Suedia - România, prin ochii suedezului Aliev

Ne-am întâlnit cu Alibek Aliev pentru o discuție despre fotbal, carieră și omul din spatele atacantului lui U Cluj. Dar, la doar câteva zile după Suedia - România (2-1) din Nations League, conversația nu putea începe cu alt subiect. Crescut în fotbalul suedez și ajuns astăzi în Superligă, Alibek a privit meciul de vineri dintr-o perspectivă aparte.

Discuția despre meciul de vineri ne-a dus însă repede cu mai bine de trei decenii în urmă, la un duel pe care România și Suedia nu l-au uitat nici astăzi.

Pentru România, 1994 înseamnă Generația de Aur și cel mai lung drum parcurs vreodată la un Campionat Mondial. Pentru Suedia, același an ocupă un loc la fel de important în istoria fotbalului.

Alibek Aliev nu era încă născut când România și Suedia se întâlneau în sferturile Campionatului Mondial din Statele Unite. Atacantul lui U Cluj, crescut în Suedia, știe însă foarte bine povestea acelui meci.

„Am citit câteva ziare suedeze și multă lume a vorbit despre acel moment. Am auzit că și presa din România i-a întrebat foarte mult despre meci pe selecționerul Suediei și pe jucători. Unii știau despre el, alții nu. Dar eu am auzit despre el.”

O legătură aparte cu generația din '94

Pentru Alibek, legătura cu generația Suediei din 1994 nu vine însă doar din povești. În perioada junioratului la Elfsborg, atacantul a fost antrenat de Klas Ingesson, fostul mijlocaș al naționalei Suediei care fusese pe teren chiar în sfertul de finală cu România de la Mondialul american.

„Am avut un antrenor, când eram mai tânăr, care a jucat în acea echipă. Din păcate, el nu mai este printre noi. Îl chema Klas Ingesson. A jucat în Italia și a avut un rol important și în parcursul Suediei la acel turneu”, a povestit Alibek.

Ingesson a strâns 57 de selecții pentru naționala Suediei și a avut o carieră care l-a purtat prin campionate precum cele din Olanda, Anglia, Italia și Franța, evoluând, printre altele, pentru PSV Eindhoven, Sheffield Wednesday, Bari, Bologna și Marseille.

Peste trei decenii, generația lui Hagi, Popescu și Răducioiu rămâne un reper pentru România. Alibek spune că același lucru se întâmplă în Suedia cu generația lui Kennet Andersson, Tomas Brolin sau Klas Ingesson.

„Chiar și astăzi oamenii au cântece despre acea echipă și vorbesc despre ea. De fiecare dată când se vorbește despre istorie, se vorbește despre acel an. A fost un an foarte important pentru fotbalul suedez.”

Suedia mai are în istorie și finala Cupei Mondiale din 1958, pierdută chiar pe teren propriu în fața Braziliei lui Pelé. Pentru Aliev, însă, acel moment aparține unei alte epoci.

„Am auzit câte ceva, dar e prea demult pentru mine. Despre 1994 vorbește toată lumea.”

„România poate să facă un meci mai bun acasă”

Anii au trecut, iar România și Suedia s-au întâlnit din nou. De data aceasta, Aliev a privit duelul dintr-o poziție aparte: este suedez, dar își trăiește prezentul fotbalistic în România.

Înaintea partidei, atacantul lui U Cluj se aștepta la un rezultat de egalitate. „Știam că Suedia are câțiva jucători buni accidentați și știam că și România are jucători de calitate. Dar după ce am văzut meciul, cred că s-a văzut că Suedia a fost cu câteva niveluri peste România.”

Alibek crede că diferența putea fi chiar mai mare, judecând după ocaziile create de suedezi. „Cred că Suedia putea să câștige la o diferență mai mare. Dar Suedia a jucat și acasă, iar când joci acasă e întotdeauna diferit. România le-a creat câteva probleme spre finalul primei reprize și poate ar fi putut face 2-2 dacă își fructifica ocaziile. Dar Suedia a fost echipa mai bună.”

Ce a remarcat la Ianis Hagi

Unul dintre jucătorii României pe care Aliev i-a remarcat a fost Ianis Hagi. „E un jucător de calitate. Când a primit mingea și s-a întors cu fața spre poartă, le-a creat câteva probleme suedezilor. Iar când are timp cu mingea la picior, devine periculos. Cred că e un jucător bun.”

Atacantul lui U Cluj se așteaptă însă la un altfel de meci atunci când Suedia va veni în România. „Știu că românii sunt foarte gălăgioși pe stadion. Cred că meciurile în deplasare sunt întotdeauna dificile. Nu contează cine ești sau ce echipă națională reprezinți. Deplasările sunt deplasări și orice se poate întâmpla. Cred că România poate să facă un meci mai bun acasă.”

Nu Isak sau Gyökeres. Alibek are alt suedez preferat

Alexander Isak și Viktor Gyökeres sunt numele care atrag inevitabil atenția într-o națională a Suediei cu multă calitate ofensivă. Când trebuie să aleagă însă jucătorul care l-a impresionat cel mai mult în ultima perioadă, Aliev merge în altă direcție. Către Yasin Ayari. „Nu e cel mai înalt, nu e cel mai puternic. Dar dacă te uiți la felul în care joacă, nu se dă niciodată înapoi de la un duel. Intră mereu 100%. Pase bune, mișcare bună și o viziune foarte bună asupra jocului.”

Alibek îl urmărește și în Premier League, acolo unde Ayari evoluează pentru Brighton. „Uită-te doar la primul gol marcat de Suedia și la pasa pe care a dat-o. Incredibilă. Cred că este un jucător extraordinar. Joacă 90 de minute meci de meci la Brighton și s-a văzut și aici.”

Iar alegerea lui rămâne aceeași chiar și când în discuție apar cele două vedete ale atacului suedez. „Bineînțeles, îi ai pe Gyökeres și Isak. Dar pentru mine, jucătorul special este Ayari. Nu vorbește foarte multă lume despre el.”

Alibek Aliev a crescut cu poveștile generației din 1994, a fost antrenat de unul dintre oamenii ei și joacă astăzi în țara pe care acea echipă a eliminat-o într-unul dintre cele mai importante meciuri din istoria ambelor naționale.

Peste trei decenii, România și Suedia continuă să-și intersecteze poveștile. Iar Aliev se află, într-un fel, la granița dintre ele. A crescut fotbalistic în Suedia, iar acum își scrie un nou capitol al carierei în România, la U Cluj. Un capitol în care golurile au început să apară. Aliev a marcat în ultimele două etape din Superliga, cu Oțelul și cu Voluntari. Urmează însă un meci cu o miză aparte, restanța cu CFR, derby-ul Clujului.

Povestea lui Alibek Aliev nu începe în România și nici nu se rezumă la goluri. În curând, pe Superliga.ro, veți afla de ce spune că „noi, jucătorii, iubim fotbalul, dar fotbalul nu ne iubește”, cum a ajuns din prima ligă suedeză până în liga a treia pentru a-și reconstrui cariera, ce rol au credința și mama sa în felul în care privește succesul și eșecul și de ce, dintre toate lucrurile pe care le-ar putea spune despre Zlatan, forța lui mentală este cea care l-a impresionat cel mai mult. Și, poate cel mai important, cine este Alibek atunci când mingea nu mai este la piciorul lui.