Fără îndoială, cea mai mare surpriză a campionatului a fost Universitatea Cluj. În mare parte lider al Superligii, Clujul a avut pe bancă un personaj care este întâlnit tot mai rar în fotbalul agitat de astăzi. Un gentleman. Cu fizicul aproape neschimbat în comparație cu perioada când făcea trasee în banda dreaptă a echipei naționale, cu mina blândă și imperturbabilă indiferent de situație Ioan Ovidiu Sabău atrage atenția azi cu ochelarii rotunzi, făcuți celebri de Harry Potter. Antrenorul Universității a reușit imposibilul pentru că pare că și-a însușit mici secrete ale personajului fictiv creat de autoarea britanică JK Rowling și a făcut minuni la Universitatea Cluj, o echipă cu o istorie importantă în spate, dar greu încercată în ultimii ani.

Moțul a acceptat cu calmul caracteristic să discute cu superliga.ro despre sezonul de excepție făcut de echipa sa. Finalul dialogului este unul care trebuie să ridice semne serioase de întrebare. Fără dorința de a deranja, Sabău a tras un semnal de alarmă și a solicitat oficialilor fotbalului românesc să regândească modul în care este organizat astăzi calendarul fotbalistic pentru a oferi jucătorilor oportunitatea de a se exprima în teren la cel mai înalt nivel și pentru a atrage și mai mulți suporteri către un fotbal care în urmă cu câțiva ani părea aproape de colaps.

Cum vedeți prima parte a sezonului în care Universitatea Cluj a fost o surpriză foarte plăcută?

Să știi că am început destul de ezitant. Am avut jucători noi, care nu jucaseră la echipele lor de club și chiar și jucători care retrogradaseră. Tu ca antrenor îți pui niște întrebări, te gândești în cât timp vor intra în ritm. Îți spun că și pentru mine a fost o surpriză plăcută faptul că foarte rapid s-au integrat și am reușit să găsesc și sistemul potrivit pentru ceea ce aveam eu la dispoziție. Mulți dintre ei vor să arate că sunt jucători importanți, că au încă un cuvânt important de spus în fotbalul românesc și că sunt jucători pe care te poți baza. Simt orgoliu, simt ambție din partea majorității jucătorilor și pentru mine acesta este un lucru foarte important. Eu cred că Universitatea Cluj a fost cea mai mare surpriză a campionatului, chiar dacă și alte echipe s-au prezentat bine, dar având în vedere foarte multe detalii, Clujul a fost echipa la care nu se aștepta nimeni să fie pe prima poziție și să arate fotbalul pe care l-a arătat.

Anul trecut a însemnat și o dezamăgire mare când s-a ratat playoff-ul. Au fost două meciuri cheie care nu s-au terminat cu bine pentru Universitatea. Ce simțiti că s-a schimbat față de anul trecut?

Nu voi spune și eu de muncă, de acele cuvinte care se tot repetă de atâta timp. Toată lumea muncește și își dorește anumite lucruri la startul unui sezon. Nu poate fi doar acesta secretul pentru că toate echipele au antrenori și jucători care sunt dispuși la mari eforturi, la vestita muncă. Dar uite, când sunt niște obiective ratate începi poate să simți că lumea este nemulțumită, poate unii se uită urât la tine, crezi că nu mai sunt apreciate anumite lucruri pe care le-ai făcut. Acelea au fost cele mai grele momente dacă este să punctez legat și de sezonul trecut. Ție ca antrenor îți vine să uiți de tot, să te lași de fotbal și să nu mai ai de a face cu fenomenul. Cred ca toți antrenorii se confruntă cu așa ceva. Acum gândește-te cum mă simțeam eu anul trecut când am ratat Europa League, Conference League și playoff-ul. Dar trebuie mereu să o iei de la capăt. Așa că nu știu dacă s-a schimbat ceva în mod deosebit. Am luat-o din nou de la zero și acum lucrurile s-au aranjat altfel.

