Adversarele din partida de duminică seara, de lângă Dunăre, sunt în căutarea primei victorii în Superliga

Oțelul - Dinamo: un duel mereu încrâncenat

Dinamo București

Kopic, Zeljko

FK Csikszereda

FC Botoșani

Mihai, Cristian

Caragea, Adrian Iulian

Gnahore, Vhakka Eddy Stelh

Milanov, Georgi Ventsislavov

Musi, Alexandru

Mărginean, Andrei Iulius

Licsandru, Cristian Mihail

Vlad Alexandru Serafim

Daniel Charles Armstrong

Soare, Casian Ștefan

Pop, Alexandru Mihai Constantin

Soro, Alberto

Kyriakou, Chambos

Bordușanu, Antonio Alexandru

Cîrjan, Cătălin Ionuț

Oncescu, Denis

Gageatu, Yanis Ilie

Epassy, Devis

Stoian, Alexandru

Roșca, Alexandru Vasile

Sivis, Maxime

Tabuncic, Alexandru-Simion

Pașcalău, Răzvan Bogdan

Opruț, Raul Marian

Ikoko, Jordan

Boateng, Kennedy Kofi

Stoioanov, Nikita

Ionica, Andrei

Kyrychenko, Vadym

Perica, Stipe

Barbulescu, Luca

Karamoko, Mamoudou

Superliga 25/26

Oțelul Galați

Balint, Lazlo

Petrolul Ploiești

FC Farul Constanța

Postelnicu, Radu

Bordun, Denis

Santos Lameira, Joao Pedro

Ciobanu, Andrei Virgil

Zivulic, Diego

Chira, Mihai Octavian Cristian

Joao Paulo

Bană, Ștefan Daniel

Frunza, Matei

Ursu, Gabriel

Dur-Bozoancă, Cosmin Andrei

Popescu, Iustin Alin

Paharnicu, Darius

Farcas, Stefan

Trif, Răzvan Alin

Neicu, Dan Emilian

Rus, Andrei

Lopes, Manuel

Murria Soriano, Vadim

Bonilla, Tovar Julian Andres

Kaju

Zhelev, Milen

Sandu, Daniel

Pereira Araujo, Paulo Rafael

Fernandes, Patrick

Andronache, Luca Cristian

Neicu, Dan-Cristian

Bicfalvi, Eric

Andre, Pinto

Mihai Mateaș

CRONICĂ

După ce anul trecut au suferit în partea a doua a sezonului, în care au fost nevoite să lupte cu emoții până în finalul campionatului, Farul și Oțelul trag nădejde ca în acest an să strângă din timp puncte pentru a putea spera ca a doua parte a sezonului să le găsească în play-off sau într-o zonă mult mai liniștită în comparație cu ceea ce au trăit anul trecut. Cu mișcări importante de trupe încă din finalul sezonului trecut, Oțelul a părut o echipă solidă în finalul competiției, în timp ce la Farul, Gheorghe Hagi a făcut un pas în spate, lăsând echipa pe mâna lui Ianis Zicu, care a reușit o promovare spectaculoasă cu Metaloglobus.

Chiar și așa, atât Farul cât și Oțelul Galați, au început noul sezon din Superliga cu motoarele calate, cele două echipe reușind doar un rezultat de egalitate în prima etapă, constănțenii remizând la Botoșani, în timp de Oțelul a reușit doar o remiză albă pe teren propriu cu Petrolul Ploiești.

Astfel, cele două echipe au arătat încă din primul minut al duelului direct că sunt înfometate de puncte, simțindu-se probabil dezamăgite în urma debutului din acest an. Gălățenii au început meciul mult mai deciși, pentru că Patrick, atacantul adus de Gyuszi Balint, a reluat foarte periculos cu capul în secunda 40 a meciului. Totul a fost însă doar un foc de paie, pentru că un singur minut mai târziu Răzvan Tănasă a reușit să deblocheze tabela pentru Farul. Mijlocașul de 22 de ani a profitat de degringolada din apărarea oaspeților și a șutat perfect, cu mult efect, de la marginea careului, mingea oprindu-se în plasa laterală a porții apărate de Dur-Bozoancă, care nu a mai avut cum să intervină.

Dacă o replică era așteptată din partea Oțelului, lovitura a venit din partea aceluiași Tănasă. Radaslavescu a pătruns hotărât în banda dreaptă și i-a pasat lui Tănasă în centrul careului, care cu o fentă de efect l-a culcat pe Murria și apoi a șutat din nou, imparabil, în vinclul nefericitului Dur-Bozoancă. Putea să fie knockout-ul decisiv pentru elevii lui Laszlo Balint, dar oaspeții nu s-au pierdut cu firea și au început să își macine ușor adversarii, care s-au văzut prea repede învingători și și-au pierdut rapid din concentrare.

