S-au întâlnit prima oară în toamna anului 1948 și, inițial, supremația a aparținut alb-vișiniilor. Rapid a câștigat primele patru dueluri directe, marcând nu mai puțin de 15 goluri în acele meciuri. Prima victorie dinamovistă a venit în sezonul 1951 (se juca în sistemul primăvară-toamnă), încheiat cu retrogradarea în premieră a giuleștenilor. Semnalul că se schimbă vremurile. De atunci, alb-roșiii au preluat inițiativa în această rivalitate care s-a dezvoltat odată cu trecerea anilor. Și care a produs câteva confruntări antologice. O mică parte dintre ele ni le amintim mai jos.
Victorie decisivă pentru titlu
Era 21 iunie 1964 și se juca etapa a 24-a, din cele 26 ale sezonului de Divizia A. Pe fostul ”23 August”, liderul Dinamo juca împotriva echipei de pe locul 2, Rapid. Cele două rivale erau despărțite de 4 puncte (se acordau două puncte la victorie). Practic, finala campionatului. În cele din urmă, doar confirmarea superiorității dinamoviste.
„Mult așteptatul derbi bucureștean Dinamo-Rapid, important pentru ambele echipe, dar... mai ales pentru echipa campioană (...și anul acesta) s-a încheiat cu un scor de proporții: 5-2 în favoarea dinamoviștilor. Am asistat la un meci interesant, deosebit de palpitant în repriza a doua, cînd cu toate că Dinamo conducea autoritar (4-0), era gata-gata să vedem o ...altă
surpriză, anunțată de revenirea rapidiștilor”, scria ziarul Sportul Popular de a doua zi.
Dinamo avea 3-0 la pauză, s-a desprins la patru goluri în partea a doua și în cele din urmă s-a impus cu 5-2, prin dublele lui Pârcălab și Frățilă și golul lui Nunweiller VI. Pentru giuleșteni, ambele goluri au fost marcate de Emil Dumitriu. Alb-roșiii se desprindeau la 6 puncte în fruntea clasamentului, atât ei, cât și rivalii de la Rapid având și o restanță. Câștigarea matematică a titlului a venit peste câteva zile, după un entuziasmant 5-1 la Iași.
S-au întâlnit prima oară în toamna anului 1948 și, inițial, supremația a aparținut alb-vișiniilor. Rapid a câștigat primele patru dueluri directe, marcând nu mai puțin de 15 goluri în acele meciuri. Prima victorie dinamovistă a venit în sezonul 1951 (se juca în sistemul primăvară-toamnă), încheiat cu retrogradarea în premieră a giuleștenilor. Semnalul că se schimbă vremurile. De atunci, alb-roșiii au preluat inițiativa în această rivalitate care s-a dezvoltat odată cu trecerea anilor. Și care a produs câteva confruntări antologice. O mică parte dintre ele ni le amintim mai jos.
Victorie decisivă pentru titlu
Era 21 iunie 1964 și se juca etapa a 24-a, din cele 26 ale sezonului de Divizia A. Pe fostul ”23 August”, liderul Dinamo juca împotriva echipei de pe locul 2, Rapid. Cele două rivale erau despărțite de 4 puncte (se acordau două puncte la victorie). Practic, finala campionatului. În cele din urmă, doar confirmarea superiorității dinamoviste.
„Mult așteptatul derbi bucureștean Dinamo-Rapid, important pentru ambele echipe, dar... mai ales pentru echipa campioană (...și anul acesta) s-a încheiat cu un scor de proporții: 5-2 în favoarea dinamoviștilor. Am asistat la un meci interesant, deosebit de palpitant în repriza a doua, cînd cu toate că Dinamo conducea autoritar (4-0), era gata-gata să vedem o ...altă
surpriză, anunțată de revenirea rapidiștilor”, scria ziarul Sportul Popular de a doua zi.
Dinamo avea 3-0 la pauză, s-a desprins la patru goluri în partea a doua și în cele din urmă s-a impus cu 5-2, prin dublele lui Pârcălab și Frățilă și golul lui Nunweiller VI. Pentru giuleșteni, ambele goluri au fost marcate de Emil Dumitriu. Alb-roșiii se desprindeau la 6 puncte în fruntea clasamentului, atât ei, cât și rivalii de la Rapid având și o restanță. Câștigarea matematică a titlului a venit peste câteva zile, după un entuziasmant 5-1 la Iași.
2-0, scor de fugă
Aproape trei ani mai târziu, în aprilie 1967, a fost rândul Rapidului să o bată pe Dinamo într-un derby cu implicații mari în lupta pentru titlu. Înaintea etapei cu numărul 20 (tot 26 erau în total), giuleștenii aveau 25 de puncte, două peste Universitatea Craiova, trei peste alb-roșii și patru peste Steaua. La finalul rundei, alb-vișiniii se distanțaseră decisiv în fruntea clasamentului și erau mai aproape decât oricând de primul lor titlu de campioni.
