Juri Cisotti nu este un fotbalist care să iasă în evidență. “Firav, slăbuț”, asta a fost prima impresie a lui Dorinel Munteanu despre el atunci când l-a văzut în probe la Oțelul din Liga 3, în 2021. Și așa era. Și încă este. Cisotti nu este un jucător masiv, dar își folosește aceste trăsături ca pe niște atuuri și îi și iese pe terenul de joc.
Cum ai ajuns să joci fotbal?
Cred că aveam 7 ani, fratele meu mai mare juca la o echipă mică și am început de acolo, într-un oraș mic, aproape de casă.
Ai știut dintotdeauna că vrei să fii fotbalist?
Da, am sperat și după, drumul pentru a deveni fotbalist e greu, dar normal că a fost obiectivul meu de copil.
Care e cea mai frumoasă amintire a ta din copilărie?
Nu știu, fiecare antrenament a fost frumos, tatăl meu era antrenor când aveam 6-7 ani și fiecare antrenament a fost frumos, cu prietenii și totul a fost frumos.
Te-ai gândit la un moment dat să te lași de fotbal?
Nu, niciodată. Am avut momente grele în viața mea în fotbal, dar niciodată, e pasiunea mea și îmi place, nu pot fără fotbal.
Juri a trecut pe la nouă cluburi în carieră înainte de a ajunge în România, șase dintre ele în Italia, dar nu părea că reușește să se regăsească. În iulie 2021 a făcut cunoștință cu fotbalul românesc.
Cum a apărut oferta din România pentru tine și cât ai stat pe gânduri înainte să semnezi?
Am avut oferta din România și a fost o provocare bună pentru mine și am acceptat fără probleme, după a început aventura aici în România.
Te-ai reinventat, practic, ai venit în România și ai pornit din Liga 3 cu Oțelul, ai urcat până în Superligă și nu doar că ai urcat până în Superligă, dar ai ajuns să joci la campioana României. Cum ai reușit asta?
A fost un drum frumos, în care am avut mereu încredere, a fost un drum frumos, nu a fost simplu, normal, dar doar am făcut ce știu pe teren și mi-am dedicat 100% concentrarea către fotbal și după a venit momentul meu.
Au fost momente în care ți-ai pierdut răbdarea?
Nu, niciodată. Nu a fost simplu începutul de drum, dar niciodată nu am pierdut-o.
A devenit rapid jucător-cheie pentru FCSB
Trei promovări consecutive cu el în prim-plan și atenția de pe prima scenă a fotbalului românesc l-au adus pe radarul unor nume precum FCSB, Rapid și Dinamo. Campioana en-titre a fost cea care a avut „câștig de cauză” și a reușit să-l transfere, chiar în această iarnă, iar Cisotti a răsplătit încrederea.
Ajuns la aproape 32 de ani, cariera italianului poate fi rezumată într-un singur cuvânt: răbdare. Nu a renunțat atunci când echipele renunțau la el, iar acum a reușit un lucru pe care puțini nou-transferați de la FCSB îl reușesc, a devenit titular într-un timp scurt și cu fiecare prestație și-a consolidat locul în echipă.
Care a fost primul gând pe care l-ai avut, la Oțelul fiind, când ai auzit că te doresc echipele mari din România, echipele emblematice, FCSB, Dinamo?
M-am bucurat, normal, dar când am fost la Galați am fost concentrat la Oțelul și normal, când ești apreciat de echipele de top din Superliga te bucuri, dar am fost concentrat pentru obiectivul de la Galați.
Cum a fost perioada de la Galați? La echipă, dar și în oraș? Cum ți s-a părut orașul?
A fost bine în oraș, cu tot ce ai nevoie și oraș mare, dar la club a fost foarte bine, a fost un drum frumos, cu două promovări consecutive și normal, când vin rezultatele totul este frumos.
Care a fost cel mai greu moment al tău din fotbal?
Cred că atunci când mi-am rupt genunchiul, am avut o ruptură și a fost pauza foarte lungă, 6 luni și după a fost greu să revin, dar face parte din fotbal, din cariera unui fotbalist.
Ce ți-ai cumpărat din primul tău salariu de fotbalist?
Nu știu, probabil am cumpărat o mașină pentru a merge la școală, dar a fost o mașină mică.
Actual fotbalist, viitor frizer
Mulți jucători nu se pot dezlipi de fotbal odată ce-și încheie carierele, astfel că fie aleg calea antrenoratului, fie se angajează în funcții administrative în cadrul unui club. Nu va fi cazul lui Cisotti, care demonstrează încă o dată că este un jucător special. După retragere, visul micuțului italian este cu totul altul.
Spuneai într-un interviu că îți dorești să devii frizer după ce renunți la fotbal. Rămâne în continuare un plan?
Da, a fost o pasiune când eram copil și după, normal, am pierdut-o, dar îmi place. Cred că e o artă specială și e frumos.
Ce îți lipsește cel mai mult din Italia?
Nimic, îmi place aici, sunt adaptat foarte bine aici. Normal, Italia e foarte frumoasă, dar acum e la fel de frumos și în România.
Mâncarea din Italia știm deja că e foarte bună, comparativ cu România, îți place mâncarea din România?
Da, îmi place foarte mult. Nu cred că se poate compara, dar îmi place, e foarte bună, sunt multe opțiuni și calitate.
În materialul video puteți vedea și primul interviu acordat de Juri Cisotti ca fotbalist profesionist, dar și ce a spus despre tânărul Juri, care visa să reușească pe prima scenă a fotbalului.
