Andu Kedei

FC Farul Constanța (team)

Ce nebunie a trăit Farul în ultimele săptămâni, ajungând să joace meci capital de baraj pentru rămânerea în Superliga, după ce nu a mai cunoscut gustul victoriei în ultimele nouă meciuri oficiale! Speranța la un final mult mai liniștit de sezon a fost noul tehnician, Flavius Stoican, dar lucrurile nu au mers deloc cum și-ar fi dorit acesta, chiar dimpotrivă, el intrând în vizorul fanilor constănțeni, care l-au contestat vehement în ultimele zile, la pachet cu noul președinte al echipei, Gheorghe Popescu. După ce a trăit un coșmar și în meciul decisiv cu Metaloglobus, Farul spera să tranșeze calificarea încă din meciul tur cu Chindia Târgoviște, dar adversarul a fost o nucă mult mai tare decât se așteptau „marinarii”. Prima confruntare dintre Chindia și Farul a fost o adevărată surpriză, pentru că echipa din Târgoviște a ținut piept Farului, o echipă cu jucători cu experiență mult mai mare, unii fiind convocați în trecut chiar la echipa națională. Fusese un 3–3, care oricum oferea prima șansă constănțenilor în meciul retur, dar care arăta că formația antrenată de Nicolae Croitoru avea să își vândă foarte scump pielea pentru a încerca să ajungă pe prima scenă fotbalistică, chiar dacă a încheiat campionatul în liga secundă pe locul 6, profitând din plin de problemele celorlalte echipe cu licența și ajungând astfel în fața unui meci care putea să îi schimbe destinul. Chiar dacă Farul și-a arătat din start intențiile clare, după șutul foarte bun al lui Alibec, de la distanță, care a trecut însă peste poartă, debutul meciului a confirmat în final cele mai negre temeri ale gazdelor, care, după numai opt minute, s-au văzut conduse, Chindia reușind să deschidă scorul. Martac a pătruns în dreapta careului, a aruncat mingea în fața porții, iar Daniel Florea a reușit să trimită mingea în plasă, profitând și de marcajul hilar al lui Maftei. La fel ca în meciul cu Metaloglobus, a urmat un nou asediu la poarta adversarilor echipei din Constanța, dar, odată cu trecerea timpului, frustrarea echipei a crescut enorm, pentru că băieții lui Flavius Stoican nu au găsit drumul spre gol. Principalul pericol în atac a fost Denis Alibec, care putea să egaleze încă din minutul 19, cu un șut spectaculos, care a trecut puțin pe lângă bară. Vînă a fost apoi în prim-plan și în minutul 27, când a șutat bine, Contra a fost la un pas de o mare greșeală, dar mingea a ieșit în corner. Constănțenii au presat și în finalul primei părți, Alibec fiind aproape de egalare și în minutul 30, când a scăpat în situație de unu contra unu cu portarul advers, care a reușit să respingă spectaculos în corner, cu piciorul. Înainte de tragerea cortinei, Larie și-a încercat la rândul său norocul, dar mingea nu a prins nici de această dată cadrul porții. Și repriza secundă părea să înceapă sub același scenariu, pentru că Alibec (50) a reluat spectaculos din interiorul careului, dar același Contra a răspuns prezent, exasperându-l pe fostul atacant al echipei naționale. Gura de oxigen pe care Farul a așteptat-o de la primul fluier al partidei a venit abia în minutul 57, când Rădăslăvescu a reușit, în sfârșit, să egaleze și să scadă puțin pulsul tribunelor. Mijlocașul a profitat din plin de eroarea lui Celea, care a încercat să respingă, dar i-a pus mingea pe tavă jucătorului constănțean, care a reluat fără preluare. A fost și momentul în care Chindia a părut că a rămas fără suflu, Farul lăsând impresia că deține controlul total al jocului, chiar dacă ocaziile nu au mai fost la fel de evidente. Contra le-a dat mari emoții celor din Târgoviște cu un sfert de oră înainte de final, când a lăsat impresia că vrea să îl dribleze pe Alibec, dar gazdele nu au reușit să profite de eroarea goalkeeperului. Finalul meciului a fost unul pe care și l-ar fi dorit toți fanii neutri, cele două echipe fiind la egalitate perfectă cu zece minute înainte de final. Alibec a mai lovit bara în finalul meciului, iar apoi s-a intrat în prelungiri. Acolo tot Farul a fost la timonă, Cojocaru a lovit la rândul său bara, dar Chindia a rezistat eroic până la loviturile de departajare. După 45 de șuturi trimise spre poarta adversă, Farul a ajuns la penalty-uri cu Chindia, care nu putea spera la mai mult după modul cum a abordat partea a doua a jocului. Șansa nu a mai fost de partea oaspeților, care au ratat prin Pandele și Rusu. Farul a rămas în Superliga după un baraj infernal, care i-a consumat toată energia.

