Când îl asculți pe Vladimir Screciu vorbind, îți dai seama că ai în față un jucător de 25 de ani care a trecut prin mult mai mult decât lasă să se vadă în teren. Nu ridică tonul, nu caută efecte speciale, dar fiecare răspuns are greutate. A fost văzut ca un talent precoce, a trăit accidentări dureroase, a cunoscut gustul selecției la națională, dar și golul de a privi meciurile din tribună.

Și-a început anul spunând că pentru el „2024 n-a existat”. A adunat 22 de meciuri în acest sezon, a oferit un assist și este pe locul întâi la intercepții din echipă (33). Acum, în plin play-off, e pregătit să demonstreze că nu doar a revenit, ci că e mai puternic decât a fost vreodată.

„Fotbalul mi-a oferit tot. Și eu vreau să-i dau totul înapoi.”

„Pur și simplu, 2024 n-a existat pentru mine.”

Ce ți-a oferit ție fotbalul?
Tot. Asta vorbeam și cu familia și cu prietena mea. Ei mă văd dependent de fotbal. Și chiar așa sunt. Fotbalul mi-a oferit tot și eu, la schimb, vreau să-i dau tot ce am mai bun.

Ce-a însemnat 2024 pentru tine?
A fost foarte greu. Nici nu există cuvânt să-l descriu. Nu pot să spun că am fost în depresie, pentru că am avut oameni lângă mine – familia, prietena, clubul. Dar nu înțelegeam de ce tot apar accidentările. Pe plan sportiv, 2024 n-a existat. Aveam așteptări mari, ne calificasem la European….Am un gol acolo în stomac pentru că nu am participat.

Cum e 2025 până acum?
Mă simt din ce în ce mai bine. Îmi doresc în primul rând să fiu sănătos. Am un program special înainte și după antrenamente ca să evit accidentările. Pe plan sportiv, îmi doresc ca echipa să câștige cel puțin un trofeu. Și, da, vreau să revin la națională. Dacă sunt sănătos, știu că pot fi acolo.

„Rămâi acolo, fă ce-ți place.”

Cum ești mental?
Foarte bine. Mai ales de când a venit mister. Avem o relație foarte bună. El a jucat pe aceleași posturi ca mine – mijlocaș central și fundaș central – și are multe sfaturi pentru mine.

Care e cel mai greu lucru din fotbal?
Mulți cred că e ușor. Dar nu e. Sunt multe etape, multe sacrificii. În grupa mea eram campioni pe țară, dar doar eu și Mihăilă am reușit. Eu am plecat de acasă la 11 ani, am stat prin cămine, vorbeam cu părinții ore întregi la telefon… Dar tata mi-a zis: „Rămâi acolo, fă ce-ți place.” Și îi sunt recunoscător toată viața.

„Viața de fotbalist înseamnă sacrificii. Dar dacă iubești fotbalul și îi dai 100%, la un moment dat te va răsplăti.”

Ce așteptări ai de la fotbal, după tot ce i-ai oferit?
Simt că pot mai mult. Dar anul trecut am fost blocat. Vreau ca 2025 să fie un an de neuitat. Nu doar bun. Un an de neuitat. Am suferit mult, și nimeni nu știe cât. Nu voiam să le arăt alor mei cât mă durea să fiu în tribună, să nu pot juca.

Șase finale. Și niciun pas înapoi

Ce urmează pentru Craiova?
Urmează Rapid. Un meci tare. E un play-off frumos, cu echipe de tradiție și suporteri adevărați. Din păcate, meciul de acasă cu Rapid îl vom juca cu copii în tribune, dar o să fie minunat. Pentru noi urmează șase finale și trebuie să le câștigăm. Ne dorim un trofeu, fie campionatul, fie cupa.

Cum vezi meciul cu Rapid, după un egal și o înfrângere în sezonul regulat?
E o rivalitate aparte. Cu Rapid, cu Dinamo, cu FCSB... sunt meciuri speciale. Ne pregătim bine, am avut pauza asta competițională, și mergem cu gândul la victorie. Nu mergem să luăm un punct. Mergem să luăm toate cele trei. 

„Vreau să mă uit în oglindă și să-mi spun: ai reușit.”

Ce ți-ai spune, la final de an, privind în urmă?

Vreau să mă uit în oglindă și să-mi spun singur: „Ai reușit. Ai rămas în istoria Craiovei. Ai adus un titlu. Câtă lume ai făcut fericită.” 

Suporterii olteni trăiesc altfel meciul, de asta zic că sunt foarte înfocați și au ceva aparte aici. Peste tot pe unde mergi se vorbește numai despre fotbal. Suporterul oltean trăiește foarte mult fotbalul.  De asta, în perioada asta avem și noi, jucătorii, avem nevoie de ei să ne susțină, să fie în număr foarte mare, pentru că vrem să le îndeplinim visul. Ca noi să le îndeplinim visul avem nevoie și de ei să vină la stadion să ne susțină.

Vladimir Screciu nu mai privește în urmă. Când intră pe teren, nu joacă doar pentru puncte. Joacă pentru tot ce a fost luat în 2024. Și pentru tot ce poate fi câștigat în 2025. Joacă pentru fotbal. Care, după cum spune el, i-a oferit tot.

Îl vedem pe teren sâmbătă, în meciul împotriva Rapidului, cu același spirit luptător, cu același vis de a-și pune semnătura pe istoria Universității Craiova. Și poate, la final de 2025, chiar va putea spune cu voce tare ce acum rostește doar în gând: „Ai reușit.”