După o pauză îndelungată, de 34 de ani, Corvinul Hunedoara a revenit în Superliga. Este un moment plin de emoție pentru hunedoreni, dar tehnicianul nou-promovatei spune că nu are timp să se gândească prea mult la acest lucru, pentru că problemele de zi cu zi de la o echipă de fotbal nu lasă loc de sentimentalisme. Urmează un sezon în care Corvinul poate scrie istorie, mai ales dacă se va îndeplini dorința antrenorului, care și-a propus încă din primul an să joace în play-off.
- Max, cum simți această responsabilitate de a juca cu Corvinul pe prima scenă a fotbalului românesc după atâta timp?
- Noi am început o poveste aici de cinci ani, zi de zi. Poate ne-ar fi trebuit chiar o pauză să ne dăm seama ce am realizat până acum. Vin mereu alte faze ale echipei peste noi și nu ai timp să asimilezi asemenea lucruri. Va fi un pas important pentru Hunedoara să joace în Superliga, dar noi suntem preocupați de toată echipa, de ultimele transferuri, să fim cât mai uniți când începem, pentru că timpul este foarte scurt. Nu am stat să mă gândesc prea mult ce înseamnă această promovare pentru mine și pentru echipă. De când am venit la Hunedoara ne doream foarte mult să ajungem în acest punct.
- Nici măcar pe plan personal? Va fi debutul tău în Superliga.
- Am avut o discuție cu un prieten pe vremea când eram la juniori și îmi spunea că voi avea emoții foarte mari când voi antrena în Champions League. Sunt aceleași emoții pe care le-am avut și la juniori, și în Cupa României, și în Europa. Nu ai cum să nu ai emoții, că nu ești din beton. Am trecut însă prin meciuri importante și am fost preocupat să transmit cât mai corect informația jucătorilor.
- Superliga este un nivel mai ridicat. Care este planul tău pentru primul an?
- Eu îmi doresc play-off-ul. Îți spun și de ce: play-out-ul nu avem cum să îl ratăm (râde). De aceea este important să țintești cât mai sus și să îți propui lucruri care nu sunt atât de simple. O spun și pentru că anul trecut noi am jucat împotriva celor de la FC Argeș, o echipă foarte bună, cărora le-am făcut față, și a fost o echipă care a terminat în play-off. Superliga este altceva și le-am spus jucătorilor toată vara că naivitatea ne poate costa foarte mult. Nu mai suntem în liga a treia sau a doua, unde să faci cinci greșeli și poate să plătești o dată sau de două ori. În Superliga fiecare greșeală te va costa cu siguranță. Dacă nu ești concentrat, dacă ești naiv, adversarul te va taxa de fiecare dată. Nivelul calitativ al jucătorilor este clar mai bun, așa că depinde doar de noi cum vom intra în teren.
- Spectatorii trebuie să stea cu ochii pe vreun jucător pe care îl propui în acest an?
- Nu aș fi un antrenor corect dacă aș spune așa ceva, nu ar fi corect față de lotul meu. Eu cred în fiecare jucător, cred în potențialul lor și i-am transferat pe toți cu gândul de a juca titulari. La fel a fost motivul și pentru cei pe care i-am ținut la echipă. Depinde doar de ei să se impună. Trebuie, calitativ, să ai niște jucători care să crească nivelul antrenamentului. Am avut foarte multe discuții cu poate sute de jucători, iar pe cei pe care i-am ales deja au o poveste. Și-au dorit mult să vină la noi, am discutat pe video cu fiecare parte înainte. Am vrut, uman, să simtă o conexiune înainte de a pleca la un drum împreună. Eu sunt însă un antrenor care crede mai mult în echipă decât într-un jucător anume.
- Ați transferat jucători în valoare de 3,5 milioane de euro, pe care nu s-a plătit nimic. Atrage atenția cuplul de fundași centrali, iordanianul Abualnadi cu sârbul Ivancevic, dar și Yeboah, care a fost în curtea celor de la CFR.
