Tânărul fotbalist care îmbracă tricoul „câinilor” a fost protagonistul unui schimb neașteptat în această vară între Dinamo și FCSB. El a sosit la clubul alb-roșu, în timp ce fostul căpitan, Dennis Politic, a semnat cu campioana en-titre. Impactul lui Musi a fost unul rapid, făcându-și loc în echipa de bază a lui Kopic, iar ca totul să fie „complet”, a înscris și a dat o pasă de gol chiar în derby-ul cu fosta echipă, încheiat 4-3, cu victoria „câinilor”.
Musi a ajuns la patru reușite și trei pase de gol în acest sezon pentru noua echipă, iar în curând se pregătește să devină și tată. În interviul pe care l-am realizat ne povestește parcursul său.
Alex, pentru început spune-ne un lucru despre tine care nu se știe. Ce ți-ar plăcea să afle oamenii în premieră?
Sunt foarte ofticos. Asta nu prea știe nimeni. Nu-mi place să pierd. Și mă oftic foarte repede.
Vreau să te întreb cine este Alexandru Musi, dar nu fotbalistul. Că fotbalistul știm cine este, dar omul?
Un băiat liniștit, căruia îi place să se plimbe, să stea cu familia, să petreacă timpul cu nepoții și să se uite și la filme.
Cum a fost pentru tine să crești în Spania?
A fost o chestie minunată, mai ales că am învățat foarte multe de acolo, mai ales pe plan fotbalistic și pe plan personal. Chiar am avut mult de învățat și acolo chiar să învață pe altă mentalitate și mă bucur că am prins un pic de acolo.
Știi spaniolă?
La perfecție.
Serios?
Serios!
Ce tare! Deci ești pregătit pentru un transfer în Spania.
Doamne ajută!
Ce sacrificii ai spune că au făcut părinții tăi pentru cariera ta?
În primul rând, sacrificiul foarte mare a fost că au stat fără mine. M-au lăsat singur în țară. Știu că au suferit foarte mult deoarece m-au lăsat la 12 ani aici și au plecat în străinătate, la muncă. Și alt sacrificiu pot să spun că... Dau un exemplu. Când nu aveau bani de motorină sau ceva, băgau ultimul ban ca să poată să mă ducă la antrenament.
Dar cum a fost pentru tine să stai singur fără părinții?
Sincer, eu eram mai copil, nu prea îmi dădeam seama. Stăteam cu băieții la cămin, nu îmi dădeam seama. Dar după ce au trecut anii, chiar mi-au spus și ei că au suferit foarte mult și doar vreau să le mulțumesc pentru toate sacrificiile pe care au făcut.
Ai spus că mama ta te-a dus la fotbal peste tot. Vreau să te întreb ce înseamnă mama ta pentru tine?
Păi nu doar mama mea și tatăl meu. Amândoi înseamnă totul pentru mine. Fără ei nu eram unde sunt acum. Și orice jucător, fără părinți, eu zic că nu avea cum să ajungă.
Îți mai amintești un moment în care te-au sunat părinții după vreun meci, să te certe?
Da. Tata m-a sunat după meciul cu... Eram la Petrolul atunci și ratasem o ocazie foarte mare, cred că cu poarta goală. Nu cu poarta goală, dar șase metri cu toată poarta în față am dat în portar. Și atunci chiar mi-a zis că n-am fost concentrat și se vedea în timpul meciului că nu sunt în meci, nu sunt conectat.
Dar ce s-a întâmplat cu tine atunci? Aveai gândurile în altă parte?
Nu, pur și simplu un meci mai slab făcut de mine.
Ai încercat și alte sporturi atunci când erai mic sau doar fotbalul a existat?
Nu, doar fotbalul a existat. N-a fost alt sport.
Și dacă, de exemplu, de mâine n-ar mai fi fotbal, ce ar fi Alexandru Musi?
Grea întrebare! Cred că la muncă, nu? Că orice om, nu este o rușine să muncești și până la urmă oricine ar trebui să muncească.
