„Fix ca pe Netflix” a fost o replică din interviul cu Alexandru Benga, în iulie 2025. Am început conversația de atunci cu o prezentare a căpitanului, apoi au curs niște cuvinte care ne-au urmărit pe mine și colegii până acasă. Pasiunea noastră pentru fotbal simțea că nu își va găsi împăcarea până nu ne întoarcem la Arad și intrăm în universul oamenilor UTA-ei.
„Cred că la UTA chiar ai avea ce să spui pe Netflix, pentru că e o poveste foarte frumoasă, tot fenomenul ăsta care este în jurul acestei echipe. Locul ei în oraș, în comunitate, dragostea oamenilor pentru club, indiferent de categoria socială sau de domeniul de activitate și de vârstă. Deci, cred că dacă ai săpa un pic mai bine sau te-ai uita puțin mai atent, chiar ar ieși un subiect de documentar: dragostea oamenilor pentru UTA și istoria ei. Un documentar ca lumea”, ne-a zis Alex fix acum un an.
În iulie 2026, la Grădina de Vară a Cinematografului „Arta”, din Arad, a fost proiectat documentarul pornit de la ideea lui Alex Benga.
Vei vedea ce face Aradul special. Poate titlurile câștigate, poate faptul că aici s-a întâmplat a opta minune a lumii. Poate ideea că este foarte important si rezultatul, dar mai important este pentru suporteri dacă echipa joacă in conformitate cu valorile și cu spiritul pe care aceasta comunitate le are. Atunci rezultatul trece pe planul doi și rămân mulțumirea sufletească și bucuria fotbalului.
Și în această bucurie a Aradului intră diferite tipologii de oameni pe care UTA îi unește. Și putem să enumerăm aici momentele în care ne-am așezat pe scaunele pentru interviuri, ne-am făcut comozi și am început să aducem în prezent amintirile pe care oamenii UTA-ei le prețuiesc.
Și nu am fi vorbit despre aceste amintiri dacă nu exista omul care a vrut să arate că orașul său poate face istorie. Francis Neuman.
Familia Neuman a venit în Arad în jurul anului 1850. În 1909, Carol Neuman, unchiul celui care va fi „patronul”
clubului de fotbal, a înființat fabrica textilă, întreprindere care avea să fie unul din punctele economice de top ale Aradului. Francisc urma să preia ulterior acest business care a marcat istoria fotbalului românesc. Perioada interbelică a determinat mutații imprevizibile, marea majoritate a celor din familia Neuman plecând din țară. Francisc a rămas, iar la 25 de ani a preluat toate afacerile familiei. În 1936, uzinele textile aveau peste 7.000 de angajați.
-1784111177002-large.webp)
Mult timp, Francisc von Neuman a crezut că România nu va ajunge sub influența sovietică și că își va putea continua afacerile. În 1947, a fost arestat fără nicio justificare, însă a fost eliberat în iunie 1948, chiar în perioada în care regimul comunist îi naționaliza fabricile. Nevoit să părăsească țara, s-a refugiat mai întâi în Elveția, la sora sa, Maria, iar după patru ani s-a stabilit în Florida. Acolo s-a căsătorit, a avut doi copii, Alfred și Mary-Louise, și a trăit până la vârsta de 86 de ani. După plecarea sa din România, legătura dintre Francisc von Neuman și UTA a rămas învăluită în mister. Legenda spune că, pe 30 septembrie 1970, după eliminarea campioanei Europei, Feyenoord, la club a sosit o telegramă cu un singur cuvânt: „Bravo”, semnată simplu: „F.N.”.
-1784108238048-large.webp)
UTA a câștigat campionatul în România chiar la un an de la înființare, având în total șase titluri. De asemenea, are două cupe ale României și o amintire care a rămas în istorie drept „a opta minune a lumii”, eliminarea lui Feyenoord din Cupa Campionilor Europeni. Feyenoord fiind în vremea aceea, în 1970, deținătoarea Cupei, după ce câștigase finala anterioară împotriva lui Celtic.
De ce „a opta minune a lumii”?
Cei de la Feyenoord nu le-au dat nicio șansă arădenilor. Nici nu se punea problema să nu câștige. Celebrul lor antrenor, Ernst Happel, spunea la momentul respectiv că dacă UTA se califică, va fi ca o a opta minune a lumii. Ce s-a întâmplat apoi? UTA a făcut egal pe De Kuip, un 1-1 imens, cu golul românilor marcat de Florian Dumitrescu. La retur, portarul UTA-ei, Gornea, a prins o zi fantastică. Ei au avut ocazii. Dar scorul s-a încheiat 0-0. Calificare UTA Arad.
„Nimeni nu s-a culcat în noaptea aceea. Era toată lumea pe stradă, mergeau oamenii la restaurante, se întâlneau, se îmbrățișau”, ne-a zis profesorul Dionisie Piros, martor la înființarea UTA-ei.