Aveți anumiți jucători cheie în echipă, în fiecare compartiment. Repede îmi vin două nume, Nistor și Blănuță. Primul cu experiență, al doilea a început bine sezonul, apoi s-a pierdut puțin, iar acum vorbește din nou toată lumea despre el după evoluțiile avute.

Într-adevăr, sunt fotbaliști importanți și e foarte greu să îi simți la fiecare meci. Să aibă continuitate. Să se poată exprima la cel mai înalt nivel atunci când sunt trimiși în teren. Dar cred că secretul nostru a fost când s-a jucat ca o echipă, când nu au existat individualități. Când au gândit toți pentru echipă, când au jucat unul pentru celălalt am reușit să punem în dificultate orice echipă. Să nu uiți că până la urmă este o echipă nou formată. Este schimbat aproape tot lotul. Acum că lucrurile au mers bine toată lumea se felicită, dar la mijloc a fost un risc foarte mare, chiar și pentru mine ca antrenor. Au fost niște momente foarte tensionate înainte de startul campionatului când ne puneam întrebări foarte serioase despre ceea ce va urma. Poate chiar carierele unor oameni care au pariat totul pe această echipă depindeau de ceea ce urma să se întâmple.

Puteți să faceți o comparație cu perioada cea mai importantă din cariera dumneavoastră, când ați antrenat Poli Timișoara? Cum este antrenorul Ioan Ovidiu Sabău de astăzi în comparație cu cel de acum 15 ani?

Of, așa repede a trecut timpul. Tu ca antrenor te maturizezi, nu ai cum altfel, vezi lucrurile mult mai liniștit, mult mai calm. Parcă totul este mai așezat acum în comparație cu antrenorul care eram atunci. Trebuie să treci prin foarte multe etape și stări, să le trăiești cu adevărat, să simți bucurie, să simți poate chiar disperare sau supărare ca antrenor, pentru ca atunci când te întâlnești a doua oară cu acele sentimente să ai experiența de a le trata altfel, de a lua cea mai bună decizie. Cred că asemenea lucruri pot veni doar natural. Dacă le forțezi poți reuși, poți avea succes, dar cercul se închide cu adevărat doar când ajungi la o anumită vârstă.

Cum se vede de la firul ierbii nebunia asta în care liderul s-a schimbat de la o zi la alta și anul care s-a încheiat la diferență de 6 puncte între primul și ultimul loc din playoff?

Într-adevăr, este un campionat inedit și aș spune un campionat foarte atrăgător. Noi am stat foarte mult timp pe primul loc, dar orice meci pierdut ne putea duce chiar pe locul 4. Și pentru jucători este o situație destul de interesantă de gestionat. Totul se poate reduce la un meci, la o singură fază, care face diferența între a fi lider și a coborî de pe podium sau chiar mai rău. Și atunci este extrem de important ritmul pe care îl ai, modul cum gestionezi fiecare săptămână. Pot să îți spun din secretul meseriei că este foarte importantă atmosfera din echipă. Cum se suportă jucătorii între ei pe parcursul zilei, nu doar la antrenament. Sunt multe chestiuni, care de afară nu se văd. Este important cum se acceptă între ei, cum se completează. Uite, am trăit în trecut situații când dacă un jucător avea anumite realizări și nu îl menționa și pe cel care l-a ajutat să aibă acele realizări se ajungea la invidie, se acceptau mult mai greu. Când lucrurile merg bine, când unul joacă mai mult și altul mai puțin se pot crea animozități, iar tu ca antrenor trebuie să ai foarte mare grijă, pentru că totul se poate rupe foarte repede.

Simțiti că la Cluj aveți o coeziune sănătoasă? Sau aveți si situații precum cele descrise mai sus?

Să știi că sunt norocos. Băieții sunt foarte uniți și nu o zic doar ca o frază pe care o aud foarte des, că vai ce familie suntem noi. Ca să îți dau un exemplu, dimineața este program mai liber, fiecare ar putea alege să facă altceva. Întotdeauna băieții aleg să își bea cafea împreună, să stea ca niște prieteni chiar și la micul dejun, să povestească și să se simtă bine împreună. Pentru mine acesta a fost un detaliu foarte important încă de la început atunci când l-am observat. Chiar simt că nu sunt niște oameni veniți aici doar pentru un salariu sau pentru a-și crește cariera sportivă. Când vor pleca de aici chiar cred că marea majoritate vor pleca cu capul sus și vor rămâne prieteni.

