Andreea Cio

SUPERSTARUL ETAPEI

Corvinul Hunedoara a încheiat prima jumătate a sezonului regular cu o victorie pe Arena Națională, <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-26-27-regular-fcsb-cor">1-0 împotriva FCSB</a>, iar <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/franculescu-adrian-190f5b66">Adrian Frănculescu</a> a avut un rol decisiv în obținerea celor trei puncte. Portarul în vârstă de 21 de ani a avut o prestație remarcabilă și a fost desemnat Superstarul etapei a 15-a din Superliga. <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/fabry-andrej-45782c27">Andrej Fábry </a>a înscris unicul gol al întâlnirii în minutul 41, însă pentru ca cele trei puncte să ajungă la Hunedoara, Corvinul a avut nevoie și de un portar într-o zi excelentă.

https://www.youtube.com/watch?v=S2dHJMx39UM

<h2>11 parade și trei puncte apărate</h2> <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/fcsb">FCSB</a> a dominat posesia și a trimis 20 de șuturi spre poarta adversă, dintre care 11 pe spațiul porții. Niciunul nu a trecut însă de Adrian Frănculescu. Portarul Corvinului a fost pus la încercare încă din primele minute, când a respins lovitura de cap a lui Karlo Muhar. Au urmat intervenții la încercările lui Luca Stancu, Meriton Korenica și Denis Drăguș, iar presiunea gazdelor a continuat și după pauză. În minutele 70 și 71, Adrian a intervenit din nou, de această dată la șuturile lui Alexandru Stoian și Ofri Arad. La final, bilanțul său a fost de 11 parade și niciun gol primit.&nbsp;„O victorie importantă, care ne ajută să sperăm la play-off în continuare. Am ținut poarta intactă, asta e treaba mea, să nu iau gol”, a declarat Adrian Frănculescu după meci, rezumând în câteva cuvinte o prestație care i-a adus titlul de Superstarul etapei.Victoria a dus <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/corvinul-hunedoara">Corvinul</a> la 22 de puncte, pe locul șapte în <a href="https://www.superliga.ro/clasament">clasament</a>, la finalul turului sezonului regular.

<h2>O șansă primită, două meciuri fără gol în Superliga</h2> La Corvinul Hunedoara, concurența pentru postul de portar se dă între doi jucători aflați la început de carieră. <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/sandu-codrut-cd2d8604">Codruț Sandu</a>, în vârstă de 19 ani, a fost titular în primele 13 etape ale sezonului, însă Adrian Frănculescu, cu doi ani mai mare, a primit șansa de a apăra în ultimele două partide de campionat.&nbsp;Puștiul din poartă aparține de CFR Cluj și evoluează la Corvinul Hunedoara sub formă de împrumut. Înainte de a ajunge în vară la echipa pregătită de Florin Maxim, a evoluat timp de trei sezoane la CSA Steaua București. Antrenorul său,&nbsp;Maxim, vorbea încă de la sosirea sa despre încrederea pe care intenționa să i-o acorde. Șansa a venit mai întâi în Cupa României, împotriva Rapidului, apoi în campionat, unde Frănculescu a răspuns cu două meciuri consecutive fără gol primit. Deși se află încă la începutul carierei, Frănculescu a demonstrat că poate gestiona presiunea unui meci împotriva uneia dintre cele mai importante echipe ale campionatului. Prestația de pe Arena Națională a venit după un alt meci în care Corvinul nu primise gol, <a href="https://www.superliga.ro/meci/superliga-26-27-regular-cor-fca">victoria cu 2-0</a> în fața celor de la FC Argeș. Două partide consecutive fără gol încasat și șase puncte care au consolidat poziția hunedorenilor în clasament. Pentru Adrian Frănculescu, etapa a 15-a a însemnat petrecerea unei seri în care cele 11 intervenții l-au transformat în Superstarul etapei și au contribuit decisiv la una dintre victoriile importante ale Corvinului din acest sezon.