Comparativ cu ce ai găsit în România, cum erau condițiile din Valencia?
Erau condiții foarte bune, dar și în România am găsit niște condiții foarte bune. Chiar la orice echipă de am fost, au fost condiții.
De ce nu ai rămas în Spania?
A decedat bunicul meu. Rămăsesem o săptămână la cămin, acolo la ei, dar eram foarte mic. Și pur și simplu ai mei s-au întors în țară, au zis că le este mai bine aici, au găsit și muncă aici, în România, în București. Și pur și simplu au decis să se întoarcă tot și eu n-am putut să stau fără ei.
„Cei de la FCSB m-au ajutat să progresez din toate punctele de vedere”
Cum a fost să crești la FCSB?
A fost un lucru bun, am dat de niște oameni foarte buni cu mine, m-au ajutat să progresez din toate punctele de vedere și pe partea asta vreau să le mulțumesc celor de acolo care m-au ajutat să progresez din toate punctele.
Perioada de la FCSB a fost cu suișuri și coborâșuri, dar mi-ar plăcea să alegi un singur moment, cel mai bun sau fericit al tău de-acolo?
Când m-am întors de la Petrolul și am dat gol cu U Cluj.
Cum a fost perioada petrecută la Petrolul? Cum ți s-au părut și fanii de atunci?
O perioadă foarte bună pentru mine. Acolo pot să spun că m-am dezvoltat cel mai mult. A fost perioada de adaptare pentru Superliga, mai ales că venisem din Liga 2, de la Iași, și acolo, la Petrolul, am prins experiența pentru Superliga și mi-am făcut viața mai ușoară în meciurile astea tari.
Cum se simte să joci împotriva lui Dinamo, iar apoi să îmbraci tricoul lui Dinamo?
Se simte extraordinar, mai ales că joci într-un derby cu mulți fani. La fiecare meci cred că a fost stadionul plin și chiar te simți fotbalist, să spun.
Cât de greu a fost, la nivel mental și emoțional, să treci de la FCSB la Dinamo, știind rivalitatea dintre cluburi și reacțiile care erau inevitabile ale celor din jur?
Sincer, nu am băgat de seamă la reacții. Nu m-a interesat. Eu când am ajuns la Dinamo doar m-am gândit să-mi fac treaba, să ajut echipa să ajungă acolo sus și în continuare să muncesc și să ajungem, de ce nu?, să luăm campionatul.
Cum reușești să te menții atât de puternic mental? Pentru vârsta ta ești foarte ancorat...
Nu că reușesc, dar mă ajută și familia. Mi-a explicat și tatăl meu să nu bag în seamă ce se vorbește în presă sau ce se scrie. Doar să fiu eu, să mă bucur de fotbal, că asta e cel mai important.
Numărul șapte de pe tricou are o semnificație anume?
Cristiano Ronaldo, idolul meu.
„Pe mine mă alimentează să fiu huiduit”
Ce simte un jucător atunci când este huiduit? Te alimentează sau mai mult te demoralizează?
Nu știu. Pe mine, de exemplu, mă alimentează. Nu mă demoralizează, deoarece am jucat pe toate stadioanele din România și este și normal să fiu huiduit, nu doar aplaudat.
Care este stadionul care ți-a plăcut cel mai mult atmosfera, în afară de cel de aici, din București?
Arad, cu UTA Arad.
Cât a contat victoria din derby, prima a sezonului, pentru parcursul care a urmat?
A contat foarte mult, mai ales că nu treceam printr-o perioadă bună. Nu reușeam să adunăm puncte și victoria ne-a împins de la spate, să spun, și ne-a dat un moral incredibil.
Zi-mi dacă exista un lucru pe care îl credeai despre Dinamo din afară și ai descoperit că era diferit în momentul în care ai ajuns la echipă.
Nu pot să spun că m-am gândit la ceva. Chiar nu mă gândeam că o să ajung la Dinamo, dar am ajuns.