„Rapid și-a mărit serios șansele la titlu”, titra ”Sportul Popular” din 17 aprilie 1967, a doua zi după ce giuleștenii o bătuseră cu 2-0 pe Dinamo, prin golurile marcate de Dumitriu II și Năsturescu. În același timp, celelalte rivale nu au reușit să câștige. Craiova a pierdut la Iași, iar Steaua a remizat cu Progresul.
Până la urmă, Rapid a obținut mult așteptatul titlu. Dar nu fără emoții. În ultimele șase etape, alb-vișiniii au mai obținut doar 7 puncte, astfel că, la final, diferența față de locul 2, ocupat de Dinamo, a fost de numai două lungimi.
Legendarul sezon 1974/75 din Cupa României a început cu eliminarea lui Dinamo
Una dintre poveștile preferate ale fanilor rapidiști este modul în care echipa lor favorită a cucerit Cupa României în 1975. Aflați în liga a doua, giuleștenii au reușit să câștige trofeul după ce au eliminat Steaua în semifinale și au învins în ultimul act campioana din sezonul precedent, Universitatea Craiova. Însă parcursul remarcabil al alb-vișiniilor a început cu eliminarea lui Dinamo, chiar în faza 16-imilor de finală.
„După modul în care a acționat o bună parte din timp, Rapid, actualul lider al unei serii în Divizia B, a demonstrat că rămîne o echipă de... A, în stare nu numai să cîștige un meci dificil, dar chiar și să furnizeze (împreună cu învinsa ei, cum a fost cazul ieri), un reușit spectacol fotbalistic”, scria Gheorghe Nicolaescu în ”Sportul” din 14 noiembrie 1974. Giuleștenii s-au impus cu 2-1, Neagu și Bartales înscriind în prima repriză, înainte ca Moldovan să reducă din diferență în startul părții secunde.
A fost prima victorie obținută de Rapid în fața lui Dinamo în Cupa României. Anterior, pierduse o semifinală, în 1959 (3-5) și o finală, în 1968 (1-3, după prelungiri), împotriva alb-roșiilor.
Cea mai clară victorie
Sezonul 1988/89 a fost unul foarte greu pentru Rapid. A început prost, a continuat groaznic și s-a încheiat - nu se putea altfel - cu o altă retrogradare. În etapa a șasea, a venit și cea mai clară înfrângere din istoria duelurilor cu Dinamo.
În 17 septembrie 1988, în Ștefan cel Mare, Dinamo avea 4-0 după nici 20 de minute. S-a terminat 6-0, cu o dublă a lui Cămătaru. Celelalte goluri au fost marcate de Mateuț, Rednic, Andone și Vaișcovici. Un deznodământ totuși așteptat, pentru că giuleșenilor le-au lipsit jumătate dintre titulari, accidentați sau suspendați: Goanță, Balaur, Vlad, Cîrstea, Bozeșan I și Augustin. În același timp, alb-roșiii erau la un nivel incredibil. În retur au câștigat în Giulești cu 6-2 și au terminat sezonul cu 130 de goluri marcate, record absolut în istoria campionatului României.
Cu toate acestea, ”câinii” lui Mircea Lucescu au terminat pe locul 2, în spatele Stelei, care, la rândul său, i-a provocat Rapidului unul dintre cele mai dureroase eșecuri din istoria clubului: 2-8, chiar în Giulești.
Când 1-0 e mai valoros decât un 4-1
La 11 ani de la acel 6-0, Mircea Lucescu era pe cealaltă bancă. Și îi luase cu el la Rapid pe Rednic și Sabău, ambii pe teren la victoria din toamna lui 1988. Cu ”Il Luce”, giuleștenii visau la al doilea titlu din istoria lor, ratat dramatic cu un an înainte, în ultima etapă. După ce au pierdut în tur cu Dinamo pe teren propriu, scor 1-4 - meciul cu celebrul episod în care Cornel Dinu i-a arătat prosopul lui George Copos -, se părea că alb-vișiniii trebuie să mai aștepte pentru un succes la care sperau de peste trei decenii.
Doar că Dinamo nu a reușit să mențină ritmul din prima parte a campionatului și, în 9 mai 1999, în Ștefan cel Mare, la capătul unui meci cu arbitru străin la centru după aproape 30 de ani, a avut loc transferul de putere. Rapid a câștigat cu 1-0, prin golul lui Pancu, și și-a egalat rivala la puncte în fruntea clasamentului. „Era Fouhami în poartă. Îmi amintesc că era un unghi cam greu, dar nu aveam cui să-i centrez, așa că am dat spre poartă, iar ’prietenul’ Khalid nu știu cum a făcut, cum a bâlbâit mingea, dar cert este că am văzut-o în poartă. Practic acolo am luat titlul”, își amintea peste ani autorul unui gol rămas în amintirea suporterilor din Giulești.
În următoarele două etape, alb-roșiii au remizat la Reșița și cu Steaua acasă, în timp ce băieții lui Lucescu le-au învins pe Foresta și FC Național, sprintând astfel decisiv spre titlu. Pe care l-au cucerit cu un avans de 7 puncte, în cele din urmă.