Glorie. Decădere. Renaștere
Însă nu neapărat acea calificare în detrimentul lui Feyenoord este motivul pentru care oamenii Aradului iubesc UTA. Loialitatea lor merge dincolo de fotbal. Pentru UTA cea care trecea de olandezi urmau niște ani de stagnare. Și apoi marea decădere, în sezonul 78-79. A venit apoi o perioadă de oscilație din prima ligă în a doua, dar cu mai mulți ani petrecuți în eșalonul secund. Ultimele sezoane ale UTA-ei în liga principală au fost între 2006-2008. Moment în care suporterii au intervenit și au făcut ca Bătrâna Doamnă să meargă înainte.
Am aflat mai multe de la Claudiu Negru, președintele asociației Suporter Club UTA:
„Suporter Club UTA este asociația noastră, a suporterilor din toate păturile sociale, din toate sectoarele stadionului. Asociația are ca principal obiectiv apărarea imaginii și intereselor UTA-ei. Ulterior, Suporter Club UTA a intrat și în posesia brandului UTA. Noi am văzut-o ca pe o mare onoare și, totodată, ca pe o mare responsabilitate. Și asta se aplică și astăzi.”
Astfel, a fost reînființată UTA. Prin unirea unor oameni care nu au vrut să lase echipa să moară. Suporterii, Dorel Cura, fost jucător și atunci președinte al Asociației Județene de Fotbal și Marius Țucudean, fost jucător și el la Arad. Acesta a înscris noua echipă în Liga 4, sub denumirea de UTA Bătrâna Doamnă, așa cum avea să fie recunoscut clubul până a redobândit numele de UTA Arad.
Aceasta este, pe scurt, povestea relansării tuturor visurilor arădenilor, în sezonul 2013-2014.
-1784108281816-large.webp)
Poveste fără sfârșit
Cuvintele de aici sunt doar adjuvantele poveștii. Imaginile sunt cele care ne arată mai realist unii dintre eroii unei povești care nu poate avea final. Oamenii ei nu vor permite asta. Odată ce ajungi în Arad, îți dai seama de ce toți Utiștii se adună să vadă un meci și ei.
Pentru că UTA este o parte din viața și identitatea orașului. O moștenire care a trecut din generație în generație și care continuă să adune suporteri în jurul acelorași culori și valori. Și atât timp cât va exista cineva care să spună cu mândrie „Hai, UTA!”, povestea merge mai departe.
„Fix ca pe Netflix” a fost o replică din interviul cu Alexandru Benga, în iulie 2025. Am început conversația de atunci cu o prezentare a căpitanului, apoi au curs niște cuvinte care ne-au urmărit pe mine și colegii până acasă. Pasiunea noastră pentru fotbal simțea că nu își va găsi împăcarea până nu ne întoarcem la Arad și intrăm în universul oamenilor UTA-ei.
„Cred că la UTA chiar ai avea ce să spui pe Netflix, pentru că e o poveste foarte frumoasă, tot fenomenul ăsta care este în jurul acestei echipe. Locul ei în oraș, în comunitate, dragostea oamenilor pentru club, indiferent de categoria socială sau de domeniul de activitate și de vârstă. Deci, cred că dacă ai săpa un pic mai bine sau te-ai uita puțin mai atent, chiar ar ieși un subiect de documentar: dragostea oamenilor pentru UTA și istoria ei. Un documentar ca lumea”, ne-a zis Alex fix acum un an.
În iulie 2026, la Grădina de Vară a Cinematografului „Arta”, din Arad, a fost proiectat documentarul pornit de la ideea lui Alex Benga.
Vei vedea ce face Aradul special. Poate titlurile câștigate, poate faptul că aici s-a întâmplat a opta minune a lumii. Poate ideea că este foarte important si rezultatul, dar mai important este pentru suporteri dacă echipa joacă in conformitate cu valorile și cu spiritul pe care aceasta comunitate le are. Atunci rezultatul trece pe planul doi și rămân mulțumirea sufletească și bucuria fotbalului.
Și în această bucurie a Aradului intră diferite tipologii de oameni pe care UTA îi unește. Și putem să enumerăm aici momentele în care ne-am așezat pe scaunele pentru interviuri, ne-am făcut comozi și am început să aducem în prezent amintirile pe care oamenii UTA-ei le prețuiesc.
Și nu am fi vorbit despre aceste amintiri dacă nu exista omul care a vrut să arate că orașul său poate face istorie. Francis Neuman.
Familia Neuman a venit în Arad în jurul anului 1850. În 1909, Carol Neuman, unchiul celui care va fi „patronul”
clubului de fotbal, a înființat fabrica textilă, întreprindere care avea să fie unul din punctele economice de top ale Aradului. Francisc urma să preia ulterior acest business care a marcat istoria fotbalului românesc. Perioada interbelică a determinat mutații imprevizibile, marea majoritate a celor din familia Neuman plecând din țară. Francisc a rămas, iar la 25 de ani a preluat toate afacerile familiei. În 1936, uzinele textile aveau peste 7.000 de angajați.