11 parade și trei puncte apărate în fața FCSB-ului

Adrian Frănculescu, omul care a pus lacăt pe poarta Corvinului

Ionuț Tătaru

CRONICĂ

Un șut frumos al lui Andrej Fabry a făcut diferența într-o partidă în care Corvinul a confirmat momentul bun pe care îl traversează. Execuția slovacului a adus a doua victorie consecutivă fără gol primit pentru hunedoreni, care încheie turul sezonului regular la doar două puncte de play-off. În schimb, entuziasmul care a urmat revenirii lui Laurențiu Reghecampf pe bancă pare să se fi diluat la FCSB. După trei victorii la rând, care au însemnat urcarea în Top 6, au urmat tot atâtea eșecuri (unul în Cupă, două în campionat), iar roș-albaștrii sunt din nou în pragul unei crize. Revenit în primul 11, și responsabilizat de banderola de căpitan, Denis Drăguș a încercat să le facă pe toată în prima jumătate a primei reprize, însă fără mari reușite. A apărut la finalizare în două momente din care FCSB putea probabil să obțină mai mult. În minutul 18, a trimis peste poartă din prima, de la marginea careului. Patru minute mai târziu, a luat o acțiune pe cont propriu, a avansat până în preajma suprafeței de pedeapsă a oaspeților, dar a fost egoist și a preferat să tragă dintr-o poziție departe de a fi periculoasă. A făcut-o slab, fără emoții pentru Frânculescu.

Drăguș, Denis

FCSB

Până la urmă, cea mai reușită fază a primei reprize pentru gazde a fost cea din minutul 27. Boutoutaou a trimis o pasă interesantă în careu, Korenica a centrat din prima în fața porții, dar Miculescu a ajuns târziu și nu a putut împinge mingea în poartă din apropiere. Corvinul a început curajos meciul, dar, după câteva minute, a preferat prudența și a lăsat adversarei inițiativa și superioritatea teritorială. Fără a-i oferi șanse mari de a marca. Apoi, pe final de repriză, a accelerat și nu fără rezultate. A fost mai întâi avertismentul: un șut de la distanță al lui Yeboah, peste poarta lui Târnovanu. Apoi, în minutul 41, Fabry, complet liber în centru, a marcat cu o execuție de la aproximativ 25 de metri, care l-a surprins pe portarul roș-albaștrilor. Primul șut pe poartă trimis de elevii lui Florin Maxim. Putea fi și mai bine pentru hunedoreni înainte de pauză. Până să se intre la vestiare, Pîrvulescu și Gillard puteau duce scorul la 2-0, dar nu au reușit să profite până la sfârșit de defecțiunile din apărarea lui Reghecampf.

Fabry, Andrej

FC Corvinul Hunedoara

Inevitabil, la pauză au venit schimbările în tabăra gazdelor. Boutoutaou și Miculescu au fost înlocuiți de Politic și Stoian, dar marile ocazii au apărut tot la poarta lui Târnovanu. După aproape o oră de joc. Pîrvulescu a avut o șansă uriașă de a dubla avantajul Corvinului, dar a fost blocat de portarul roș-albaștrilor. În minutul 62, Gillard a tras puternic de la distanță, șutul său fiind respins cu greu de goalkeeperul de la FCSB. Aproape imediat, la cealaltă poartă, Drăguș a irosit o oportunitate foarte bună de a egala. Politic a lucrat excelent acțiunea ofensivă a gazdelor și i-a pasat ”decarului” roș-albaștru, blocat de intervenția lui Frânculescu. Tot Drăguș a fost în prim-plan și la ultimul moment important al meciului, în minutul 83, când a trimis puțin pe lângă, pentru că roș-albaștrii nu au mai avut resurse nici pentru un asediu de final. Corvinul câștigă cu 1-0 la București, confirmă că este una dintre echipele frumoase ale campionatului și că are forța pentru a rămâne în zona play-off-ului până la final. În schimb, pentru FCSB se anunță un alt sezon complicat, iar misiunea de a prinde primele șase poziții va fi măcar la fel de dificilă ca în stagiunea trecută.