Farul a trimis de 45 de ori mingea spre poarta Chindiei, dar a rămas în Superliga doar după loteria penalty-urilor.

Farul Constanța - Chindia Târgoviște 1-1 (4-2 d.l.d.) | Chin de-a dreptul

Marius Huțu

CRONICĂ

Ce coșmar a trăit Farul Constanța, care a ajuns să joace meciul de baraj pentru rămânerea în Superliga. După un sezon plin de sincope, Gheorghe Popescu a ales să meargă, în finalul sezonului, pe mâna lui Flavius Stoican, dar decizia acestuia nu s-a dovedit a fi una inspirată până în final. Tehnicianul nu a reușit nicio victorie de când a preluat echipa, având trei înfrângeri și două egaluri până la primul duel cu Chindia Târgoviște. Farul ar mai fi avut nevoie de un singur punct pentru a evita emoțiile barajului, dar ultimul meci din campionat, cu Metaloglobus, a readus în prim-plan toată suferința constănțenilor. Farul a avut un ghinion fantastic după ce a asediat poarta adversă, dar, la final, a fost nevoit să se recunoască învins și să accepte duelul pentru rămânerea în Superliga. De partea cealaltă, Chindia a profitat din plin de slăbiciunile adversarilor din Liga a 2-a, și-a așezat din timp dosarul pentru a obține licența și, astfel, s-a trezit în fața unei duble care i-ar putea schimba viitorul, chiar dacă a încheiat campionatul pe locul 6. Nici de la formația din Târgoviște nu veneau vești prea îmbucurătoare, jucătorii fiind nemulțumiți de situația financiară de la echipă, chiar dacă aceștia au avut, la un moment dat, opt înfrângeri consecutive în play-off. Astfel, duelul se anunța unul al două echipe suferinde, cărora o victorie le-ar fi șters toate păcatele, iar timorarea constănțenilor s-a simțit mult mai intens în debutul meciului, echipa antrenată de Stoican părând că a tras toată presiunea acestui baraj asupra sa. Au fost necesare doar 12 minute pentru ca Farul să își arate intențiile ofensive, dar ratarea lui Ișfan a băgat întreaga echipă într-un con de umbră, din care oaspeții au ieșit extrem de greu. Alibec a pasat foarte bine din banda stângă a terenului, iar Ișfan, din poziție ideală, cu toată poarta în față, a șutat pe lângă. Cireașa de pe tort a venit însă în minutul 22, când și defensiva marinarilor a clacat. Rafael Munteanu a gafat incredibil în poarta constănțenilor, a scăpat o minge foarte ușoară din mâini, iar Popadiuc, aflat pe fază, a profitat din plin și a reușit să deschidă scorul, spre încântarea fanilor Chindiei care au venit la stadion. A fost un moment care a necesitat peste șapte minute de discuții în camera VAR pentru ca golul să fie validat, dar, în cele din urmă, reușita Chindiei a fost validată.

