În copilărie, Raul Opruț visa la fotbal, dar nu îndrăznea să se gândească la posibilitatea de a juca la o echipă de club.
„Eu nu am făcut fotbal, să spun așa, la o echipă, la un club. Eu băteam mingea pe stradă și mai jucam fotbal când eram la generală și era turneul școlii. Fotbal serios am început la Timișoara, din punct de vedere specializat, cu un club, o echipă, un liceu cu program sportiv. Înainte, băteam mingea doar așa, pe stradă, pe stadionul ăla al nostru, de la sat. La 10 ani, am început cu adevărat fotbal, la Voislova, pentru că de acolo sunt părinții mei. Și acolo am copilărit, acolo am jucat fotbal, acolo am bătut mingea pe străzi și mă jucam 7-8 ore pe zi.
A fost o perioadă foarte, foarte frumoasă pentru mine și chiar simt așa puțină tristețe când mă mai duc pe acasă, pentru că nu mai văd foarte mulți copii pe stradă care să facă aceleași lucruri pe care le făceam noi, copiii de atunci”, a spus fundașul lui Dinamo, pentru Superliga Insider.
”Lansat” în fotbal de unchiul său
A fost nevoie de cineva care să aibă suficient de multă încredere în el pentru a-și transforma visul în realitate. Acel cineva a fost unchiul său, care a știut că nepotul lui trebuie să își extindă orizonturile pentru a spera la performanță.
„La Timișoara am avut foarte mult noroc cu unchiul meu, care avea o disponibilitate financiară ca să poate să mă ducă. Și, văzându-mă că băteam mingea zi de zi pe stradă și că-mi place lucrul ăsta, a decis ca să mă ducă, pentru că părinții, inițial, nu voiau să mă lase să plec. Iar el a insistat pe chestia asta și este persoana care m-a 'lansat' în fotbal și care m-a ajutat foarte, foarte mult”, și-a amintit Opruț.
Nu a stat mult în Timișoara, însă, pentru că viața i-a adus o nouă oportunitate, aceea de a crește în Italia. Și nu a spus nu.
„Tot cu el am plecat în Italia, dar fără părinți. Când m-am dus acolo, mai venea la mine, mă vizita, mai aveam nevoie de unele chestii. Dar da, am stat singur acolo la internat cu alți copii.
Pot să zic că a fost o perioadă foarte bună pentru că am învățat foarte multe fiind departe de părinți. A trebuit să învăț, să mă descurc singur și să-mi organizez viața singur. Chiar mă bucur că am făcut pasul ăsta la o vârstă așa de fragedă”, a povestit apărătorul alb-roșiilor.
În copilărie, Raul Opruț visa la fotbal, dar nu îndrăznea să se gândească la posibilitatea de a juca la o echipă de club.
„Eu nu am făcut fotbal, să spun așa, la o echipă, la un club. Eu băteam mingea pe stradă și mai jucam fotbal când eram la generală și era turneul școlii. Fotbal serios am început la Timișoara, din punct de vedere specializat, cu un club, o echipă, un liceu cu program sportiv. Înainte, băteam mingea doar așa, pe stradă, pe stadionul ăla al nostru, de la sat. La 10 ani, am început cu adevărat fotbal, la Voislova, pentru că de acolo sunt părinții mei. Și acolo am copilărit, acolo am jucat fotbal, acolo am bătut mingea pe străzi și mă jucam 7-8 ore pe zi.
A fost o perioadă foarte, foarte frumoasă pentru mine și chiar simt așa puțină tristețe când mă mai duc pe acasă, pentru că nu mai văd foarte mulți copii pe stradă care să facă aceleași lucruri pe care le făceam noi, copiii de atunci”, a spus fundașul lui Dinamo, pentru Superliga Insider.
”Lansat” în fotbal de unchiul său
A fost nevoie de cineva care să aibă suficient de multă încredere în el pentru a-și transforma visul în realitate. Acel cineva a fost unchiul său, care a știut că nepotul lui trebuie să își extindă orizonturile pentru a spera la performanță.
„La Timișoara am avut foarte mult noroc cu unchiul meu, care avea o disponibilitate financiară ca să poate să mă ducă. Și, văzându-mă că băteam mingea zi de zi pe stradă și că-mi place lucrul ăsta, a decis ca să mă ducă, pentru că părinții, inițial, nu voiau să mă lase să plec. Iar el a insistat pe chestia asta și este persoana care m-a 'lansat' în fotbal și care m-a ajutat foarte, foarte mult”, și-a amintit Opruț.
Nu a stat mult în Timișoara, însă, pentru că viața i-a adus o nouă oportunitate, aceea de a crește în Italia. Și nu a spus nu.
„Tot cu el am plecat în Italia, dar fără părinți. Când m-am dus acolo, mai venea la mine, mă vizita, mai aveam nevoie de unele chestii. Dar da, am stat singur acolo la internat cu alți copii.
Pot să zic că a fost o perioadă foarte bună pentru că am învățat foarte multe fiind departe de părinți. A trebuit să învăț, să mă descurc singur și să-mi organizez viața singur. Chiar mă bucur că am făcut pasul ăsta la o vârstă așa de fragedă”, a povestit apărătorul alb-roșiilor.
O legendă a lui Chievo l-a transformat în fundaș stânga
Nu a fost dintotdeauna fundaș stânga, dar a ajuns să iubească postul pe care evoluează, iar meritul este al unui fost căpitan de la Chievo.