Lameira (16) a ținut să fie clar pentru toată lumea că Oțelul nu va renunța la luptă, mijlocașul șutând foarte periculos din interiorul careului, la o fază la care mingea a trecut puțin pe lângă poarta lui Buzbuchi. Elevii lui Ianis Zicu au așteptat pauza și au trecut pe modul de “low battery”, gălățenii profitând din plin de somnolența marinarilor în minutul 38. Maftei a pasat total neinspirat spre propria defensivă, Ștefan Bană (38) a pândit greșeala adversarilor și după ce l-a driblat pe Buzbuchi a readus formația gălățeană în joc chiar înainte de pauză.

<h1>Agitație la reluare</h1> Farul părea că a înțeles mesajul, după ce oaspeții au redus din diferență și au pornit ca din tun și în a doua parte a meciului, când Grigoryan a reușit să înscrie după doar 35 de secunde de joc, după ce mingea a ajuns cu noroc la armean în centrul careului. A fost nevoie de cinci minute de verificări în camera VAR pentru a se stabili că la faza premergătoare golului Ișfan se afla în poziție de afară din joc.

Apoi, Oțelul a început să preseze tot mai puternic și să domine centrul terenului, iar constănțenii au început să gâfâie. Bicfalvi și Trif au fost la un pas de egalare în minutul 55, iar apoi Zivulic a șutat periculos de la peste 30 de metri, la o fază la care Buzbuchi a răspuns prezent. Trif a centrat în minutul 66, iar Patrick a reluat cu capul, dar l-a evidențiat pe același goalkeeper al gazdelor, care a respins in extremis în corner.

<h1>Gabi Iancu a la Jean Vlădoiu</h1> Finalul meciului l-a adus în prim plan de Gabi Iancu, un jucător pe care Hagi l-a certat în repetate rânduri pe parcursul sezonului trecut. La debutul în noul sezon de Superliga, Iancu a rezistat pe teren doar 10 secunde după ce a fost introdus spre finalul jocului, pentru că acesta a avut un atac mult prea energic și neinspirat pe glezna lui Lameira, forțându-l pe Chivulete jr. să îl elimine după atenționarea colegilor din camera VAR. A fost momentul care a dezlănțuit jucătorii în finalul de meci, pentru că la doar câteva secunde de la momentul eliminării, oaspeții au reușit să egaleze. Larie a degajat în Țâru o minge plouată în careu, iar Paulinho (85) a profitat și a reușit să înscrie cu un lob de finețe.

Surprinzător, apoi, cu un om în minus, Farul a reușit să câștige meciul după o fază care i-a aparținut în mare parte lui Cristi Ganea. Fundașul și-a scos spectaculos un adeversar din joc, trimițându-i mingea printre picioare și apoi a trimis un trasor spre marginea careului, care l-a lăsat singur pe Ișfan, atacantul îndeplinind o simplă formalitate în minutul 87. Deși cu un om în minus, constănțenii au controlat surprinzător finalul de meci, jucătorii Oțelului fiind dărâmați de golul primit foarte rapid după ce reușieseră de egaleze. Aceștia nu au reușit nici măcar se se mai apropie de o nouă egalare, chiar dacă partida a fost prelungită cu 11 minute, care au părut o eternitate pentru constănțeni.

Farul a învins Oțelul într-un meci care a avut reveniri spectaculoase, eliminări și cinci goluri la primul meci al constănțenilor pe teren propriu