Cum l-ai caracteriza pe Kopic, ca antrenor? Îl simți mai aproape de zona tacticii și a organizării jocului sau mai orientat spre creativitate și încrederea jucătorilor în propriile calități?
Cum am spus-o de multe ori, domnul Kopic, pe mine, unul, chiar m-a ajutat foarte mult. M-a dorit foarte mult și asta dă încredere unui jucător. Mai ales că dacă te bag în teren și îți dă minute, îți dă încredere, asta e cel mai important, mai ales la un jucător tânăr, care trebuie să progreseze, să evolueze cât mai mult. Este un antrenor care știe ce are de făcut, știe cum să ne monteze. La meciuri, la fel, știe cum să ne explice tactic și cum să stăm, cum să îi prindem.
Ești tânăr, dar vreau să-mi spui care a fost cel mai dificil moment din carieră pe care l-ai trăit până acum?
Cel mai dificil? La Petrolul. Aveam meci cu Botoșani și dacă câștigam, ne salvam de la retrogradare. Nu ne mai trebuiau puncte, să spun așa. Salvam. Și dacă îl pierdeam, trebuia să batem neapărat. Mai aveam două meciuri, trebuia să câștigăm. Și pe ultimul meci l-am câștigat, cu Galați, acasă și ne-am salvat. Și cel cu Botoșani l-am pierdut.
Cum a fost momentul ăla? Ce ai zis?
Moment greu. Mai erau două meciuri. Dacă nu câștigam nici cu Galați acasă, eram la baraj, cred.
Care este un sfat pe care l-ai primit și a rămas cu tine până în prezent și de la cine?
Să rămân cu picioarele pe pământ. Tatăl meu.
Tată la doar 21 de ani. Ești pregătit pentru acest pas?
Cu siguranță!
Spune-mi ce faci în timpul liber. Cum te deconectezi de fotbal?
Îmi place să mă mai joc FIFA, să mă uit la filme și să stau cu nepoții.
În încheiere, lasă-ne un mesaj pentru fanii lui Dinamo.
Să vină la stadion să ne susțină și să ne bucurăm cu toții.
Tânărul fotbalist care îmbracă tricoul „câinilor” a fost protagonistul unui schimb neașteptat în această vară între Dinamo și FCSB. El a sosit la clubul alb-roșu, în timp ce fostul căpitan, Dennis Politic, a semnat cu campioana en-titre. Impactul lui Musi a fost unul rapid, făcându-și loc în echipa de bază a lui Kopic, iar ca totul să fie „complet”, a înscris și a dat o pasă de gol chiar în derby-ul cu fosta echipă, încheiat 4-3, cu victoria „câinilor”.
Musi a ajuns la patru reușite și trei pase de gol în acest sezon pentru noua echipă, iar în curând se pregătește să devină și tată. În interviul pe care l-am realizat ne povestește parcursul său.
Alex, pentru început spune-ne un lucru despre tine care nu se știe. Ce ți-ar plăcea să afle oamenii în premieră?
Sunt foarte ofticos. Asta nu prea știe nimeni. Nu-mi place să pierd. Și mă oftic foarte repede.
Vreau să te întreb cine este Alexandru Musi, dar nu fotbalistul. Că fotbalistul știm cine este, dar omul?
Un băiat liniștit, căruia îi place să se plimbe, să stea cu familia, să petreacă timpul cu nepoții și să se uite și la filme.
Cum a fost pentru tine să crești în Spania?
A fost o chestie minunată, mai ales că am învățat foarte multe de acolo, mai ales pe plan fotbalistic și pe plan personal. Chiar am avut mult de învățat și acolo chiar să învață pe altă mentalitate și mă bucur că am prins un pic de acolo.
Știi spaniolă?
La perfecție.
Serios?
Serios!
Ce tare! Deci ești pregătit pentru un transfer în Spania.
Doamne ajută!
Ce sacrificii ai spune că au făcut părinții tăi pentru cariera ta?
