Se anunța una dintre marile promisiuni ale fotbalului românesc. Mircea Rednic îi oferea debutul în prima ligă la doar 16 ani, dar o serie de accidentări grave i-au deraiat cariera. Nu a renunțat însă, a reușit să revină de fiecare dată și azi este o piesă importantă la revelația FC Argeș, nou-promovata care este pe loc de play-off.

Robert Moldoveanu a vorbit cu superliga.ro și ne-a spus povestea lui. O poveste despre dorință, putere de revenire și visuri curajoase.

Care e prima ta amintire cu fotbalul?
Păi, și acum am acasă poza când m-a dus tatăl meu în prima zi la fotbal.

Câți ani aveai?
Patru ani și jumătate.

Și tu i-ai spus tatalui tău să te ducă sau a fost din inițiativa lui?
A fost din inițiativa lui, pentru că mă vedea că mă jucam foarte des cu mingile, spărgeam lucruri prin casă și a decis să mă duc la fotbal.

Și cum a fost prima zi la antrenament?
Atunci nu realizam, era doar o joacă, dar pe parcurs totul a devenit cel mai frumos lucru pentru mine.

Care a fost cel mai bun sfat primit de la un coleg de echipă?
Să nu cedezi niciodată.

Și poți să ne spui și cine ți-a zis asta?
Prietenul meu cel mai bun, Ricardo Grigore.

De ce Balon și nu Minge?
Pentru că atunci când eram copii, eram mai plinuț și Ricardo Grigore mi-a spus că arăt ca un balon și așa mi-a rămas ”numele” de la vârsta de șase ani.

Și atunci a început și prietenia voastră, să înțeleg. De când îl știi?
Din prima zi, de când m-am apucat de fotbal. De la patru ani și jumătate.

În 2015 ai fost promovat la echipa mare a lui Dinamo de Mircea Rednic, corect?
Da.

Poți să ne spui dacă mai ții minte ce făceai în ziua respectivă, când ai aflat că vei fi chemat la echipa mare?
Păi, a fost un moment foarte greu pentru mine pentru că venisem după prima operație și începusem antrenamentele la echipa mare și când mi-a spus domnul Rednic că o să debutez a fost cel mai frumos cadou și vis pentru mine.

Cum au fost momentele acelea înainte de debut, când erai în vestiar cu colegii?
Foarte mari emoții, dar până la urmă, când am intrat pe teren, au dispărut.

Era și Rici atunci lângă tine?
Nu, încă nu venise la echipa mare.

Și ai avut un coleg care te-a ajutat să te adaptezi mai mult decât ceilalți?
Da, mai mulți colegi în perioada aceea mă ajutau cu sfaturi, erau foarte aproape de mine și m-a ajutat foarte mult acest lucru.

Aveai 16 ani și 4 luni când ai debutat. Ce înseamnă pentru un jucător atât de tânăr să joace cu o emblemă atât de puternică pe piept?
Pentru orice jucător cred că este cel mai frumos moment din carieră, pe care nu o să-l uite niciodată și nu cred că există sentiment mai frumos.

Robert, cine a crezut prima oară în tine și în talentul tău?
Păi, prima dată antrenorii de la juniori, de la Dinamo. Vreau să le mulțumesc domnului Gabriel Preoteasa și lui Cătălin Bârlenu pentru încrederea care mi-a oferit-o. Și după aceea, când am făcut pasul la echipa mare, domnul Stoican.

Ai un anumit moment sau o anumită frază care ți-a rămas în minte din interacțiunile cu acești antrenori? Ceva ce te-a marcat?
Faptul că mă apreciau foarte mult, pentru că mă antrenam 100% la fiecare antrenament și dădeam totul pe teren.

Vreau să fac o scurtă recapitulare. Ligamentele încrucișate și meniscul rupt la piciorul drept. Meniscul rupt la piciorul drept a doua oară. Ligamentele încrucișate anterior și posterior rupte precum și meniscul de la piciorul stâng.
Și colateralul.