Corvinul a obținut abia a doua victorie în deplasare în acest sezon de Superliga. Dar ce victorie: 1-0 cu FCSB, pe Arena Națională

FCSB - Corvinul 0-1. Execuția lui Fabry aduce o victorie mare pentru hunedoreni

Maxim, Florin

FC Rapid București

Oțelul Galați

Petrolul Ploiești

UTA Arad

Dinamo București

CFR Cluj

FC Botoșani

Albu, Dragoș Constantin

Cărăruș, Ion

Hrezdac, Denis

Cioază, Eduard

Deaconu, Ronaldo

Roger

Goodlad, Gideon

Zanc, Denis

Neacșa, Alexandru

Gabriel Apur

Pîrvulescu, Daniel

Frănculescu, Adrian

Drîngă, Silviu

Sandu, Codruț

Abualnadi, Mohammad

Manolache, Antoniu

Ilie, Florin

Iacob, Flavius

Ivancevic, Mihajlo

Yeboah, Emmanuel

Espinosa, Renato

Ribeiro, Sergio

Hayatu, Muhammed

Gillard, Angel

Bratu, Mario

Okoro, Emmanuel

Superliga 26/27

Ana-Maria Popescu

INTERVIU

Transferul lui Lameira la Craiova s-a făcut pentru a suplini plecarea unui
stâlp important la mijlocul oltenilor, Anzor Mekvabishvili, care a semnat cu
Chicago Fire. Portughezul o părăsea pe Oțelul din postura de jucător care și-a
câștigat respectul vestiarului până în punctul în care a primit banderola de
căpitan al gălățenilor. 
A jucat 102 meciuri în tricoul Oțelului, având opt goluri marcate și trei pase
decisive. În 2016, Lameira a câștigat Campionatul European U17 alături de
naționala Portugaliei, unde a împărțit vestiarul cu mulți dintre titularii actuali
ai naționalei mari. João Lameira își spune povestea, într-un nou interviu marca
Superliga Insider.

<h2 style="text-align:center;">„Mamei nu i-a plăcut ca eu să mă apuc
de fotbal!” </h2>
Joao, ce înseamnă „acasă” pentru
tine? 
Pentru mine, acasă înseamnă familia. Este cea mai importantă parte din mine și,
ca să fii bine din punct de vedere mental și fizic, ai nevoie de familie.
Cum arăta o zi obișnuită din
copilăria ta? 
Nu știu... Școală, prieteni, somn și mâncare alături de familie. Atât. Simplu. Și
fotbal, bineînțeles. Pe stradă, da. Când eram copil, am început pe stradă.
Mereu a fost așa, cea mai mare parte a timpului.
Jucai fotbal și în casă? 
Da, bineînțeles. Bineînțeles. Era o regulă, era ceva normal.
Și ce părere avea mama ta despre
asta? 
Nu-i plăcea, pentru că avea plante și tot felul de lucruri. Spărgeam mereu
totul. Geamurile. Dar asta este ceva normal. Cred că toți cei care joacă fotbal
și au copii care joacă fotbal trec prin asta.
Cum a început fotbalul pentru tine? 
Când eram mic, mergeam la școală. Aveam șapte ani și un club din orașul meu a
venit să ne dea niște foi pentru a merge acolo, să încercăm să jucăm fotbal,
pentru că aveau nevoie de jucători. I-am dat mamei foaia respectivă și, a doua
zi, am mers acolo să încerc puțin, pentru că și mie îmi plăcea să joc fotbal.
Mama mi-a spus: „OK, vom încerca, dar mie nu-mi place”. Așa am început, apoi am
crescut, am crescut și acum sunt aici.
Ce a crezut mama ta despre asta în
tot acest timp? 
Acum 15-20 de ani, lucrurile erau diferite. Nu avea timpul pe care îl are
astăzi. Nici banii necesari pentru a merge cu mine, pentru că nu era ușor
pentru ei. Acum 20 de ani nu era ca în zilele noastre și ei nu-i plăcea. Dar
părinții mei au făcut mereu eforturi pentru a mă ajuta să cresc. Și asta a fost
tot.
Dacă ai putea să te întorci la un
moment din copilăria ta, care ar fi acela? 
Nu știu. Este greu să alegi unul singur, pentru că atunci când suntem copii
vrem să creștem, iar când creștem vrem să fim din nou copii. Și am avut multe
momente frumoase, bineînțeles, pentru că ne petreceam cea mai mare parte a
timpului glumind și făcând lucrurile care ne plăceau. Asta este partea care îmi
lipsește cel mai mult. Când petreceam timp cu prietenii, jucând fotbal, glumind
și făcând tot felul de lucruri. Asta îmi lipsește cel mai mult.
Care este cel mai mare sacrificiu pe
care l-ai făcut pentru fotbal? 
Cred că atunci când am plecat din țara mea, iar fiica mea s-a născut și am stat
cu ea doar patru-cinci zile. A trebuit să-mi las soția și fiica în Portugalia
și să plec pentru a-mi face meseria. A fost una dintre cele mai grele părți ale
carierei mele de fotbalist.
Care este cel mai mare sacrificiu pe
care l-au făcut părinții tăi pentru tine? 
Nu știu. Cred că a fost ceea ce am spus mai devreme: timpul și banii pe care
i-au investit, mergând cu mine. Când am plecat la un alt club din Portugalia,
trebuia să călătorim aproximativ 45 de minute în fiecare zi, după ce mama
termina munca. Și nu era ușor pentru ei, pentru că trebuiau să mă ia de la
școală, să conducă 30-40 de minute până acolo, să mă aștepte la antrenament,
apoi să fac duș, să mergem acasă, să gătească, să doarmă și a doua zi să o luăm
de la capăt. Cred că asta a fost partea cea mai grea pentru ei, cu siguranță.
Îți amintești ce ți-ai cumpărat din
primul salariu? 
Nu-mi amintesc, dar cu siguranță a fost ceva prostesc. Nu știu. Pantofi, haine,
lucruri scumpe, pe care înainte nu mi le puteam cumpăra. Părinții mei nu aveau
foarte mulți bani, așa că mi-am putut cumpăra lucrurile pe care mi le doream.
Cu siguranță a fost ceva de genul ăsta: pantofi, haine, lucruri.
Cu mentalitatea pe care o ai acum,
dacă ai primi din nou primul tău salariu, ce ai cumpăra? 
Cred că acum, cu primul meu salariu, care era unul mic, nu aș cumpăra nimic. Aș
încerca doar să trăiesc fiecare zi, să ies la cină cu familia mea și atât. Să
nu cheltui banii pe lucruri stupide.

