Alex Cîmpanu s-a întors la echipa care l-a lansat în fotbalul mare. După 13 meciuri jucate sub formă de împrumut la UTA în acest sezon, Alex a semnat cu FC Botoșani. De aici a plecat în octombrie 2020 la Universitatea Craiova. De la Universitatea Craiova a venit acum la Botoșani. Deși pare un traseu circular, cariera lui Alex Cîmpanu e mult mai complexă de atât. Drumul l-a început în Germania, unde a învățat limba în 6 luni și a alinat dorul de casă jucând fotbal. Odată întors în țară, a continuat driblingurile și fuga după gol. Are 24 de ani, 2 goluri în Superliga în acest sezon, 39 dueluri câștigate și o mulțime de lecții din care a ieșit câștigat. A înscris împotriva Rapidului, în prima etapă, și în victoria cu Petrolul Ploiești, 3-1 în octombrie 2024.

„Am ales în primul rând cu sufletul. M-am simțit ca acasă. De aici m-am lansat, aici a fost formarea mea ca și jucător, când m-a adus domnul Marius Croitoru. Nu prea am stat mult să mă gândesc și am acceptat imediat.”

Junioratul la Memmingen, limba germană cu mătușa

În Germania cum a fost?
A fost bine, adică o perioadă benefică pentru mine. M-a luat mama de aici și a decis să mă trimită la mătușa mea acolo. A fost o perioadă foarte, foarte benefică. Am făcut junioratul la Memmingen, lângă Munchen, m-a ajutat foarte mult la formarea mea ca și fotbalist. Alte condiții de infrastructură și refacere, vorbesc de acum șapte, opt ani de zile, poate mai bine. Condițiile de antrenament și absolut tot erau foarte bune. Și când m-am întors în România la 16 ani, mi-a fost mult mai ușor.

Care a fost cea mai importantă lecție cu care te-ai întors atunci, la 16 ani?
Cred că disciplina. Disciplina, cum să tratezi fotbalul, să fii serios. Știți și dumneavoastră cum sunt nemții și cum abordează fiecare lucru din viața lor. Seriozitate și disciplina.

Limba germană ai învățat-o atunci?
Da, păi acolo nu ai voie să mergi la fotbal, dacă nu ești înscris la școală. A trebuit prima dată să îmi depun actele, să mă duc la școală, iar apoi de-abia m-am înscris la fotbal. Dar am început la o echipă din asta, micuță, ei au foarte multe ligi. Și era echipa orașului unde stăteam, la mătușa mea. Și de acolo, academia lui Memmingen m-a transferat.

„Ca să învăț mai repede, mătușa mea a pus o regulă: în casă nu se mai vorbește română deloc, nu se vorbește decât germană.”

Și cum a fost la școală în Germania?
A fost foarte greu. La început, neștiind de engleză, neștiind nimic, am fost băgat într-o clasă cu elevii care erau la fel, străini. Și am avut noroc că era un copil, mai mic decât mine, care era român și mă introducea el. Dar primele șase luni au fost horror. Adică mă duceam acasă și acolo mai era și sora mea, care a crescut acolo, la mătușa mea. Și ca să învăț mai repede, mătușa mea a pus o regulă: în casă nu se mai vorbește română deloc, nu se vorbește decât germană. A trebuit să-mi iau caietul în brațe să învăț toate verbele, la singular, la plural, și așa mai departe. Și n-am avut ce să fac, fiindcă într-un fel mă ofticam, că nu puteam să țin pasul, mai ales cu sora mea, să vorbesc cu ea, fiindcă ea nu știa deloc română. Dacă ea a fost acolo de la doi ani și jumate, vă dați seama. Și după șase luni am fost repartizat într-o clasă normală.

Deci în șase luni ai învățat germană?
Nu la perfecție, dar cât să mă descurc, cât să pot să fiu într-o clasă normală.