Juri Cisotti nu este un fotbalist care să iasă în evidență. “Firav, slăbuț”, asta a fost prima impresie a lui Dorinel Munteanu despre el atunci când l-a văzut în probe la Oțelul din Liga 3, în 2021. Și așa era. Și încă este. Cisotti nu este un jucător masiv, dar își folosește aceste trăsături ca pe niște atuuri și îi și iese pe terenul de joc.
Cum ai ajuns să joci fotbal?
Cred că aveam 7 ani, fratele meu mai mare juca la o echipă mică și am început de acolo, într-un oraș mic, aproape de casă.
Ai știut dintotdeauna că vrei să fii fotbalist?
Da, am sperat și după, drumul pentru a deveni fotbalist e greu, dar normal că a fost obiectivul meu de copil.
Care e cea mai frumoasă amintire a ta din copilărie?
Nu știu, fiecare antrenament a fost frumos, tatăl meu era antrenor când aveam 6-7 ani și fiecare antrenament a fost frumos, cu prietenii și totul a fost frumos.
Te-ai gândit la un moment dat să te lași de fotbal?
Nu, niciodată. Am avut momente grele în viața mea în fotbal, dar niciodată, e pasiunea mea și îmi place, nu pot fără fotbal.
Juri a trecut pe la nouă cluburi în carieră înainte de a ajunge în România, șase dintre ele în Italia, dar nu părea că reușește să se regăsească. În iulie 2021 a făcut cunoștință cu fotbalul românesc.
Cum a apărut oferta din România pentru tine și cât ai stat pe gânduri înainte să semnezi?
Am avut oferta din România și a fost o provocare bună pentru mine și am acceptat fără probleme, după a început aventura aici în România.
Te-ai reinventat, practic, ai venit în România și ai pornit din Liga 3 cu Oțelul, ai urcat până în Superligă și nu doar că ai urcat până în Superligă, dar ai ajuns să joci la campioana României. Cum ai reușit asta?
A fost un drum frumos, în care am avut mereu încredere, a fost un drum frumos, nu a fost simplu, normal, dar doar am făcut ce știu pe teren și mi-am dedicat 100% concentrarea către fotbal și după a venit momentul meu.
Au fost momente în care ți-ai pierdut răbdarea?
Nu, niciodată. Nu a fost simplu începutul de drum, dar niciodată nu am pierdut-o.
A devenit rapid jucător-cheie pentru FCSB
Trei promovări consecutive cu el în prim-plan și atenția de pe prima scenă a fotbalului românesc l-au adus pe radarul unor nume precum FCSB, Rapid și Dinamo. Campioana en-titre a fost cea care a avut „câștig de cauză” și a reușit să-l transfere, chiar în această iarnă, iar Cisotti a răsplătit încrederea.
Ajuns la aproape 32 de ani, cariera italianului poate fi rezumată într-un singur cuvânt: răbdare. Nu a renunțat atunci când echipele renunțau la el, iar acum a reușit un lucru pe care puțini nou-transferați de la FCSB îl reușesc, a devenit titular într-un timp scurt și cu fiecare prestație și-a consolidat locul în echipă.
Care a fost primul gând pe care l-ai avut, la Oțelul fiind, când ai auzit că te doresc echipele mari din România, echipele emblematice, FCSB, Dinamo?
M-am bucurat, normal, dar când am fost la Galați am fost concentrat la Oțelul și normal, când ești apreciat de echipele de top din Superliga te bucuri, dar am fost concentrat pentru obiectivul de la Galați.
Cum a fost perioada de la Galați? La echipă, dar și în oraș? Cum ți s-a părut orașul?
A fost bine în oraș, cu tot ce ai nevoie și oraș mare, dar la club a fost foarte bine, a fost un drum frumos, cu două promovări consecutive și normal, când vin rezultatele totul este frumos.
Care a fost cel mai greu moment al tău din fotbal?
Cred că atunci când mi-am rupt genunchiul, am avut o ruptură și a fost pauza foarte lungă, 6 luni și după a fost greu să revin, dar face parte din fotbal, din cariera unui fotbalist.
Ce ți-ai cumpărat din primul tău salariu de fotbalist?
Nu știu, probabil am cumpărat o mașină pentru a merge la școală, dar a fost o mașină mică.
Actual fotbalist, viitor frizer
Mulți jucători nu se pot dezlipi de fotbal odată ce-și încheie carierele, astfel că fie aleg calea antrenoratului, fie se angajează în funcții administrative în cadrul unui club. Nu va fi cazul lui Cisotti, care demonstrează încă o dată că este un jucător special. După retragere, visul micuțului italian este cu totul altul.
Spuneai într-un interviu că îți dorești să devii frizer după ce renunți la fotbal. Rămâne în continuare un plan?
Da, a fost o pasiune când eram copil și după, normal, am pierdut-o, dar îmi place. Cred că e o artă specială și e frumos.
Ce îți lipsește cel mai mult din Italia?
Nimic, îmi place aici, sunt adaptat foarte bine aici. Normal, Italia e foarte frumoasă, dar acum e la fel de frumos și în România.
Mâncarea din Italia știm deja că e foarte bună, comparativ cu România, îți place mâncarea din România?
Da, îmi place foarte mult. Nu cred că se poate compara, dar îmi place, e foarte bună, sunt multe opțiuni și calitate.
În materialul video puteți vedea și primul interviu acordat de Juri Cisotti ca fotbalist profesionist, dar și ce a spus despre tânărul Juri, care visa să reușească pe prima scenă a fotbalului.