<h2 style="text-align:center;">„Este important să eșuăm pentru a
crește și a învăța”</h2> 
Ai trecut pe la Feirense, Sporting și
Porto înainte să împlinești 18 ani. Dacă ți-ai putea întâlni astăzi versiunea
de la 14 ani, ce i-ai spune despre drumul care îl așteaptă? 
La 14 ani? Nu știu, pentru că și asta face parte din viață. Am crescut
trecând prin toate acestea și poate că mi-am schimbat puțin mentalitatea. I-aș
spune să nu-i fie teamă să plece, să se bucure de viață, să dea tot ce are mai
bun. Să nu-i fie teamă să eșueze, pentru că acest lucru este foarte important.
Când creștem, nu vrem să eșuăm. Nici acum nu ne place asta, dar este important
să eșuăm pentru a crește și a învăța. Dacă aș avea din nou 14 ani, cu siguranță
mi-aș spune: „Nu-ți fie teamă să eșuezi, pentru că este un lucru bun pentru
tine și pentru viața ta”.
Ce ai învățat din perioada petrecută
la Porto? O singură lecție. Alege una. Cea mai importantă, poate. 
Cred că am învățat multe, dar calitatea și, poate, mentalitatea. Mentalitatea
de a câștiga.
Prima ta experiență în străinătate a
fost în Rusia. Cum a fost această schimbare pentru tine, pentru că era un oraș
și o țară diferite, mai ales față de Portugalia? 
Din punct de vedere financiar, a fost foarte bine pentru mine. Dar pentru
familia mea nu a fost deloc ușor, pentru că, așa cum am spus, am semnat în
Rusia în iunie, iar fiica mea s-a născut la începutul lui iulie. Așa că am mers
în Rusia, m-am antrenat două săptămâni, apoi m-am întors să-mi văd fiica atunci
când s-a născut. Am stat patru-cinci zile cu ea și cu soția mea, apoi m-am
întors. Am stat aproximativ două luni singur. A fost foarte, foarte greu pentru
mine. Și era și prima dată când plecam singur din țara mea, în Rusia, care nu
este o țară foarte primitoare. Asta a fost problema. Dar a fost o lecție pentru
mine. Am crescut foarte mult după ce am plecat din Portugalia și am mers în
Rusia. Și mi-a prins bine. A fost bine pentru mine să învăț.