A fost un moment din care Farul nu și-a putut reveni pe parcursul primei reprize, echipa părând în pană totală de idei și panicată de posibilul deznodământ negru al unui baraj la care nu și-ar fi dorit niciodată să ajungă. Totuși, constănțenii au avut și noroc, pentru că primele 45 de minute puteau să se încheie și mai rău. În minutele de prelungire, Popadiuc a apărut din nou la finalizare în urma unui corner. Acesta a trimis mingea foarte periculos, cu capul, spre poartă, dar același Rafael Munteanu a avut, de această dată, un reflex prin care a reușit să își țină echipa în joc și pentru partea a doua a meciului. În debutul reprizei secunde, norii negri au părut că se ridică de deasupra Farului, pentru că Alibec a reușit să egaleze la o fază foarte controversată, la care nu a fost clar dacă mingea a depășit linia porții în urma unei lovituri libere. Mai mult decât atât, în minutul 59, Ișfan a reușit o capodoperă, trimițând mingea în vinclu din colțul careului și ducând scorul la un 1–2 mult mai liniștitor pentru constănțeni. Inexplicabil, după acel moment, Farul a încetat să mai joace, considerând că meciul este ca și jucat, dar Chindia a avut alte planuri. Honciu i-a pasat foarte bine lui Florea (70), iar atacantul gazdelor l-a executat sec pe Rafael Munteanu, cu o scăriță de efect, care a adus panica totală în cadrul echipei constănțene. După doar câteva minute, Pesic a părut că va profita din plin de o nouă greșeală incredibilă a lui Munteanu, dar jucătorul s-a împiedicat cu toată poarta goală în față, chiar în fața golului victoriei. Tot Pesic (80) a fost cel care și-a reparat gafa uriașă un minut mai târziu, când a reușit să înscrie dintr-o poziție mult mai complicată, pentru un 3–2 incredibil. Farul a reușit totuși să revină, în minutul 88, când Markovic, introdus în teren cu doar câteva minute înainte a reușit să egaleze, după o pasă venită din banda dreaptă a terenului. Mai mult decât atât, constănțenii puteai să câștige în al 5-lea minut de prelungiri, dar Radaslavescu și Cojocaru au ratat incredibil. Un singur lucru este cert în privința returului. Acesta va fi unul de foc, iar lupta pentru un loc în Superliga se va juca la intensitate maximă.

Chindia a făcut un meci mare în duelul cu Farul, dar a fost egalată în finalul partidei, duelul din retur urmând să fie decisiv