În primul rând, sacrificiul foarte mare a fost că au stat fără mine. M-au lăsat singur în țară. Știu că au suferit foarte mult deoarece m-au lăsat la 12 ani aici și au plecat în străinătate, la muncă. Și alt sacrificiu pot să spun că... Dau un exemplu. Când nu aveau bani de motorină sau ceva, băgau ultimul ban ca să poată să mă ducă la antrenament.
Dar cum a fost pentru tine să stai singur fără părinții?
Sincer, eu eram mai copil, nu prea îmi dădeam seama. Stăteam cu băieții la cămin, nu îmi dădeam seama. Dar după ce au trecut anii, chiar mi-au spus și ei că au suferit foarte mult și doar vreau să le mulțumesc pentru toate sacrificiile pe care au făcut.
Ai spus că mama ta te-a dus la fotbal peste tot. Vreau să te întreb ce înseamnă mama ta pentru tine?
Păi nu doar mama mea și tatăl meu. Amândoi înseamnă totul pentru mine. Fără ei nu eram unde sunt acum. Și orice jucător, fără părinți, eu zic că nu avea cum să ajungă.
Îți mai amintești un moment în care te-au sunat părinții după vreun meci, să te certe?
Da. Tata m-a sunat după meciul cu... Eram la Petrolul atunci și ratasem o ocazie foarte mare, cred că cu poarta goală. Nu cu poarta goală, dar șase metri cu toată poarta în față am dat în portar. Și atunci chiar mi-a zis că n-am fost concentrat și se vedea în timpul meciului că nu sunt în meci, nu sunt conectat.
Dar ce s-a întâmplat cu tine atunci? Aveai gândurile în altă parte?
Nu, pur și simplu un meci mai slab făcut de mine.
Ai încercat și alte sporturi atunci când erai mic sau doar fotbalul a existat?
Nu, doar fotbalul a existat. N-a fost alt sport.
Și dacă, de exemplu, de mâine n-ar mai fi fotbal, ce ar fi Alexandru Musi?
Grea întrebare! Cred că la muncă, nu? Că orice om, nu este o rușine să muncești și până la urmă oricine ar trebui să muncească.
Comparativ cu ce ai găsit în România, cum erau condițiile din Valencia?
Erau condiții foarte bune, dar și în România am găsit niște condiții foarte bune. Chiar la orice echipă de am fost, au fost condiții.
De ce nu ai rămas în Spania?
A decedat bunicul meu. Rămăsesem o săptămână la cămin, acolo la ei, dar eram foarte mic. Și pur și simplu ai mei s-au întors în țară, au zis că le este mai bine aici, au găsit și muncă aici, în România, în București. Și pur și simplu au decis să se întoarcă tot și eu n-am putut să stau fără ei.
„Cei de la FCSB m-au ajutat să progresez din toate punctele de vedere”
Cum a fost să crești la FCSB?
A fost un lucru bun, am dat de niște oameni foarte buni cu mine, m-au ajutat să progresez din toate punctele de vedere și pe partea asta vreau să le mulțumesc celor de acolo care m-au ajutat să progresez din toate punctele.
Perioada de la FCSB a fost cu suișuri și coborâșuri, dar mi-ar plăcea să alegi un singur moment, cel mai bun sau fericit al tău de-acolo?
Când m-am întors de la Petrolul și am dat gol cu U Cluj.
Cum a fost perioada petrecută la Petrolul? Cum ți s-au părut și fanii de atunci?
O perioadă foarte bună pentru mine. Acolo pot să spun că m-am dezvoltat cel mai mult. A fost perioada de adaptare pentru Superliga, mai ales că venisem din Liga 2, de la Iași, și acolo, la Petrolul, am prins experiența pentru Superliga și mi-am făcut viața mai ușoară în meciurile astea tari.
Cum se simte să joci împotriva lui Dinamo, iar apoi să îmbraci tricoul lui Dinamo?
Se simte extraordinar, mai ales că joci într-un derby cu mulți fani. La fiecare meci cred că a fost stadionul plin și chiar te simți fotbalist, să spun.
Cât de greu a fost, la nivel mental și emoțional, să treci de la FCSB la Dinamo, știind rivalitatea dintre cluburi și reacțiile care erau inevitabile ale celor din jur?