<h2>S-a autopropus pentru transferul la
Oțelul Galați </h2>
Interesant la mutarea sa în România a fost faptul că el a fost cel care a
inițiat transferul său la Oțelul Galați, în momentul în care aceștia se interesau
de un alt fotbalist portughez, care evolua tot pe același post ca el. 
După Rusia, România. Cum ai decis să
vii în România? Și cum ai ales Oțelul? 
Pentru că nu am jucat prea mult acolo. Am stat șase luni în Rusia și am jucat
șase-șapte meciuri. Nu eram fericit. Așa că am vorbit cu unul dintre prietenii
mei care jucase înainte la Oțelul, Frederic Maciel. M-a întrebat: „Ce părere ai
despre tipul ăsta? Mi-a trimis un jucător din Portugalia. Ce părere ai despre
el?”. El juca pe aceeași poziție ca mine și le-a spus că e un jucător bun, dar i-am
spus: „Dacă aveți nevoie de un jucător pe această poziție, pot să vin. Sunt
liber. Dacă putem ajunge la un acord asupra contractului, pot să vin”. Așa am
început. El a vorbit cu directorul sportiv, apoi m-au sunat, am stabilit
termenii și am semnat aici. Bineînțeles, sub formă de împrumut.
Înainte să ajungi în România, știai
ceva despre țara noastră? Ce părere aveai despre România și ce s-a schimbat în
percepția ta de atunci? 
Nu, înainte să semnez nu știam nimic despre România. Știam doar de București.
Dar, bineînțeles, îl cunoșteam pe Frederic Maciel, care jucase aici înainte. Am
vorbit cu el despre cum este orașul, cum este țara, cum este campionatul, iar
el mi-a spus lucruri bune despre toate acestea. A fost unul dintre principalele
motive pentru care am semnat aici. Și, bineînțeles, când am semnat, aveam trei
jucători portughezi în echipă. A fost mai ușor pentru mine, pentru că în Rusia
nu aveam asta. Era prima mea experiență în afara Portugaliei și nu aveam
jucători portughezi sau jucători cu care să pot vorbi mai ușor. Aici, cu
jucătorii portughezi, a fost, bineînțeles, mult mai ușor.
Cum a fost pentru tine momentul în
care ți s-a oferit banderola de căpitan la Oțelul? 
Nu mă așteptam, pentru că atunci când m-au ales căpitan, doi dintre căpitanii
noștri plecaseră, Diego Živulić și Juri Cissoti, care acum este la FCSB. Ei au
considerat că am mentalitatea necesară pentru a fi căpitan și pentru a conduce
echipa și mi-au oferit banderola. Pentru mine a fost o onoare, pentru că atunci
când mi-au dat banderola, eram aici de foarte puțin timp. Era vorba despre un
jucător străin și trebuia să aibă încredere în mine pentru a-mi oferi această
responsabilitate. A fost o onoare pentru mine și am fost foarte fericit când
mi-au dat-o.
Am citit un articol în presa locală
din Galați în care ai fost numit „inima vestiarului”. Cum te face să te simți
această descriere? 
Nu știu. Cred că jucătorii mă respectă foarte mult și eu îi respect la rândul
meu. Încerc mereu să fiu un căpitan. Este diferit când avem presiunea de a juca
la Craiova față de presiunea de a juca la Galați. Sunt presiuni diferite. Aici
ai presiunea bună, presiunea de a câștiga titluri, de a câștiga campionate,
totul. Acolo, în cea mai mare parte a timpului, încercam să nu retrogradăm. Și
nu ne place această presiune. Este mai rea. Am încercat să transmit asta
tuturor jucătorilor pe care i-am avut acolo. Cred că au înțeles ceea ce voiam
să le transmit. Și a fost un lucru bun pentru club și pentru jucătorii care au
fost acolo. Și pentru mine, bineînțeles, pentru că am crescut foarte mult
acolo. A fost foarte important pentru ei și cred că știu asta. De aceea au
scris asta despre mine în presă.