Sunt 7 antrenori în Superliga care au luat titlul deja, în trecut, iar marea majoritate au luat titlul în trecut ca jucători. Este și acesta un detaliu important pentru fotbalul românesc de astăzi?

Avem niște antrenori foarte buni. Eu pot să vorbesc în principal despre antrenorii români, despre cei care mi-au fost colegi, practic. Când vii și ai în spate un CV important cred că poți să aduci foarte multe lucruri pozitive în fotbal. Sunt toți băieți cu capul pe umeri, băieți care au trecut cu adevărat prin tranșeele fotbalului și care au rămas cu un bagaj foarte important. Generația mea este acum pe la 55-60 de ani, cred că sunt foarte mulți în jurul nostru care pot lua lucruri foarte bune de la noi pentru că am avut norocul să trăim niște momente și să trecem pe la echipe care au fost cu adevărat importante în fotbalul european.

Credeți că se încumetă cineva să vorbească astăzi despre o echipă favorită la titlu în condițiile în care campionatul este atât de strâns?

Este imposibil să vorbești despre un favorit, dar eu pot să îți spun următorul lucru. Echipa care investește mai mult, echipa care își ia jucători cu cv-uri importante și formația care va avea bugetul cel mai important, aceea va avea prima șansă și va avea un cuvânt important de spus la finalul campionatului.

Cum pregătiți această perioada de pauză?

Uite, pentru mine este un punct foarte delicat. Dacă cineva dorește să mă asculte, dacă contează pentru cineva și părerea noastră, care am făcut anumite lucruri în acest sport, eu cred că în România se impune un campionat primăvară – toamnă. Doar costurile pentru încălzirea terenului sunt unele foarte mari, ca să îți dau cel mai mic exemplu. Încerci apoi să fugi zece zile în Antalya, să găsești terenuri pe care să te antrenezi, să reușești să aduci băieții la un anumit nivel. Cred că federația are niște calcule, sunt convins că văd într-un anumit fel unele lucruri, dar cred că am putea regândi puțin toată situația pentru că nu avem echipe prin Champions League, nu ne presează nicio competiție în mod deosebit. Este un punct de vedere având în calcul toată situația cu care mă confrunt acum. Eu pregătesc acum partea a doua a campionatului având perspectiva unor temperaturi de -10, - 5 grade. Care e sensul ca oamenii să vină la un meci pe o asemenea temperatură? Chiar nu vad logica. Este o chestie care mie imi scapă, sunt poate anumite lucruri pe care eu nu le înțeleg și sper să îmi ofere cineva răspunsul într-o zi, dar eu am convingerea că nivelul fotbalului românesc ar crește și mai mult și suporterii ar fi atrași și mai mult de acest fenomen dacă ar avea la dispoziție toate condițiile. Ma refer strict la un lucru foarte simplu, acela de a urmări un meci la o temperatură decentă și a urmări niște fotbaliști care joacă pe un teren care să le pună în evidență calitațile. Nu asta ar trebuie să ne dorim toți?

Care e punctul de plecare pentru noul an și concluzia cu care veți închide 2024?

Uite, nu am pretenția ca lumea să vorbească acum de U Cluj în fiecare zi la televizor, prin ziare, pe site-uri. Sunt trecut prin fotbal, înțeleg și eu altfel acum anumite lucruri, chiar dacă uneori mi se pare nedrept și mi-aș dori ca echipa mea să fie în prim plan pentru ceea ce s-a realizat în această jumătate de campionat. Dacă vrei, concluzia mea pentru anul 2024 este că prin ce am realizat noi cred că am reușit să facem acei suporteri de la Cluj să fie cu adevărat mândri de noi. Pentru mine ca antrenor aceasta este cea mai mare realizare, indiferent de ceea ce se va întâmpla la finalul sezonului.