Sunt curioasă ce doare cel mai tare? Durerea respectivă sau faptul că din nou ți se întâmplă?
Ambele sunt dureroase. Durerea pe moment, dar după aceea durerea pe termen lung, pentru că este foarte greu să revii după o astfel de accidentare. Trebuie să stai câte 6-7 ore la recuperare, să poți să te recuperezi și psihic trebuie să fii foarte puternic.

Ce-ți spuneai, apropo de psihic? Ce-ți spuneai în acele momente în care erai din nou la recuperare, din nou cu durerile acelea de la recuperare?
Îmi spuneam singur că nu trebuie să renunț, să muncesc în continuare și eu sunt foarte conștient că trebuie să joc fotbal, orice mi s-ar întâmpla. Și plus că după aceste trei operații, după ce credeam că totul s-a terminat, a mai apărut o operație, m-am operat la gleznă și atunci am stat 9 luni. Și asta a fost cea mai grea pentru mine, pentru că a fost recuperarea mult mai grea. Am tras foarte mult, mă antrenam și după antrenament plecam în cârje acasă. Și jucam numai cu injecții în picior, a fost foarte grea acea perioadă.

Cum ai trecut totuși peste? Și te gândești că te trădează corpul sau te gândești că o să mă ajute să trec și de data asta?
Eu sunt un om pozitiv și mereu am gândit că orice mi s-ar întâmpla pot să trec peste.

Te-ai gândit vreodată că nu o să mai poți juca și cine vei fi dacă nu vei juca?
Niciodată nu m-am gândit la acest lucru și nu vreau să mă gândesc.

Ai vreun moment din perioada respectivă, alături de o persoană care ți-a fost aproape și simți că a contat enorm pentru tine?
În primul rând, familia care m-a susținut tot timpul. Vă dau un exemplu. Am plecat în Turcia și i-am spus mamei mele să stea acasă, că nu vreau să vină să mă vadă suferind. Și când m-am trezit din operația aia, ea era deja acolo și pentru mine astea sunt momentele frumoase în viață.

După ce ai revenit pe gazon, te-ai împăcat cumva cu frica de a te reaccidenta?
Niciodată n-am intrat pe teren cu frica de a mă accidenta. Chiar după a doua operație țin minte că, la primul antrenament, am pus o contră cu un coleg și mi-a spus: „Nu se poate, ce puternic ai revenit!”.

Asta e lecția învățată din toate cele patru accidentări? Să devii mai puternic?
Cred că aceste lucruri m-au făcut să devin un jucător puternic mental și nu cred că poate să mă doboare ceva vreodată.

Acum când te uiți la genunchii tăi, ce vezi?
Sunt mândru, credeți-mă. Sunt mândru de picioarele mele și de genunchii mei, pentru că am tras foarte mult și acum sunt ok.

Când a apărut oferta de la FC Argeș, discuția, telefonul, în ce moment al vieții tale te aflai?
Mă așteptam la oferta de la FC Argeș, pentru că vorbisem înainte cu Dani (Coman - n.r.) și cu Nicolae Dică și mi-a spus să vin aici, că au încredere în mine. Știu ce jucător sunt și am venit cu sufletul deschis.

A existat în vestiar un jucător, un prieten care te-a făcut să crezi că aici este locul tău?
Tot grupul care a fost anul trecut la liga a doua a fost unit, ne-am ajutat de fiecare dată unul pe celălalt. Și cred că prin acest lucru am ajuns la aceste satisfacții de a câștiga campionatul în liga a doua și acum de a fi în primele șase echipe ale Superligii.

Apropo de liga a doua, ai opt goluri, cinci marcate în play-off. Cum poți descrie acest sezon pentru tine?
Cred că a fost un sezon reușit, puteam și mai bine, știu asta, dar mă bucur că toți am înțeles ce obiectiv avem și toți am muncit pentru acel lucru.