<h2 style="text-align:center;">„A trebuit să spun imediat ‚da’
Craiovei!” </h2>
Cum a fost să știi că Universitatea
Craiova, campioana Superligii, vrea să te transfere? 
Nu știu. Cred că, în primul rând, datorită prestațiilor mele. Apoi, datorită
caracterului meu. Poți fi un jucător bun, dar dacă nu ai caracter, dacă nu ești
un om bun, cu siguranță nu te vor transfera. După prestațiile mele, cu siguranță
au întrebat și alți jucători și oameni despre mine. Iar ei au spus lucruri
bune. A fost unul dintre motivele pentru care am ajuns aici. Au vorbit cu mine
și, bineînțeles, a trebuit să spun imediat „da”.
Cum a fost să vii pe stadionul „Ion
Oblemenco”, dar din postura de adversar? 
Este diferit, bineînțeles. Când venim aici ca adversari, știm că va fi un meci
greu. Teren mare, stadion mare, suporteri foarte buni. Și avem mereu presiune.
Craiova, când joacă acasă, trebuie să câștige. Va da totul și, de fiecare dată
când venim aici, știm că va fi un meci dificil. Cu suporterii și cu jucătorii
buni pe care îi au, întotdeauna este greu. Încercăm să dăm tot ce avem mai bun,
dar nu este ușor să joci pe „Ion Oblemenco”.
Acum că porți tricoul lor, cum este
să joci pe „Ion Oblemenco” ca jucător al Craiovei? 
Pentru mine este foarte bine. Este un stadion foarte bun, avem oameni foarte
buni aici, suporteri, totul. Când semnezi cu o echipă mare precum Craiova, ai
multă responsabilitate pe umeri. Și trebuie să respecți clubul, să respecți
chiar și adversarii. Dar, când jucăm acasă, trebuie să respectăm clubul. Iar a
respecta clubul înseamnă să dăm tot ce avem.
Ce te-a surprins cel mai mult la
Craiova? 
Orașul. Nu mă așteptam să fie așa. Este un oraș frumos. Dar, la Craiova, cred
că profesionalismul tuturor oamenilor din jurul clubului a fost cea mai mare
surpriză pentru mine. Infrastructura, totul. Este o echipă foarte bună și cred
că merită să fie campioană datorită acestui lucru. Nu este vorba doar despre
infrastructură, ci despre toți oamenii din jurul clubului. Toți vor să câștige.
Și asta este foarte bine.

Lameira, Joao

Universitatea Craiova

Ai câștigat Campionatul European U17
cu Portugalia. Ce a însemnat acel moment pentru tine, mai ales la o vârstă atât
de fragedă? 
Da, a fost foarte bine pentru mine, bineînțeles. Era al treilea meu an la
echipa națională. Și am câștigat Campionatul European. Cred că este un lucru
foarte bun. Este o mare onoare pentru toți cei care reprezintă echipa națională.
Este foarte bine. Nu am jucat în finală, dar am fost acolo. Iar dacă ai fost
acolo, înseamnă că ai meritat. Ai muncit pentru asta. A fost o zi extraordinară
pentru mine. Și, până astăzi, uneori îmi amintesc acea perioadă. Au trecut zece
ani, este mult timp. Îmi amintesc acea perioadă și zâmbesc mereu când mă
gândesc la ea.
La Porto ai fost coleg cu Diogo
Costa, João Félix, Leão, Vitinha. Când erați copii, era vreunul dintre ei
despre care să fi spus: „Tipul ăsta sigur va ajunge foarte, foarte departe”? 
Pentru mine, unul dintre cei mai buni cu care am jucat a fost João Félix,
bineînțeles. Era un jucător foarte bun încă de când era tânăr. Și Jota. Nu știu
dacă îți amintești de Jota. Și Diogo Costa. Aceștia sunt jucătorii despre care
spuneam: „OK, sunt diferiți. Cu siguranță vor ajunge la un alt nivel”. Toată
echipa avea calitate, dar acești jucători erau diferiți. Și Gedson Fernandes
era foarte bun. Îmi plăcea foarte mult.
Apropo de Portugalia, ce îți lipsește
cel mai mult de acasă? 
Este o țară mică. Vorbind despre fotbal, avem jucători foarte buni într-o țară
mică. Mâncare foarte bună. Pentru mine, este o țară perfectă. Trebuie să o
spun, pentru că suntem o țară mică, dar avem foarte multe calități. Nu doar
una, ci foarte multe. Avem plaje frumoase, avem mâncare bună, oameni buni,
mulți jucători de calitate. Avem de toate. Portugalia, pentru mine, nu doar
pentru că este țara mea, este una dintre cele mai bune țări din lume.
João, cine ești în afara fotbalului?
Ce simți că te reprezintă în afara fotbalului? 
Cine sunt? În afara fotbalului, sunt o persoană simplă. Când merg acasă, îmi
place să mă bucur de timpul petrecut cu familia mea, cu fiica mea. Atât. Dacă
pot, merg cu ea la școală, o iau de la școală, mergem în parc. În cea mai mare
parte a timpului, vreau să fiu alături de ele, să petrec timp cu ele, pentru că
atunci când s-a născut ea nu am putut să petrec acest timp împreună cu ea.
Trebuie să recuperez acest timp.
În final, lasă-ne un mesaj pentru
fanii Craiovei. 
Sper să continuați să veniți la stadion și să ne susțineți așa cum ați făcut-o
la ultimul meci de aici, pentru că avem nevoie de voi și merităm acest sprijin,
pentru că muncim în fiecare zi pentru asta. Vă vom arăta că avem nevoie de voi
și că, împreună, ne putem atinge obiectivele, pentru că acum avem obiective
mari, de la sezonul trecut la sezonul acesta. Vrem mai mult.