„Mă duceam la shop-uri și îmi luam mereu mingi. Aveam două, trei mingi și în fiecare sătuc din Germania există un teren de fotbal. E dată lege, din câte știu eu. Și mă duceam singur. Mă jucam, mai dădeam la poartă, o luam pe sora mea să-mi aducă mingile. ”

Problema e că nu mi-am dat seama ce e bine pentru mine atunci

La 14 ani, departe de casă, Alex s-a apropiat și mai mult de fotbal. Datorită lui a trebuit să se adapteze unui mediu nou, să învețe germana și engleza, să fie disciplinat, să se descurce. Doar că dorul de casă la un moment dat a câștigat meciul.

Dar i-ai zis vreodată mamei tale: vino să mă iei?
Cred că îi ziceam o dată la săptămână.

Dar după, când ți-ai dat seama că de fapt e bine pentru tine ce se întâmplă, nu te-ai gândit să rămâi?
Păi asta este problema, că nu mi-am dat seama ce este bine pentru mine atunci. Probabil că dacă rămâneam acolo, puteam să reușesc. Întrasem în vizorul mai multor academii bune, una dintre ele fiind și Bayern Munchen, am fost prin probe și pe la Kaiserslautern. Dar na, așa a fost să fie. A zis mama să ne întoarcem acasă. Și atunci am făcut pasul către seniori. M-am întors la Chiajna, cei de la Chiajna n-au vrut să-mi facă contract nici 800 de lei, cât am cerut atunci. Am plecat la Alexandria și de acolo au început aventura mea și cariera profesionistă.

N-ai rămas la Chiajna, ai știut că meriți mult mai mult.
Familia mea s-a dus către cei de la club și le-a spus „dați-i și lui acolo, să aibă și copilul, că se duce la școală. Și are și copilul nevoie de bani, să se deplaseze, dați-i un minim acolo.” Eu deja intrasem în program cu echipa mare, era Badea antrenor atunci, perioada aia, am făcut câteva antrenamente, nu au vrut să-mi facă contract și m-am dus la Alexandria, unde era domnul Chița, care este secundul domnului Adi Mutu, și el m-a oprit acolo. O perioadă frumoasă, de o opt luni zile, după care am ajuns la Botoșani.

Trebuie să ai tupeu

Sunt unchiul și mătușa ta oamenii pentru care ai cel mai mare respect?
Da, și din partea tatălui și frații lui tata, care au avut și ei o contribuție la creșterea mea. Mama, care a muncit foarte mult pentru noi și tata, cum a putut. Adică am să le mulțumesc mai multor persoane, în principiu familiei. Așa, din afară, am să-i mulțumesc în primul rând domnului Liță Dumitru, care m-a crescut și a avut grijă de mine, și domnului Marius Croitoru, care m-a adus la liga întâi.

Ții minte, ți-a zis ceva vreodată domnul Liță Dumitru? Ceva ce ți-a rămas întipărit în minte?
Să am tupeu. Tot timpul îmi zicea să ai tupeu.

Și ai tupeu?
Păi am tupeu în joc. Mai ales poziția pe care o am în teren. Trebuie să ai tupeu și trebuie să ții acțiuni de unu contra unu, ca să ieși în evidență, dacă vrei să ieși în evidență. Trebuie să fii bine mental și să o faci în continuare, până-ți iese. Asta înseamnă să ai tupeu. Să nu te dai bătut niciodată, să încerci până îți va ieși.

Ai avut cumva vreo moment în care ai simțit: acum, trebuie să am tupeu? Adică nu trebuie să mă las, trebuie să am încredere...
În meci mai sunt căderi, inclusiv la Craiova am avut o perioadă în care chiar nu eram bine, aveam nevoie să ating de mai multe ori mingea și nu atingeam. Și da, cădeam puțin psihic, moral și mă întrebam în gând băi, dar ce se întâmplă? Hai, puțin, trezește-te. Dar eu, ca să intru cel mai bine în meci, în primul minut trebuie să mă lovească cineva, ca să prind nervul ăla mai rău.

Și dacă nu te lovește?
Dacă nu mă lovește, fac eu ceva, mă calc singur, fac eu ceva ca să mă enervez, ca să îmi intru în joc.

