Sergiu Hanca e genul de fotbalist care nu se ascunde după clișee. Vorbește despre înfrângeri cu aceeași claritate cu care vorbește despre victorii, își asumă deciziile și înțelege că fotbalul e, de fapt, o sumă de alegeri personale. Într-un interviu sincer, Sergiu deschide ușa vestiarului de la Petrolul, povestește despre mentalitate, leadership, sacrificii și despre felul în care sportul l-a educat nu doar ca jucător, ci și ca om. 

Capul sus. O luăm de la capăt

Care ar fi lecția pentru sezonul viitor?
„Chiar și după un sezon greu, trebuie să construim o mentalitate de învingători. Mi-a venit în minte o întâmplare din biografia lui Klopp. După ce a pierdut finala Champions League, primul lui discurs în vestiar a fost: Capul sus, o luăm de la capăt într-o lună. Adică să simți în același timp frustrare, dar și ambiția să reîncepi. Asta e o mentalitate de învingător. Așa ar trebui să fim și noi.”

Lucrezi cu un mental coach din 2016. Ce a însemnat pentru tine?
„Am fost, cred, pacientul zero în fotbal. Și m-a ajutat enorm. În momentul în care am plecat în străinătate eram pregătit. Am fost titular, căpitan, patru sezoane. E despre puterea exemplului. Când vezi că cineva poate, îți dai seama că și tu poți. Singurul care își pune limite ești tu.”

„Vestiarul creează rezultate, nu doar antrenorul”

Te gândești la antrenorat după ce vei încheia cariera de jucător?
„Da, e o perioadă în care mă gândesc serios la asta. Observ ce îmi place la anumiți antrenori, ce nu-mi place, încerc să-mi creez propriul stil. Dar antrenoratul în sine, așa cum îl văd acum, pare o iluzie. Ce contează este să fii un lider, să creezi o stare de spirit, o conexiune în vestiar. Acolo apar rezultatele. Am avut antrenori foarte buni, dar fără rezultate, și alții relaxați care câștigau tot. Nu cred în noroc. Norocul e al celor curajoși.”

Vestiarul contează mai mult decât credem?
„Vestiarul e școala vieții în fotbal. Cu antrenorul stai o oră și jumătate pe zi. Cu colegii petreci mult mai mult timp. Vestiarul creează rezultate. Antrenorul trasează o direcție, dar echipa, conexiunea dintre jucători, aia face diferența.”

Timpul între fotbal și familie

Ce ai dat cel mai mult fotbalului?
„Timpul. Cel mai mult am dat timp. Timpul de acasă. Zile de naștere, primele momente ale copiilor, începuturi de grădiniță. Nu regret, dar când îți apare un memory cu băiatul acum patru ani, te blochezi. Și-ți dai seama că parcă n-ai fost acolo. Așa că da, pot spune că am dat mai mult timp fotbalului decât familiei.”

Ce te-a învățat fotbalul, până la urmă?
„M-a educat. M-a făcut responsabil, disciplinat. M-a învățat să respect. Să am recunoștință pentru lucruri simple. M-a învățat că totul e legat: alimentație, somn, antrenament. Nu poți face bine un lucru și să-l ignori pe altul. Totul e conectat.”

Sergiu Hanca vorbește fără ocolișuri. Cu luciditate, dar și cu o sinceritate rară în fotbalul de azi. În spatele interviului nu stă doar un fotbalist cu sute de meciuri, ci și un om care a învățat să piardă, să reia, să muncească, să inspire. A investit în el, a dat fotbalului tot ce avea mai bun și acum, cu un ochi spre viitor, se pregătește să devină un antrenor care înțelege că adevărata construcție începe cu oamenii din vestiar.