Mult timp, Francisc von Neuman a crezut că România nu va ajunge sub influența sovietică și că își va putea continua afacerile. În 1947, a fost arestat fără nicio justificare, însă a fost eliberat în iunie 1948, chiar în perioada în care regimul comunist îi naționaliza fabricile. Nevoit să părăsească țara, s-a refugiat mai întâi în Elveția, la sora sa, Maria, iar după patru ani s-a stabilit în Florida. Acolo s-a căsătorit, a avut doi copii, Alfred și Mary-Louise, și a trăit până la vârsta de 86 de ani. După plecarea sa din România, legătura dintre Francisc von Neuman și UTA a rămas învăluită în mister. Legenda spune că, pe 30 septembrie 1970, după eliminarea campioanei Europei, Feyenoord, la club a sosit o telegramă cu un singur cuvânt: „Bravo”, semnată simplu: „F.N.”.
UTA a câștigat campionatul în România chiar la un an de la înființare, având în total șase titluri. De asemenea, are două cupe ale României și o amintire care a rămas în istorie drept „a opta minune a lumii”, eliminarea lui Feyenoord din Cupa Campionilor Europeni. Feyenoord fiind în vremea aceea, în 1970, deținătoarea Cupei, după ce câștigase finala anterioară împotriva lui Celtic.
De ce „a opta minune a lumii”?
Cei de la Feyenoord nu le-au dat nicio șansă arădenilor. Nici nu se punea problema să nu câștige. Celebrul lor antrenor, Ernst Happel, spunea la momentul respectiv că dacă UTA se califică, va fi ca o a opta minune a lumii. Ce s-a întâmplat apoi? UTA a făcut egal pe De Kuip, un 1-1 imens, cu golul românilor marcat de Florian Dumitrescu. La retur, portarul UTA-ei, Gornea, a prins o zi fantastică. Ei au avut ocazii. Dar scorul s-a încheiat 0-0. Calificare UTA Arad.
„Nimeni nu s-a culcat în noaptea aceea. Era toată lumea pe stradă, mergeau oamenii la restaurante, se întâlneau, se îmbrățișau”, ne-a zis profesorul Dionisie Piros, martor la înființarea UTA-ei.
Glorie. Decădere. Renaștere
Însă nu neapărat acea calificare în detrimentul lui Feyenoord este motivul pentru care oamenii Aradului iubesc UTA. Loialitatea lor merge dincolo de fotbal. Pentru UTA cea care trecea de olandezi urmau niște ani de stagnare. Și apoi marea decădere, în sezonul 78-79. A venit apoi o perioadă de oscilație din prima ligă în a doua, dar cu mai mulți ani petrecuți în eșalonul secund. Ultimele sezoane ale UTA-ei în liga principală au fost între 2006-2008. Moment în care suporterii au intervenit și au făcut ca Bătrâna Doamnă să meargă înainte.
Am aflat mai multe de la Claudiu Negru, președintele asociației Suporter Club UTA:
„Suporter Club UTA este asociația noastră, a suporterilor din toate păturile sociale, din toate sectoarele stadionului. Asociația are ca principal obiectiv apărarea imaginii și intereselor UTA-ei. Ulterior, Suporter Club UTA a intrat și în posesia brandului UTA. Noi am văzut-o ca pe o mare onoare și, totodată, ca pe o mare responsabilitate. Și asta se aplică și astăzi.”
Astfel, a fost reînființată UTA. Prin unirea unor oameni care nu au vrut să lase echipa să moară. Suporterii, Dorel Cura, fost jucător și atunci președinte al Asociației Județene de Fotbal și Marius Țucudean, fost jucător și el la Arad. Acesta a înscris noua echipă în Liga 4, sub denumirea de UTA Bătrâna Doamnă, așa cum avea să fie recunoscut clubul până a redobândit numele de UTA Arad.
Aceasta este, pe scurt, povestea relansării tuturor visurilor arădenilor, în sezonul 2013-2014.
Poveste fără sfârșit
Cuvintele de aici sunt doar adjuvantele poveștii. Imaginile sunt cele care ne arată mai realist unii dintre eroii unei povești care nu poate avea final. Oamenii ei nu vor permite asta. Odată ce ajungi în Arad, îți dai seama de ce toți Utiștii se adună să vadă un meci și ei.
Pentru că UTA este o parte din viața și identitatea orașului. O moștenire care a trecut din generație în generație și care continuă să adune suporteri în jurul acelorași culori și valori. Și atât timp cât va exista cineva care să spună cu mândrie „Hai, UTA!”, povestea merge mai departe.