- Chiar în urmă cu puțin timp mi-a scris un jurnalist apropiat de Brondby, care și acum se interesează de Yeboah. Este un atacant de mare perspectivă, din punctul meu de vedere, pe care Brondby a plătit două milioane de euro când l-a transferat. Noi credem foarte mult în el, are un fizic impresionant și o tehnică foarte bună. Despre fundașii centrali… avem un jucător care a jucat în primul meci de la Mondial, eu cred că putem fi încrezători.
- La ultima noastră discuție ai surprins când ai spus că la fotbal nu este o familie. Cât de greu ți-a fost totuși să te desparți de anumiți jucători cu care ai făcut performanță?
- Of, aici este un punct în care chiar m-ai atins. A fost foarte greu. Mă gândesc rapid la primul nume care îmi vine în minte. Lică, de exemplu, ne-a ajutat foarte mult. A avut o problemă, s-a accidentat, și în locul lui a intrat Florin Ilie, pe care nu am mai putut să îl scot din echipă. M-am atașat mult de Lică, dar, cum nu a mai avut continuitate, am fost nevoit să îl las să plece. Și da, nu suntem o familie și, chiar dacă am fi, la finalul zilei suntem la fotbal și suntem într-o continuă mișcare. Nu a fost deloc simplu. Buziuc ne-a ajutat mult, Rența, Kilyen și mulți alții. L-am avut și pe Bradu, care era junior când m-am apucat de antrenorat și acum a plecat om, cu familie, cu copil și cu un viitor în față.
- Ce să se aștepte cei care se vor uita la meciurile Corvinului?
- Uită-te ce transferuri am făcut. Mie îmi place fotbalul cu fotbaliști (râde), chiar dacă îmi place disciplina. Nu ne vom pune niciodată pe două linii, să ținem de un 0–0. Va fi o echipă care își va respecta adversarii și care va face tot posibilul să joace fotbal. Că poate uneori ne va ieși și alteori poate nu, asta e altă discuție. Fotbalul acesta este făcut pentru suporteri și trebuie să oferim și noi ceva oamenilor care ne susțin. Pentru mine contează ca atunci când fanii echipei antrenate de mine pleacă de la stadion să aibă ce povesti.
După o pauză îndelungată, de 34 de ani, Corvinul Hunedoara a revenit în Superliga. Este un moment plin de emoție pentru hunedoreni, dar tehnicianul nou-promovatei spune că nu are timp să se gândească prea mult la acest lucru, pentru că problemele de zi cu zi de la o echipă de fotbal nu lasă loc de sentimentalisme. Urmează un sezon în care Corvinul poate scrie istorie, mai ales dacă se va îndeplini dorința antrenorului, care și-a propus încă din primul an să joace în play-off.
- Max, cum simți această responsabilitate de a juca cu Corvinul pe prima scenă a fotbalului românesc după atâta timp?
- Noi am început o poveste aici de cinci ani, zi de zi. Poate ne-ar fi trebuit chiar o pauză să ne dăm seama ce am realizat până acum. Vin mereu alte faze ale echipei peste noi și nu ai timp să asimilezi asemenea lucruri. Va fi un pas important pentru Hunedoara să joace în Superliga, dar noi suntem preocupați de toată echipa, de ultimele transferuri, să fim cât mai uniți când începem, pentru că timpul este foarte scurt. Nu am stat să mă gândesc prea mult ce înseamnă această promovare pentru mine și pentru echipă. De când am venit la Hunedoara ne doream foarte mult să ajungem în acest punct.
- Nici măcar pe plan personal? Va fi debutul tău în Superliga.
- Am avut o discuție cu un prieten pe vremea când eram la juniori și îmi spunea că voi avea emoții foarte mari când voi antrena în Champions League. Sunt aceleași emoții pe care le-am avut și la juniori, și în Cupa României, și în Europa. Nu ai cum să nu ai emoții, că nu ești din beton. Am trecut însă prin meciuri importante și am fost preocupat să transmit cât mai corect informația jucătorilor.
- Superliga este un nivel mai ridicat. Care este planul tău pentru primul an?