João Lameira a semnat cu Universitatea Craiova în această toamnă, după doi ani și jumătate petrecuți în România.

A crescut cu starurile Portugaliei, iar acum îmbracă tricoul campioanei. Interviu exclusiv cu João Lameira

https://www.youtube.com/watch?v=A5Q5ll3Pc34

<a href="https://www.superliga.ro/cluburi/cfr-cluj">CFR Cluj</a> și <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/universitatea-craiova">Universitatea Craiova</a> s-au întâlnit în Gruia, în etapa a 15-a din Superliga, ultima a turului sezonului regular, într-un duel între două echipe aflate în situații diferite în clasament. Ardelenii au început partida de pe locul 9, cu 18 puncte, în timp ce oltenii ocupau poziția secundă, cu 32 de puncte, la unul singur în spatele liderului <a href="https://www.superliga.ro/cluburi/dinamo-bucuresti">Dinamo</a>. Formația pregătită de Marius Șumudică traversa o perioadă dificilă, fără victorie în ultimele patru meciuri oficiale. Cu toate acestea, CFR Cluj pierduse o singură dată în precedentele 18 partide disputate pe teren propriu în campionat, interval în care înregistrase 12 victorii și cinci remize. De partea cealaltă, Universitatea Craiova venea după șapte victorii consecutive în Superliga și o serie de zece etape fără înfrângere. Echipa antrenată de Filipe Coelho avea cel mai bun atac din campionat, cu 34 de goluri marcate în 14 partide, dar și cea mai bună defensivă, cu numai zece goluri primite. Oltenii ajungeau la Cluj după victoria cu 2-0 împotriva celor de la Egnatia, în Conference League. Istoricul confruntărilor directe arăta un echilibru aproape perfect între cele două formații. În cele 46 de meciuri disputate în Superliga din 2014 încoace, CFR Cluj a obținut 16 victorii, Universitatea Craiova s-a impus de 15 ori, iar alte 15 partide s-au încheiat la egalitate.

