Pe 13 iunie se vor împlini 25 de ani de la una din marile minuni ale fotbalului românesc contemporan. UMT promova în prima divizie, pentru întâia - și ultima oară- în istoria ei. A fost una din cele mai imprevizibile performanțe, formația care purta numele Uzinelor Mecanice Timișoara răsturnând toate calculele.
Din păcate, acest club nu mai există astăzi, la fel nici stadionul care juca. superliga.ro vă propune un remember privind sezonul magnific al alb-negrilor de la Pădurea Verde a Timișoarei.
ÎN UMBRA LUI POLI
Înființată în 1960, UMT nu era nici măcar a doua echipă a orașului. CFR Timișoara era principală a rivală a Politehnicii. Alb-negrii au avut câteva participări în Liga 2, iar în 1998 au dat lovitura în Cupa României, când au eliminat cu 2-0 Naționalul lui Jose Ramon Alesanco.
În vara lui 2000, suporterii timișoreni erau entuziasmați de venirea lui Claudio Zambon. Politehnica picase în Divizia C, dar s-a luat un loc de la Dacia Pitești, iar echipa alb-violetă se reformase total, cu achiziții solide pentru liga secundă. Se țintea promovarea. În același timp, cu toate energiile orașului canalizate spre Poli, UMT aștepta un sezon în care toată lumea îi vedea pe alb-negrii în cursa de supraviețuire.
UMT avea salarii mai mici față de Poli, nu era în atenția publicului larg. Dar, Aurel Șunda, cel care fusese pe banca alb-violeților în urmă cu câțiva ani, a reușit să creeze un grup ambițios.
NUME IUBITE ÎN TIMIȘOARA PLUS ANONIMI ENTUZIAȘTI
UMT avea în lot câteva nume cunoscute pentru fotbalul românesc, dar trecute de prima tinerețe. În poartă, Ion Almășan. La mijloc, Sorin Vlaicu, unul din cei mai buni mijlocași din prima ligă în anii 90, component al generației poliste care a eliminat-o pe Atletico. De asemenea, în linia mediană era și Florin Călin, un alt jucător trecut pe la Poli. Iar în atac, era un alt atacant versat, Adrian Săvoiu.
Lângă ei, localnici ca stoperii Mada și Kovacs ori tineri precum Giuchici jr., care o vreme a fost legitimat la Steaua București, Nincsovics și Goșa. De notat că în vara lui 2000, UMT a rămas fără golgeterul Vascko, plecat la FC Brașov. Așadar, premise descurajante, la prima vedere.
DUBLĂ VICTORIE CU POLI, FINAL DRAMATIC
Alături de Poli, principalele candidate la promovare erau FC Baia Mare, mereu pretendentă la accederea în elită în acei ani, respectiv CSM Reșița. Primul semn că UMT ar putea strica planurile granzilor din divizia secundă a venit deja din runda a doua, când elevii lui Șunda au învins cu 2-1 chiar pe terenul Politehnicii Timișoara. Turul a fost unul constant, UMT terminând pe poziția a treia după ce a trecut și de Baia Mare cu 4-0 și a pierdut puncte în deplasare, fiind deseori ciupită de arbitri, în stilul specific acelor ani.
Mai mult, în iarnă fundașul stânga Cosmin Bar a plecat la Rapid. Nici așa nu s-a stricat mașinăria umetistă. UMT a mai trecut o dată de Poli, cu 2-0, iar finalul campionatului a fost dramatic, promovata fiind decisă în ultimele două etape. UMT a remizat după un meci tensionat la Drobeta Turnu Severin, 1-1, iar în același timp, la finele unui joc controversat, Poli a trecut cu 3-2, la Timișoara, de Baia Mare, întorcând de la 1-2, deși a jucat cu doi oameni mai puțin !
Iar în 13 iunie, cu stadionul arhiplin (se estimează că au fost peste 12.000 de oameni într-un stadion de 10.000 de locuri) , UMT trecea acasă cu 2-0 de FC Bihor, echipă antrenată de Ioan Andone.