- Eu îmi doresc play-off-ul. Îți spun și de ce: play-out-ul nu avem cum să îl ratăm (râde). De aceea este important să țintești cât mai sus și să îți propui lucruri care nu sunt atât de simple. O spun și pentru că anul trecut noi am jucat împotriva celor de la FC Argeș, o echipă foarte bună, cărora le-am făcut față, și a fost o echipă care a terminat în play-off. Superliga este altceva și le-am spus jucătorilor toată vara că naivitatea ne poate costa foarte mult. Nu mai suntem în liga a treia sau a doua, unde să faci cinci greșeli și poate să plătești o dată sau de două ori. În Superliga fiecare greșeală te va costa cu siguranță. Dacă nu ești concentrat, dacă ești naiv, adversarul te va taxa de fiecare dată. Nivelul calitativ al jucătorilor este clar mai bun, așa că depinde doar de noi cum vom intra în teren.
- Spectatorii trebuie să stea cu ochii pe vreun jucător pe care îl propui în acest an?
- Nu aș fi un antrenor corect dacă aș spune așa ceva, nu ar fi corect față de lotul meu. Eu cred în fiecare jucător, cred în potențialul lor și i-am transferat pe toți cu gândul de a juca titulari. La fel a fost motivul și pentru cei pe care i-am ținut la echipă. Depinde doar de ei să se impună. Trebuie, calitativ, să ai niște jucători care să crească nivelul antrenamentului. Am avut foarte multe discuții cu poate sute de jucători, iar pe cei pe care i-am ales deja au o poveste. Și-au dorit mult să vină la noi, am discutat pe video cu fiecare parte înainte. Am vrut, uman, să simtă o conexiune înainte de a pleca la un drum împreună. Eu sunt însă un antrenor care crede mai mult în echipă decât într-un jucător anume.
- Ați transferat jucători în valoare de 3,5 milioane de euro, pe care nu s-a plătit nimic. Atrage atenția cuplul de fundași centrali, iordanianul Abualnadi cu sârbul Ivancevic, dar și Yeboah, care a fost în curtea celor de la CFR.
- Chiar în urmă cu puțin timp mi-a scris un jurnalist apropiat de Brondby, care și acum se interesează de Yeboah. Este un atacant de mare perspectivă, din punctul meu de vedere, pe care Brondby a plătit două milioane de euro când l-a transferat. Noi credem foarte mult în el, are un fizic impresionant și o tehnică foarte bună. Despre fundașii centrali… avem un jucător care a jucat în primul meci de la Mondial, eu cred că putem fi încrezători.
- La ultima noastră discuție ai surprins când ai spus că la fotbal nu este o familie. Cât de greu ți-a fost totuși să te desparți de anumiți jucători cu care ai făcut performanță?
- Of, aici este un punct în care chiar m-ai atins. A fost foarte greu. Mă gândesc rapid la primul nume care îmi vine în minte. Lică, de exemplu, ne-a ajutat foarte mult. A avut o problemă, s-a accidentat, și în locul lui a intrat Florin Ilie, pe care nu am mai putut să îl scot din echipă. M-am atașat mult de Lică, dar, cum nu a mai avut continuitate, am fost nevoit să îl las să plece. Și da, nu suntem o familie și, chiar dacă am fi, la finalul zilei suntem la fotbal și suntem într-o continuă mișcare. Nu a fost deloc simplu. Buziuc ne-a ajutat mult, Rența, Kilyen și mulți alții. L-am avut și pe Bradu, care era junior când m-am apucat de antrenorat și acum a plecat om, cu familie, cu copil și cu un viitor în față.
- Ce să se aștepte cei care se vor uita la meciurile Corvinului?
- Uită-te ce transferuri am făcut. Mie îmi place fotbalul cu fotbaliști (râde), chiar dacă îmi place disciplina. Nu ne vom pune niciodată pe două linii, să ținem de un 0–0. Va fi o echipă care își va respecta adversarii și care va face tot posibilul să joace fotbal. Că poate uneori ne va ieși și alteori poate nu, asta e altă discuție. Fotbalul acesta este făcut pentru suporteri și trebuie să oferim și noi ceva oamenilor care ne susțin. Pentru mine contează ca atunci când fanii echipei antrenate de mine pleacă de la stadion să aibă ce povesti.
-1781863258953-large.webp)