Chindia - Farul 3-3. Se îngroașă gluma

FC Farul Constanța

Sabău, Ioan Ovidiu

FK Csikszereda

FCSB

FC Corvinul Hunedoara

FC Universitatea Cluj

Patru, David

Banu, Luca

Oancea, Andrei David

Vînă, Ionuț

Nechifor, Dan Ovidiu

Tănasă, Răzvan Andrei

Dican, Victor

Radaslavescu, Eduard

Goncear, Alexandru

Barbu, David Cristian

Buzbuchi, Alexandru

Munteanu, Rafael

Marins, Gustavo

Ganea, Cristian George

Țîru, Bogdan

Dutu, Stefan

Pellegrini, Lucas

Maftei, David

Sîrbu, Dan

Caldararu, Ricardo

Ripeanu, Dragos Alexandru

Furtado, Steve

Fotin, Rares

Cercel, Ionuț

Telehoi, Alexandru

Larie, Ionuț

Sylvestre, Eddy

Alibec, Denis

Mărincean, Răzvan

Somandru, Eric

Constantinescu, Nicolas

Doicaru, Iustin

Cojocaru, Ionuț

Ișfan, Alexandru

Sima, Cristian

Grigoryan, Narek

Vojtus, Jakub

Superliga 26/27

Ionuț Tătaru

Istorie

„În penultimul minut al partidei, Dudu Georgescu, plecat dintr-un ofsaid nesemnalizat de tușierul Balanovici, aduce egalarea și totodată o nerostită speranță în sufletele miilor de suporteri dinamoviști”, scria Ovidiu Ioanițoaia în revista Flacăra, la câteva zile după partida care decisese campioana României în sezonul 1978/79. Dinamo marcase pentru 3-3 în ”finala” Diviziei A, așa cum se numea atunci, care se juca în Ștefan cel Mare, chiar în ultima etapă. La acel rezultat, FC Argeș câștiga oricum titlul. Un titlu pe care îl aștepta din 1972 și pe care, în 1978, îl ratase în fața Stelei, la golaveraj. Înaintea rundei cu numărul 34, piteștenii aveau două puncte peste rivalii alb-roșii, iar golaverajul ambelor echipe era identic, +24. Așadar, calculele erau simple: pentru ”câini” exista doar varianta victoriei, oaspeții își permiteau și o remiză. În aceste condiții, poate părea surprinzător faptul că Dobrin a dat senzația că e „iritat de acest 3-3”, așa cum scria Ioan Chirilă în cronica din ziarul Sportul. Reacția ”Prințului din Trivale” avea de-a face cu faptul că Dinamo revenise de la 1-3 cu un mic ajutor din partea arbitrului. Am amintit de golul din offside al lui Dudu Georgescu. Dar și al doilea gol marcat de alb-roșii a venit în condiții controversate, în urma unui penalty. Arbitrul partidei a fost sătmăreanul Otto Anderco. În săptămâna dinaintea meciului, conducătorii celor două echipe au fost chemați la sediul FRF și au putut înainta câte o listă de trei arbitri din care urma să se aleagă ”centralul”, prin tragere la sorți. Ovidiu Ioanițoaia nota în Flacăra că „Dinamo a propus pe Anderco din Satu Mare, pe Ghiță din Brașov și pe Jucan din Mediaș, iar Argeșul pe Rainea din Bîrlad, pe Igna din Arad și pe Anderco din Satu Mare. În aceste condiții, firește, s-a renunțat la mîna norocului”. Și acum intrăm pe tărâmul legendei. Umblă vorba că, după golul de 3-3, Dobrin i s-ar fi adresat lui Anderco și i-ar fi spus: „Dacă prelungești meciul ca să marcheze Dinamo, o să dau eu gol”. Sătmăreanul nu a fluierat finalul, așa că, nu după mult timp, ”Gâscanul” s-a ținut de cuvânt. Cu alb-roșiii aruncându-se în atac și descoperiți în apărare, vedeta piteștenilor a primit mingea la marginea careului și, de pe loc, cu lejeritatea și nonșalanța celui pentru care fotbalul a fost mereu în primul rând plăcere, a marcat pentru 4-3 și a consfințit al doilea și ultimul titlu din istoria lui FC Argeș. Ioan Chirilă scria că „Dobrin și-a exercitat dreptul de veto”. Ovidiu Ioanițoaia, pe de altă parte, considera că a asitat la „o poveste care va lumina copilăria multor băieți din Trivale, dornici să audă istoria unui Făt-Frumos al balonului rotund, pe numele lui Nicolae Dobrin”.

Golul acela și deznodământul partidei au intrat cu adevărat în legendă și practic au eclipsat faptul că, în acea după-amiază de 24 iunie 1979, Dobrin, ajuns la aproape 32 de ani, a avut o prestație fabuloasă. Posibil cea mai bună evoluție individuală dacă nu dintr-un singur meci, măcar dintr-un duel decisiv pentru soarta campionatului. „A oferit tribunelor și telespectatorilor 'al nu mai știm câtelea meci al vieții sale', el fiind jucătorul care a dominat din toate punctele de vedere terenul”, sublinia, în stilul său inconfundabil, Ioan Chirilă. Reprezentația lui Dobrin a început repede, forțat și de faptul că Dinamo a deschis scorul încă din minutul 6, prin Dragnea. Cinci minute mai târziu, ”Gâscanul” a reușit o acțiune formidabilă la mijlocul terenului, cu o mișcare care, peste ani, avea să devină o constantă în jocul lui Zidane, și Radu II, care a câștigat titlul de golgheter al campionatului, a egalat. Același jucător a marcat pentru 2-1 la mijlocul primei reprize, după o fază confuză, și a stabilit rezultatul la pauză. În partea a doua, Dudu Georgescu a ratat incredibil cu poarta goală șansa de a face 2-2 și, câteva minute mai târziu, s-a făcut 3-1, după un alt moment de geniu al lui Dobrin. Din păcate, faza golului, aparent o capodoperă, nu există pe niciun rezumat. Așa că trebuie să ne folosim imaginația, atunci când citim descrierea făcută de Ioan Chirilă: „În minutul 69, Dobrin decide pentru a doua oară soarta meciului. El se lansează într-o cursă 'a la Kempes', trece de adversarii înmărmuriți de slalomul larg al decarului, și aruncă mingea în dreapta, spre Doru Nicolae, care marchează”. Și apoi, haosul din ultimul sfert de oră al meciului, cu dubla lui Dudu și golul antologic al ”Gâscanului”.

