul debutului, emoționant i s-a părut și meciul cu Rapid, încheiat la egalitate, 0-0. Un alt clean sheet reușit de tânărul ”Arsenie”. „Pentru mine a fost emoționant, pot să zic. Să joc într-un derby. Mă gândeam eu acum doi ani, doi ani și puțin, când jucam în Liga 3-a, că în doi ani o să joc derby Dinamo - Rapid? Dacă îmi spunea cineva asta înainte, nu... aș fi spus că vorbește prostii. M-am gândit la asta și înainte și înainte de meci, stăteam și mă gândeam cât de frumos va fi. „Sper să fie bine, să fiu liniștit și după meci va fi o bucurie”. Că după meci vin bucurile. N-am câștigat, dar mi-a fost un vis împlinit că am făcut parte din acest derby”, a mai spus Roșca.

Pentru cineva cu porecla ”Arsenie”, bineînțeles că tânărul portar are și câteva superstiții când intră pe teren: „Când intru pe teren, intru cu piciorul drept și îmi fac cruce. Iar în careu intru cu piciorul stâng”.

Familia n-a prea fost de acord ca el să aleagă postul de portar, deși tatăl și bunicul l-au încurajat să facă fotbal. Argumentul lor a fost că portarul e unul singur în teren, în timp ce jucătorii de câmp sunt mai mulți. Nu i-a păsat, a făcut ce și-a dorit și a ales cu inima. Iar acum are șansa să le arate că nu s-a înșelat. „Am avut șansa să le răspund, atunci când am fost convocat la echipa națională la Under 21 prima dată. Atunci cred că le-am spus: uitați ce bine e să fii portar!”. Pentru că stau în Arad, ai săi nu prea vin să-l vadă din tribune. Dar nu ratează niciun meci la televizor de când Alexandru e titular la Dinamo, chiar dacă debutul lui l-a prins pe tatăl său dormind. „Cred că primul telefon, nu știu dacă am vorbit cu prietena sau cu sora, nu mai știu exact, dar țin minte că am povestit cu sora mea și a zis că, atunci când a văzut că am intrat, a sunat pe toată lumea. Tata cred că și dormea și l-a trezit și i-a zis: „Dă repede pe meci, că intră!” Ce? Cine intră? Cum intră? Cum adică? El dormea :)”

Cum a ajuns la fotbal? Cel mai bun prieten din copilărie s-a apucat primul și, din această cauză, nu prea mai avea timp de Alex, fiind obosit după antrenamente, astfel că s-a decis să-l urmeze pe acesta și să se înscrie și el. Ce face prietenul său azi? „Joacă în continuare. Tocmai i-a expirat împrumutul de la Dumbrăvița și a revenit la UTA. Cum se numește? Ahmet Ercan. Este jumate turc, jumate român. Nu i-am zis niciodată, dar probabil ar trebui să-i spun mulțumesc. Și nici n-am apucat să ajung în cameră după interviu, mi se pare, nu mai știu dacă a fost live, nu mai știu sigur, direct am primit mesaj de el: „Băi, vezi să-mi spui mulțumesc că te-am făcut fotbalist”, ceva de genul”.

Altfel, Alex recunoaște că stă prea mult timp pe social media și că nu și-a făcut încă vreme să-și scoată iubita din țară, într-o vacanță adevărată, așa cum i-a promis. „Eu am stilul meu de viață, îmi place să, nu știu, am spus să stau cu familia, să stau liniștit. Nu fac multe chestii. Prietenei mele îi place să călătorească. Eu mai degrabă aș sta în casă, să mă uit la un film. N-am apucat să călătorim mai deloc. Suntem cam de 2 ani și puțin împreună și am avut doar o vacanță, la Sibiu. Am stat 3-4 zile, am ajuns înapoi și, după 2-3 zile, m-a sunat agentul că trebuie să mă întorc înapoi la Sibiu. Dar i-am promis o vacanță, probabil la vară”. Până atunci, ”Arsenie”, ”sfântul” din poarta lui Dinamo ne spune ce sfat de viață l-a învățat fotbalul: „Să am răbdare și să muncesc, că niciodată nu voi munci degeaba!”.