Farul - Oțelul 3-2. S-au încins pe litoral

Ionuț Tătaru

INTERVIU

S-a format și a căpătat experiență jucând în Italia. Apoi a revenit în România și a devenit un punct fix la Dinamo, contribuind la revenirea alb-roșiilor în play-off-ul Superligii. Prin vorbele și faptele sale, jucătorul ”câinilor” arată că nu a uitat de unde a plecat. Te simți ca acasă la Dinamo? Sigur că da. Mă simt foarte bine aici. M-a ajutat mentalitatea mea, pentru că niciodată nu m-am oprit din muncă. Chiar dacă nu jucam, încercam să trag de mine, să-i arăt lui Mister că aș putea și eu să joc și asta încerc în continuare să fac. Și-mi doresc să joc cât mai mult. Cum consideri această etapă din cariera ta la Dinamo? O etapă foarte importantă din viața mea. Undeva unde chiar pot să cresc, să fiu ajutat și să învăț lucruri noi, pentru că e primul meu an în România, m-am întors acasă. Aveai nevoie în viața ta de Dinamo... Sincer, cred că da. Și te-am văzut după toate meciurile, oricât de grăbiți sunt colegii tăi, deși stau și Mister Kopic, stă și Florentin, stau și alți colegi la poze cu suporterii, tu stai mai mult. Când toți ceilalți pleacă, tu tot rămâi până la ultimul din stadion. Păi, sincer, îmi părea rău să fac poze cu 5-6 copii și pe restul 5-6, să-ți dau un număr doar așa, să-i las pe dinafară. Pentru că eu, când am fost mic, nu am avut posibilitatea să merg la foarte multe meciuri de fotbal, cred că am fost doar la unul când eram foarte mic, și nu am apucat să mă duc să fac o poză cu un jucător, sau să îi cer autograful. Și acum mă gândesc din perspectiva mea, ca și cum aș fi eu în tribună și l-aș ruga pe un fotbalist să facă o poză cu mine. M-aș simți, cred, extraordinar. Și de asta nu vreau să ratez pe nici unul, pentru că nu vreau să se simtă cum m-am simțit eu atunci. Erai mic, voiai și tu să mergi la un meci. OK, ești dintr-un oraș mic, nu ai avut posibilitatea să te duci repede, până ai plecat în Italia, mai în stânga, mai în dreapta la o echipă? Sincer, nu prea am avut, am înțeles și motivele și nu am putut să comentez nimic. Am înțeles, atât vreau să zic, am înțeles că nu se poate și mi-am dorit eu să ajung. Mulți mai fugeau de acasă când erau mici, se mai urcau într-un tren. Tu ai fost responsabil? Da, pot să zic că am fost responsabil și foarte cuminte. Dacă mă aude mama... Dar era și greu după să rămânem după meci, fiind orașul meu foarte departe de unde ar fi fost meciul, să zic așa. Deci nu apucam să stau, să cer să fac o poză cu cineva sau un autograf. Mai și rămâneam pe acolo și erau mari probleme. Dar bănuiesc că ai avut niște părinți înțelegători. Ai ascultat din respect, nu din frică. Nu? Sau ambele? Nu, respectul. Respectul pentru mine contează foarte mult. Și puțină frică. Am fost educat bine. Din acei ani din copilărie, până ai plecat, la ce meci ți-ai fi dorit cel mai mult să ajungi și nu ai putut? Mi-aș fi dorit să fiu la un derby când eram mic. Dar, având în vedere că sunt foarte, foarte mulți kilometri până la București, era și greu... Dar uitați că visul mi s-a îndeplinit și am fost pe teren. Ce le-ai spune copiilor care vin alături de voi la stadion și i-ai văzut că te așteaptă acolo entuziasmați? Tu te chinui, iei telefonul, le faci tu, îi ajuți tu cu selfie. Pentru că sunt foarte mulți care stau în telefoane, în tablete și totuși vin noaptea, stau după voi... Îi apreciez foarte mult făcând chestiile astea. Dar aș vrea să le zic cum eram eu când eram mic. Bine, nu am prins o generație foarte mult cu internetul, cu telefonul. Noi încă ne strigam la bloc, ne sunam la interfoane, dacă se nimerea să-l avem la scară. Și știam toți unde suntem, cu mingea-n spatele blocului. Cred că asta lipsește acum: să mai jucăm fotbal în curtea școlii, să ne scoată portarul afară din curte, să nu ne lase portarul sau să strige vecinele: „Plecați la scara voastră și jucați-vă la scara voastră!“. Să punem haine pe jos să facem porți. Chestiile astea lipsesc și eu cred că așa m-am îndrăgostit de fotbal. Nu putea mama să mă bage în casă până nu venea după mine, poate. Și era groasă atunci. Ți-ar plăcea să fii și tu un model pentru cei mici? Sincer, aș vrea să fiu un exemplu. Și sper că sunt un exemplu, dar, în primul rând, pentru copiii din Zlatna. Pentru că îi văd ce mult își doresc să joace fotbal și, pe această cale, vreau să-i salut, pentru că au fost alături de mine la meciul cu U Cluj, la Cluj. I-am auzit. Erau în tribună. Erau foarte, foarte mulți și după meci ne-am întâlnit la autocar. Aș vrea să fiu exemplu pentru ei și de fiecare dată când mă duc acasă încerc să mă duc la antrenamente. Să fac antrenament cu ei. Serios? Ce-ți mai poți dori? Simți că ai reușit în astfel de momente? Mă simt foarte bine. Atât vreau să zic. Mă simt foarte bine și mă bucur că îi văd pe ei zâmbind, chiar dacă au puține emoții, chiar dacă poate înainte m-au mai văzut prin oraș, dar mă simt foarte bine când îi văd că zâmbesc, sau, nu știu, vor să facem o poză. Pentru mine nu contează poza neapărat, dar când îi văd pe ei așa fericiți, n-am de ce să nu fac o poză cu ei. Crezi că ești pregătit mental să nu te pierzi? Sincer, vă zic cu mâna pe inimă, chiar sunt pregătit mental și nu cred că o să fac acea greșeală, să zic așa, să mă pierd. Pentru că am un scop bine stabilit și mentalitatea mea de atâția ani e aceeași.

Când era copil, Andrei Mărginean visa să ajungă în tribune la un derby. Acum, s-a obișnuit să fie pe teren la un astfel de meci

SuperLiga