Am venit aici fiindcă m-am simțit ca acasă și cred în relansarea mea

După toate echipele la care a jucat, Alex Cîmpanu spune că se simte un jucător călit. Știe că a făcut greșeli, cât a fost copil, le-a recunoscut, iar acum, la FC Botoșani, își dorește să pună osul la treabă și să-și dovedească lui însuși că este un fotbalist mare și că merită să facă pasul afară. Gata oricând să facă un sacrificiu, să fie lovit sau să se lovească ca să declanșeze tupeul.

Care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru fotbal?
Plecatul de acasă, de mic copil. Eu nu știu cum e să stai acasă mai mult de o săptămână, două, când avem vacanță. Am făcut junioratul la Sport Team și la Chiajna, după care am plecat la Academie la Hagi. De acolo, eu n-am mai stat acasă. Am fost tot timpul plecat. Și am fost în toate colțurile României. Ba la Arad, ba la Cluj, Craiova... Ăsta cred că a fost cel mai mare sacrificiu. Și că am plecat de lângă familie. Să pleci de mic copil, așa, printre străini, nu cred că e ușor și trebuie să fii puternic.

Simți că fotbalul te-a răsplătit pentru sacrificiul pe care l-ai făcut?
Cu siguranță m-a răsplătit, dacă nu mă răsplătea, nu eram aici. Probabil multă lume vede în momentul ăsta cariera mea într-o scădere de formă, plecând împrumut în ultimii doi ani de la Craiova. Acum ajung din nou la Botoșani, poate lumea vede drumul altfel. Dar nu, nu este așa. Am venit aici fiindcă m-am simțit ca acasă, în primul rând, și cred în relansarea mea. Știu ce am de făcut acum, poate m-au ajutat experiențele pe care le-am avut. Cu siguranță de acum încolo nu voi mai fi un copil și o să știu să abordez situația altfel decât am gestionat-o până acum.

Îmi doream să-i demonstrez că pot

La 20 de ani, erai întrebat ce o să faci cu banii câștigați din fotbal și tu ai zis: Prima și prima oară o să-mi iau o casă, apoi o să mă gândesc la mașini tari. Ce părere ai despre asta?
Mi s-a schimbat total percepția. Casa, da, rămâne valabilă. O mașină cât de cât ok, decentă, să-ți faci treaba cu ea. Dar cel mai important este viitorul fetiței mele, nu mă gândesc la nimic altceva decât ca ea să fie bine și să nu aibă lipsuri.

Câți ani are fetița?
2 ani și 4 luni.

Ce-ai vrea să spună fetița ta dacă peste 10 ani o întrebăm de ce e mândră de tine?
Că sunt un tată bun. Cred că asta și-ar dori orice părinte. Altceva ce poți să-ți dorești de la copilul tău, decât să auzi o vorbă bună. În rest, de restul se ocupă tati.

Ne poți spune un vis pe care îl aveai când erai mic și pe care l-ai împlinit?
Acesta era singurul meu vis, să ajung fotbalist. Și tatăl meu a jucat fotbal, tot la Concordia, a ajuns la o vârstă fragedă și el la Craiova când era domnul Cârțu antrenor, dar nu a fost să fie. Și cred că acesta a fost visul meu, să-l moștenesc pe tata, să-i moștenesc talentul. Îmi doream să-i demonstrez că pot, fiindcă el era un tip mai dur, venea la meciuri și chiar dacă dădeam gol, mă mai critica, ca să mă ambiționeze. Mă bucur că am reușit să îmi împlinesc acest vis și sper să urc mult mai sus.

El era cel mai mare critic al tău?
Nu, nu a fost el. Mama a fost cel mai mare critic al meu. Îmi spunea să fac lucrurile bine și să fiu politicos. Mi-a prins bine și-i mulțumesc pe calea asta

Dacă i-ai da acum un sfat lui Alex de la 10 ani, ce i-ai spune?
Să nu mai aibă tâmpenii în cap, să fie mai cuminte, că am fost neastămpărat rău de tot.

Alex Cîmpanu știe engleză, germană și, mai ales, limba fotbalului. Știe că sacrificiile făcute sunt răsplătite, dacă înveți din greșeli. Crede în relansare și a înțeles că de acolo de unde a pornit o dată, o poate face și a doua oară. La Botoșani. Cu tupeu și cu toate aventurile din spate în geanta de antrenament.