„La LPS Banatul am jucat mai multe posturi. Am fost fundaș central, am fost mijlocaș central, am fost aripă stângă. După care am plecat în Italia și în acolo jucam fundaș central. Și am avut norocul să dau peste un antrenor care a fost fundaș stânga, Lorenzo D'Anna, fost căpitan la Chievo, a jucat în Serie A are vreo 200 și ceva de meciuri. Și dânsul m-a reprofilat fundaș stânga, i-a plăcut foarte mult de mine, m-a ajutat foarte, foarte mult în Italia cu totul, mai ales ca să înțeleg postul de fundaș stânga și ce presupune a fi fundaș stânga”, a dezvăluit Opruț.
A trecut și pe la Genoa și Albissola, dar i-a fost greu să își găsească locul, așa că s-a întors în România, la Hermannstadt. Sărea de la a treia ligă italiană la Superliga României.
„Nu, n-a fost un pas în spate, pentru că era o echipă de primă ligă. Jucam în prima ligă, eu venisem după ce jucasem în liga treia, 'satelitul' celor de la Genoa, unde jucasem vreo 20-25 de meciuri. Chiar m-am bucurat să mă întorc în România și să joc în prima ligă”, a spus Opruț, care a recunoscut că la Sibiu a trăit și cel mai dificil moment al său din fotbal: retrogradarea cu Hermannstadt.
Experiența nereușită din Belgia
Patru ani a stat la Sibiu, apoi a apărut o ofertă pe care nu o putea refuza. A fost căutat de belgienii de la Kortrijk.
„N-a fost o perioadă tocmai bună pentru mine. Însă am luat partea pozitivă, adică am luat partea plină a paharului, și este o experiență care mă va ajuta pe viitor și din care am avut foarte multe lucruri de învățat”, a explicat Opruț.
S-a întors la Sibiu după jumătate de an, sub formă de împrumut. A fost un sezon în care echipa pregătită de Marius Măldărășanu a impresionat, deși s-a confruntat și cu multe probleme.
„A fost un sezon bun în care puteam mai mult. Am fost foarte aproape de play-off. Am pierdut play-off-ul, atunci la meciul cu Voluntari, și chiar când am jucat cu Dinamo, când ne-a bătut, cu 1-0, pe Arcul de Triumf. Pentru mine, care am fost în interior, nu e neapărat o surpriză cu rezultatele, pentru că știu cum ne antrenam, modul în care vedeam fotbalul, noi toți de acolo împreună cu 'Măldă' și cum pregăteam meciul. Deci nu cred că a fost o surpriză, pentru că am avut și un grup foarte, foarte bun, care a jucat trei ani împreună.
Într-adevăr, au fost și probleme financiare, pentru că nu are rost să ne ascundem, că s-au și spus, s-au și aflat în presă și peste tot. Dar cu siguranță și la multe alte echipe din Superliga sunt aceste probleme financiare, pentru că asta este cumva un minus în momentul de față în România. Dar, cum spuneam, grupul a făcut totul acolo, pentru că noi mereu ne-am dorit să jucăm fotbal, indiferent dacă eram plătiți sau erau o lună, erau două întârzieri. Pentru că, până la urmă, joci fotbal pentru tine. Banii, mai devreme sau mai târziu, o să-i iei, o să-i recuperezi, chiar dacă e necesar să depui memorii sau alte lucruri”, a precizat fotbalistul care tocmai a împlinit 27 de ani.
Provocarea Dinamo
Vara trecută s-a întors în Belgia, dar nu pentru mult timp. Deși mai are contract cu Kortrijk, a revenit în România, însă nu la Hermannstadt. Dinamo s-a interesat de el și, după parcursul ”câinilor” din ultimele sezoane, o astfel de mutare nu poate fi considerată decât o provocare pentru fotbalistul de 26 de ani.
„Nu mi-a fost teamă deloc să vin la Dinamo, pentru că știu istoria clubului Dinamo, știu ce poate Dinamo, știu unde a fost Dinamo și cu siguranță proiectul care este acum la Dinamo este un proiect foarte sănătos și este un proiect să ne luptăm, să aducem Dinamo acolo unde a fost mereu”, și-a explicat Opruț decizia.
Cel care a avut un cuvânt de spus în transferul său a fost chiar Zeljko Kopic, care l-a surprins pe fotbalistul cu patru selecții în naționala României.
„M-a sunat Mister, am vorbit cu el și am fost foarte încântat de discuția pe care am avut-o cu dânsul. Mi-au plăcut mult principiile lui și modul în care vede fotbalul”, a povestit Opruț.
Nu este un fotbalist agresiv, deși, în cele 18 prezențe stagionale, are 5 cartonașe galbene și unul roșu. Asta se explică și prin faptul că se pierde des cu firea pe teren.
„Cred că arbitrii mă enervează cel mai mult, deși încerc să mă controlez. Dar cred că pentru foarte mulți jucători acesta este cel mai enervant moment pe teren, când arbitrul greșește sau nu greșește și tu crezi că ai dreptate, dar poate chiar dacă nu ai, tot te enervezi”, recunoaște Opruț.
Are un gol marcat pentru Dinamo, care a terminat 2024 pe podiumul Superligii, și speră la ceva ce sezonul trecut părea un miracol. Raul Opruț nu știe încă ce îi rezervă viitorul, însă un lucru e cert: nu va refuza nicio provocare care îi apare în cale.