BAIE ÎN BAZINUL DE LA ȘTRAND
Promovarea a fost savurată din plin de jucători, ei intrând după meci direct în bazinul de la ștrandul situat în spatele peluzei de la stadion. Întreaga țară a fost impresionată de promovare, Aurel Șunda spunând unui ziarist bucureștean că "până acum, când auzeați de U.M.T, credeați că e vorba de Unitatea Militară Timișoara".
Promovarea a luat pe neașteptate orașul, dar și pe cei care finanțau clubul, existând voci care spuneau că promovarea a fost dorită doar de antrenori, jucători și direcția sportivă. De altfel, anul care a venit nu a însemnat investiții majore în lot. Perspectivele neclare au făcut ca Ioan Timofte, numit președinte, să plece deja după prima etapă din Superliga, după debutul, 0-3 acasă cu Rapid.
NUMAI 15 PUNCTE ȘI… DECLINUL TOTAL
UMT a rezistat doar un an în prima divizie. Context: în 2001, sursele de finanțare din Superliga era net inferioare celor de azi. Drepturile TV erau microscopice față de ce avem acum, la fel și contribuția sponsorilor. Finanțatorii clubului au mers pe minima cheltuială, astfel că alb-negrii au încheiat campionatul cu numai 15 puncte. De-aici, picajul.
Au urmat sezoane cu depunctări majore, iar în 2008, după ce s-a ajuns în al patrulea eșalon, clubul și-a sistat activitatea la nivel de seniori. Ceea ce este și mai trist este că stadionul, pe care a evoluat Ripensia interbelică și care avea o tribună de lemn în stil britanic, a fost dărâmat pentru a face loc unui aquapark…
Chiar dacă UMT nu mai există, povestea din 2001 este una care va rămâne pe veci în amintirea timișorenilor, și nu numai. A fost dovada clară că ambiția, seriozitatea și entuziasmul pot produce miracole.
Pe 13 iunie se vor împlini 25 de ani de la una din marile minuni ale fotbalului românesc contemporan. UMT promova în prima divizie, pentru întâia - și ultima oară- în istoria ei. A fost una din cele mai imprevizibile performanțe, formația care purta numele Uzinelor Mecanice Timișoara răsturnând toate calculele.
Din păcate, acest club nu mai există astăzi, la fel nici stadionul care juca. superliga.ro vă propune un remember privind sezonul magnific al alb-negrilor de la Pădurea Verde a Timișoarei.
ÎN UMBRA LUI POLI
Înființată în 1960, UMT nu era nici măcar a doua echipă a orașului. CFR Timișoara era principală a rivală a Politehnicii. Alb-negrii au avut câteva participări în Liga 2, iar în 1998 au dat lovitura în Cupa României, când au eliminat cu 2-0 Naționalul lui Jose Ramon Alesanco.
În vara lui 2000, suporterii timișoreni erau entuziasmați de venirea lui Claudio Zambon. Politehnica picase în Divizia C, dar s-a luat un loc de la Dacia Pitești, iar echipa alb-violetă se reformase total, cu achiziții solide pentru liga secundă. Se țintea promovarea. În același timp, cu toate energiile orașului canalizate spre Poli, UMT aștepta un sezon în care toată lumea îi vedea pe alb-negrii în cursa de supraviețuire.
UMT avea salarii mai mici față de Poli, nu era în atenția publicului larg. Dar, Aurel Șunda, cel care fusese pe banca alb-violeților în urmă cu câțiva ani, a reușit să creeze un grup ambițios.
NUME IUBITE ÎN TIMIȘOARA PLUS ANONIMI ENTUZIAȘTI
UMT avea în lot câteva nume cunoscute pentru fotbalul românesc, dar trecute de prima tinerețe. În poartă, Ion Almășan. La mijloc, Sorin Vlaicu, unul din cei mai buni mijlocași din prima ligă în anii 90, component al generației poliste care a eliminat-o pe Atletico. De asemenea, în linia mediană era și Florin Călin, un alt jucător trecut pe la Poli. Iar în atac, era un alt atacant versat, Adrian Săvoiu.