Și acum pare că se întâmplă la fel, spuneai și tu mai devreme, de acest sezon și de forma Argeșului. Cum îți explici această performanță pe care o faceți?
Eu zic că toate lucrurile au venit prin muncă și prin antrenament, prin tot ce face Mister, prin ședințe. Și cred că știe să ne țină uniți, să ne țină aproape.

Care e cel mai frumos moment pentru tine în acest sezon la FC Argeș?
Când am marcat primul gol, chiar dacă n-am putut să mă bucur, pentru că Dinamo este clubul unde am crescut și am respect față de suporteri și de oamenii din club.

Te-ai gândit cum s-a întâmplat că fix împotriva lui Dinamo ai marcat primul tău gol?
Da, mi-am dorit la fiecare meci să marchez, dar așa s-a făcut, să marchez fix cu Dinamo.

Ce ți-a zis Rici Grigore după?
M-a felicitat și mi-a spus că fix atunci m-am găsit să dau gol.

Spuneai după meci trebuie să fii visător și să te gândești la campionat. Ce ar însemna pentru tine un campionat luat cu FC Argeș?
Am declarat acest lucru. Îmi place să-mi pun obiective mari și să cred în ele. Știu că este greu, dar nu-i imposibil. Ar fi cel mai frumos lucru să iau campionatul cu FC Argeș.

Iar golul cel mai frumos din cariera ta care crezi că este?
Când jucam la Petrolul, golul cu U Cluj, din foarfecă.

Ce ai simțit în acel moment?
De mic mi-au plăcut aceste execuții și mereu ieșeam iarna pe zăpadă și dădeam numai foarfeci. Și chiar așa am marcat foarte multe goluri și la juniori, și la Dinamo 2, multe din foarfecă și la națională.

Apropo de natională, ce a însemnat pentru tine să porți tricoul și să auzi imnul?
Pentru mine, să ajung la natională este cel mai frumos moment pentru un jucător. Este cea mai mare plăcere să-ți reprezinți țara. Și cred că oricine își dorește acest lucru.

Cât de mult înseamnă victoria pentru tine?
Cel mai mult. Pentru asta muncim o săptămână la antrenamente, să ajungem la meci și să ieșim victorioși.

Iar succesul? Cum vezi succesul?
Succesul vine doar prin muncă. Dacă nu muncești, odată și odată o să cazi. Dar muncind în fiecare zi, Dumnezeu o să te răsplătească și o să îți atingi toate obiectivele și o să fii unde-ți dorești.

Voiam să te mai întreb despre tatuajele tale. Dacă ai vreo unul care înseamnă pentru tine cel mai mult?
Toate au o poveste. Niciunul nu e făcut doar de dragul de a fi făcut și sunt multe momente care m-au marcat în viață și pe care le am tatuate.

Poți să ne spui așa un pic?
Am primul gol marcat în Superliga pe mâna stângă. Am golul acela din foarfecă cu Petrolul, am poza când am debutat în Liga 1, am data când am debutat, îl am pe Domnul Iisus Hristos, Maica Domnului. Sunt foarte credincios și cred că fără credință nu poți să ajungi nicăieri.

Asta îți spuneai în cele patru căderi pe care le-ai avut?
Da. Cred că faptul că m-am rugat și mă duceam mereu la biserică, Dumnezeu nu m-a lăsat niciodată să cad.

Dacă ar fi să te gândești, care e momentul din cariera ta care ți-a rămas cel mai puternic tatuat în sufletul tău?
Acesta, cu primul gol marcat în Superliga.

Iar pentru sezonul acesta ce momente vrei să-ți mai tatuezi?
Mi-aș dori un trofeu, orice fotbalist pentru asta muncește în fiecare zi, să ajungă să câștige trofee. Dar lăsăm timpul să treacă și vedem ce mai urmează.