Sincer, nu am băgat de seamă la reacții. Nu m-a interesat. Eu când am ajuns la Dinamo doar m-am gândit să-mi fac treaba, să ajut echipa să ajungă acolo sus și în continuare să muncesc și să ajungem, de ce nu?, să luăm campionatul.
Cum reușești să te menții atât de puternic mental? Pentru vârsta ta ești foarte ancorat...
Nu că reușesc, dar mă ajută și familia. Mi-a explicat și tatăl meu să nu bag în seamă ce se vorbește în presă sau ce se scrie. Doar să fiu eu, să mă bucur de fotbal, că asta e cel mai important.
Numărul șapte de pe tricou are o semnificație anume?
Cristiano Ronaldo, idolul meu.
„Pe mine mă alimentează să fiu huiduit”
Ce simte un jucător atunci când este huiduit? Te alimentează sau mai mult te demoralizează?
Nu știu. Pe mine, de exemplu, mă alimentează. Nu mă demoralizează, deoarece am jucat pe toate stadioanele din România și este și normal să fiu huiduit, nu doar aplaudat.
Care este stadionul care ți-a plăcut cel mai mult atmosfera, în afară de cel de aici, din București?
Arad, cu UTA Arad.
Cât a contat victoria din derby, prima a sezonului, pentru parcursul care a urmat?
A contat foarte mult, mai ales că nu treceam printr-o perioadă bună. Nu reușeam să adunăm puncte și victoria ne-a împins de la spate, să spun, și ne-a dat un moral incredibil.
Zi-mi dacă exista un lucru pe care îl credeai despre Dinamo din afară și ai descoperit că era diferit în momentul în care ai ajuns la echipă.
Nu pot să spun că m-am gândit la ceva. Chiar nu mă gândeam că o să ajung la Dinamo, dar am ajuns.
Cum l-ai caracteriza pe Kopic, ca antrenor? Îl simți mai aproape de zona tacticii și a organizării jocului sau mai orientat spre creativitate și încrederea jucătorilor în propriile calități?
Cum am spus-o de multe ori, domnul Kopic, pe mine, unul, chiar m-a ajutat foarte mult. M-a dorit foarte mult și asta dă încredere unui jucător. Mai ales că dacă te bag în teren și îți dă minute, îți dă încredere, asta e cel mai important, mai ales la un jucător tânăr, care trebuie să progreseze, să evolueze cât mai mult. Este un antrenor care știe ce are de făcut, știe cum să ne monteze. La meciuri, la fel, știe cum să ne explice tactic și cum să stăm, cum să îi prindem.
Ești tânăr, dar vreau să-mi spui care a fost cel mai dificil moment din carieră pe care l-ai trăit până acum?
Cel mai dificil? La Petrolul. Aveam meci cu Botoșani și dacă câștigam, ne salvam de la retrogradare. Nu ne mai trebuiau puncte, să spun așa. Salvam. Și dacă îl pierdeam, trebuia să batem neapărat. Mai aveam două meciuri, trebuia să câștigăm. Și pe ultimul meci l-am câștigat, cu Galați, acasă și ne-am salvat. Și cel cu Botoșani l-am pierdut.
Cum a fost momentul ăla? Ce ai zis?
Moment greu. Mai erau două meciuri. Dacă nu câștigam nici cu Galați acasă, eram la baraj, cred.
Care este un sfat pe care l-ai primit și a rămas cu tine până în prezent și de la cine?
Să rămân cu picioarele pe pământ. Tatăl meu.
Tată la doar 21 de ani. Ești pregătit pentru acest pas?
Cu siguranță!
Spune-mi ce faci în timpul liber. Cum te deconectezi de fotbal?
Îmi place să mă mai joc FIFA, să mă uit la filme și să stau cu nepoții.
În încheiere, lasă-ne un mesaj pentru fanii lui Dinamo.
Să vină la stadion să ne susțină și să ne bucurăm cu toții.