Lângă ei, localnici ca stoperii Mada și Kovacs ori tineri precum Giuchici jr., care o vreme a fost legitimat la Steaua București, Nincsovics și Goșa. De notat că în vara lui 2000, UMT a rămas fără golgeterul Vascko, plecat la FC Brașov. Așadar, premise descurajante, la prima vedere.
DUBLĂ VICTORIE CU POLI, FINAL DRAMATIC
Alături de Poli, principalele candidate la promovare erau FC Baia Mare, mereu pretendentă la accederea în elită în acei ani, respectiv CSM Reșița. Primul semn că UMT ar putea strica planurile granzilor din divizia secundă a venit deja din runda a doua, când elevii lui Șunda au învins cu 2-1 chiar pe terenul Politehnicii Timișoara. Turul a fost unul constant, UMT terminând pe poziția a treia după ce a trecut și de Baia Mare cu 4-0 și a pierdut puncte în deplasare, fiind deseori ciupită de arbitri, în stilul specific acelor ani.
Mai mult, în iarnă fundașul stânga Cosmin Bar a plecat la Rapid. Nici așa nu s-a stricat mașinăria umetistă. UMT a mai trecut o dată de Poli, cu 2-0, iar finalul campionatului a fost dramatic, promovata fiind decisă în ultimele două etape. UMT a remizat după un meci tensionat la Drobeta Turnu Severin, 1-1, iar în același timp, la finele unui joc controversat, Poli a trecut cu 3-2, la Timișoara, de Baia Mare, întorcând de la 1-2, deși a jucat cu doi oameni mai puțin !
Iar în 13 iunie, cu stadionul arhiplin (se estimează că au fost peste 12.000 de oameni într-un stadion de 10.000 de locuri) , UMT trecea acasă cu 2-0 de FC Bihor, echipă antrenată de Ioan Andone.
BAIE ÎN BAZINUL DE LA ȘTRAND
Promovarea a fost savurată din plin de jucători, ei intrând după meci direct în bazinul de la ștrandul situat în spatele peluzei de la stadion. Întreaga țară a fost impresionată de promovare, Aurel Șunda spunând unui ziarist bucureștean că "până acum, când auzeați de U.M.T, credeați că e vorba de Unitatea Militară Timișoara".
Promovarea a luat pe neașteptate orașul, dar și pe cei care finanțau clubul, existând voci care spuneau că promovarea a fost dorită doar de antrenori, jucători și direcția sportivă. De altfel, anul care a venit nu a însemnat investiții majore în lot. Perspectivele neclare au făcut ca Ioan Timofte, numit președinte, să plece deja după prima etapă din Superliga, după debutul, 0-3 acasă cu Rapid.
NUMAI 15 PUNCTE ȘI… DECLINUL TOTAL
UMT a rezistat doar un an în prima divizie. Context: în 2001, sursele de finanțare din Superliga era net inferioare celor de azi. Drepturile TV erau microscopice față de ce avem acum, la fel și contribuția sponsorilor. Finanțatorii clubului au mers pe minima cheltuială, astfel că alb-negrii au încheiat campionatul cu numai 15 puncte. De-aici, picajul.
Au urmat sezoane cu depunctări majore, iar în 2008, după ce s-a ajuns în al patrulea eșalon, clubul și-a sistat activitatea la nivel de seniori. Ceea ce este și mai trist este că stadionul, pe care a evoluat Ripensia interbelică și care avea o tribună de lemn în stil britanic, a fost dărâmat pentru a face loc unui aquapark…
Chiar dacă UMT nu mai există, povestea din 2001 este una care va rămâne pe veci în amintirea timișorenilor, și nu numai. A fost dovada clară că ambiția, seriozitatea și entuziasmul pot produce miracole.