<h2>Craiova a dominat, dar Vâlceanu a închis poarta</h2> CFR Cluj a avut prima mare ocazie a partidei, în minutul 6. <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/nalic-adi-c789023b">Nalić </a>a reluat puternic cu capul, însă <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/popescu-laurentiu-543767f1">Laurențiu Popescu</a> a intervenit și a împiedicat deschiderea scorului. A fost una dintre puținele situații periculoase create de gazde într-o primă repriză în care Universitatea Craiova a avut mai mult mingea și a ajuns mai des în apropierea porții adverse. Oltenii au început să își creeze ocazii, iar în minutul 18, <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/matei-david-05540070">David Matei</a> l-a pus la încercare pe <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/valceanu-octavian-c22db944">Octavian Vâlceanu</a>. La faza imediat următoare, șutul lui <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/cicaldau-alexandru-d3f4fb25">Alexandru Cicâldău </a>a fost blocat de defensiva clujeană. Craiova a continuat să insiste, iar în minutul 22, <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/al-hamlawi-assad-b7298bdd">Al-Hamlaw</a>i a trecut de doi adversari, dar a trimis puțin peste transversală. Una dintre cele mai importante ocazii ale primei reprize a fost cu <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/lameira-joao-9b7f9b71">Lameira</a> în rol principal.&nbsp;Acesta a șutat din interiorul careului, însă Vâlceanu a intervenit și a respins mingea, păstrând egalitatea pe tabelă. Mijlocașul portughez a încercat din nou să marcheze la faza următoare, dar execuția sa nu a prins cadrul porții. Diferența dintre cele două echipe s-a văzut și în statistici. La pauză, Universitatea Craiova avea 74% posesie și nouă șuturi, în timp ce CFR Cluj înregistrase doar două încercări spre poartă. Cu toate acestea, superioritatea oaspeților nu s-a concretizat pe tabelă. Înainte de intrarea la vestiare, Romanchuk a reluat cu capul pe lângă poartă, în minutul 40, iar Al-Hamlawi a avut și el o nouă încercare, un minut mai târziu. Prima repriză s-a încheiat fără goluri, după 45 de minute în care Craiova a avut inițiativa, dar nu a găsit soluția pentru a-l învinge pe Vâlceanu.

<h2>Ocazii până în ultimele minute, dar niciun gol în Gruia</h2> Universitatea Craiova a început repriza secundă cu o nouă oportunitate. În minutul 50, <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/baluta-tudor-38f18418">Tudor Băluță</a> a preluat mingea în careu și a șutat pe centrul porții, însă Vâlceanu a reținut fără probleme. CFR Cluj a răspuns în minutul 56, când <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/pantalon-renato-63c16f01">Pantalon </a>a reluat cu capul pe lângă poartă, după o lovitură de colț. Oltenii au continuat să controleze posesia. În minutul 63, Universitatea Craiova avea aproape 70% din timpul de posesie a mingii, față de aproximativ 30% pentru CFR Cluj. Cu toate acestea, echipa lui Marius Șumudică a reușit să păstreze egalitatea. În minutul 73, Teles a încercat să deblocheze tabela, însă șutul său a fost blocat de defensiva gazdelor.

https://www.facebook.com/photo/?fbid=1597095222453252&set=a.547975264031925

CFR Cluj a încercat să răspundă pe final. În minutul 79, <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/cordea-andrei-54ff7f23">Andrei Cordea</a> a fost înlocuit de <a href="https://www.superliga.ro/jucatori/ziblim-amin-d7821db7">Amin Ziblím</a>, iar două minute mai târziu, nou-intratul a avut o încercare spre poartă, blocată de apărarea oltenilor. Ultimele minute au adus noi oportunități pentru Universitatea Craiova. În minutul 84, Vladimir Screciu a șutat din afara careului, dar Vâlceanu a intervenit. Două minute mai târziu, Tudor Băluță a trimis de la distanță pe lângă poartă, fără să fie necesară intervenția portarului. Carlos Mora a încercat la rândul său să marcheze, însă șutul său puternic a fost respins de un adversar. CFR Cluj a efectuat două schimbări în minutul 89, când Sergiu Buș și Ervin Omić au intrat în locurile lui Ștefan Drazic și Adi Nalić. Nici cele două minute suplimentare nu au adus modificări pe tabelă, iar partida s-a încheiat 0-0.

Remiza din Gruia a dus Universitatea Craiova la 33 de puncte și pe primul loc în clasament, la egalitate cu Dinamo, dar cu un golaveraj superior. De cealaltă parte, CFR Cluj a ajuns la 19 puncte și a rămas în afara locurilor de play-off. Cele două formații au încheiat astfel turul sezonului regular cu a doua remiză albă consecutivă în confruntările directe disputate în Gruia.

Universitatea Craiova - FC Corvinul Hunedoara