https://www.youtube.com/watch?v=jyphOc7AP9Y

„A demonstrat, o dată în plus, că rămîne un jucător de clasă excepțională, capabil să decidă soarta unei partide, prestația sa de duminică făcîndu-ne să regretăm, încă o dată, optica profund păgubitoare a acelora care, dintr-un exces de zel fără acoperire, l-au ținut atîta vreme în afara echipei naționale”, concluziona Ovidiu Ioanițoaia, făcând referire la faptul că Dobrin nu a jucat pentru România între 1975 și 1978. După meci, la vestiare, Dobrin îi spunea lui Octavian Vintilă că „Dinamo n-a avut suficientă răbdare, iar noi am jucat ca o echipă care n-avea ce pierde. Consider că am cîștigat campionatul pe merit, răsplătind astfel sprijinul acordat, la Pitești, de organele locale și pasiunea miilor de suporteri argeșeni, din care foarte mulți ne-au însoțit aici”. Apoi a adăugat că se grăbește să-și găsească soția și băiatul, înainte să meargă să-și ia mașina, pe care o lăsase „pe undeva pe lângă Gara de Nord”. Adevăratele probleme ale unui om care tocmai decisese probabil cel mai nebun final de campionat din istoria fotbalului românesc.

Într-un final de iunie, în 1979, Nicolae Dobrin a reușit una dintre cele mai bune prestații individuale din istoria Superligii și a făcut-o campioană pe FC Argeș, chiar în Ștefan cel Mare, pe terenul rivalei din cursa pentru titlu

Ziua în care Dobrin a decis titlul în Ștefan cel Mare

STATISTICĂ

De obicei, la această categorie, în frunte se află un portar. Dar, de această dată, nu este cazul. Ba mai mult, cel mai bine clasat goalkeeper din Superliga în ierarhia minutelor jucate în ediția 2025/26 este Eduard Pap (Csikszereda), care ocupă abia poziția a cincea, cu 3.330 de minute. Pe primul loc este un mijlocaș, spaniolul Rober Sierra, de la FC Argeș. Ibericul a fost folosit de Bogdan Andone în toate cele 40 de partide disputate de piteșteni în ultima ediție de campionat, pentru un total de 3.420 de minute. Fotbalistul de 30 de ani a ratat doar 180 de minute în stagiunea precedentă a Superligii. Pe locurile 2 și 3 s-au clasat, la egalitate, cu câte 3.405 minute, Andrei Miron (FC Botoșani) și un alt jucător de la FC Argeș, Mario Tudose.

Sierra Gimenez, Roberto Manuel

FC Argeș

Pentru Sierra a fost primul sezon din carieră în Superliga. Nu însă și în România. Mijlocașul format la academia lui Levante evoluase anterior la Steaua, timp de doi ani. FC Argeș l-a transferat în vara anului trecut, imediat după promovare, o achiziție care s-a dovedit excelentă. Un jucător experiementat, constant și fără probleme medicale sau de disciplină, aspect care i-a permis să evite suspendările din cauza cartonașelor. Sierra a contribuit cu 3 goluri și o pasă decisivă la parcursul peste așteptări al piteștenilor. Deși nou-promovată, formația pregătită de Bogdan Andone s-a calificat în play-off și a terminat pe locul 6. Rober Sierra nu a jucat niciodată atât de mult într-o ediție de campionat. Precedentul record al carierei sale era de 38 de meciuri în sezonul 2016/17, când evolua la Ontinyent, în liga a patra spaniolă.&nbsp;

https://www.facebook.com/lpf.ro/posts/pfbid02xKckj2hCM4Hfa7aCbjnQSZLwQT9SpDAxLcjyC8SVvYH9cKr1xoGiwYdsdPBzxE8pl

Poate surprinzător, jucătorul cu cele mai multe minute jucate în ultimul sezon al Superligii nu este un portar